Îmi pare rău să nu fiu de acord cu stimații mei colegi de site dar poemul acesta mi se pare împănat cu clișee mai ceva ca un curcan de thanksgiving... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici vă rog să mă scuzați că aleg calea de a nu oferi multe citate... ci mai degrabă senzații de lectură. 'Poate poate' de doua ori în incipitul poemului... o stângăcie mai ales dacă vorbim de 'tinerețea o toamnă timpurie' și 'am mers prea repede fără să privesc îndărăt'... Poate ar fi trebuit să vă gândiți să nu așterneți aceste versuri șchioape pe hărtia virtuală a Hermeneiei aș zice eu în continuare. Multe stângăcii prepoziționale și conjuncturale în debutul aproape a fiecărui vers, stângăcii care împiedică acea tensiune necesară sentimentului poetic menit să țină cititorul captiv și fascinat în text. Revelația (pentru că textul se vrea și unul cu conotații religioase) lipsește aproape cu desăvârșire, mai mult, pe alocuri textul poate fi interpretat chiar și ca blasfemie, autorul probabil într-un fel doar al său de exces de zel se crede îndreptățit în această impersonare lipsită, după cum spuneam de fiorul revelației.
În concluzie, pe de o parte acest poem abuzează de clișeul poetic iar pe de alta bagatelizează ideile prezentate prin nenumăratele lui stângăcii. Un poem care are un aer prăfuit.
Margas
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
mda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
ne despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
oricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
cu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
Sensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
am si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
am parcurs de mai multe ori acest colaj. în fapt, prima oară doar treptele de metaforizare prin cuvânt a reprezentărilor grafice, fiindcă at când am citit ele, imaginile, încă nu se deschideau. de aceea, citind fiecare însemnare, mi-am reprezentat eu potențiala fotografie. și doar 4 au coincis, ca stil, cu ceea ce a apărut ulterior postat de autoare: a, b, g, j. Celorlalte, eu mi-am închipuit alte figurări. ca și concepție poetică, am ales h. ca și compoziție cuvânt-imagine, am ales d ca și imagine am ales j ca și legătură subtilă cuvânt-imagine am ales i m-am întrebat de ce colaj de 10 piese. în sensul simbolisticii nr 10. și dacă ordinea este într-un crescendo semantic. mi-ar fi plăcut mai mult să nu apară și colajul final, cu tot "puzzzle-ul", era mai subtilă deschiderea aceea, în care se descoperă treptat filele. și lăsa astfel cititorul să așeze el, în ordinea lui, sau să lege el cele 10 compoziții într-una. apreciabilă este ideea. este singura "vizuală" de acest stil din câte am descoperit pe "virtual" până acum, iar pt originalitate e remarcabilă. mărturisesc: mi-a amintit de un eseu-portret de autor în care la fiecare paragraf exista un link denotat printr-o literă și când apăsai pe acea literă, se deschidea o pagină către o poezie a autoarei descrise în acel eseu. întâmplarea face ca acel eseu să-l recitesc cu doar două zile înainte de a fi postat aici acest mozaic poetic.
Are o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
aranca, virgil, ma bucura aprecierile voastre foarte mult. imi fac bine. mi-ar placea sa-mi spuneti pe unde mai trebuie umblat, prin poem. va multumesc
te felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
Te felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
când treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
E un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
nu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
un poem textualist care se autodepășește vizualo-postmodernist, o revelație faină ca experiment și originalitate...:) acel "imaginează-ți" ca indicație regizorală din debutul textului devine retoric la un moment dat sau chiar redundant, textul ar respira foarte bine și fără explicațiile lui...cred eu. în-locuirea-cu-sine din final e memorabilă, per ansamblu un poem de recitire pentru care (re)încurajez autoarea cu o distincție...:) mai vrem, Claudia...mai vrem !
bobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi pare rău să nu fiu de acord cu stimații mei colegi de site dar poemul acesta mi se pare împănat cu clișee mai ceva ca un curcan de thanksgiving... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici vă rog să mă scuzați că aleg calea de a nu oferi multe citate... ci mai degrabă senzații de lectură. 'Poate poate' de doua ori în incipitul poemului... o stângăcie mai ales dacă vorbim de 'tinerețea o toamnă timpurie' și 'am mers prea repede fără să privesc îndărăt'... Poate ar fi trebuit să vă gândiți să nu așterneți aceste versuri șchioape pe hărtia virtuală a Hermeneiei aș zice eu în continuare. Multe stângăcii prepoziționale și conjuncturale în debutul aproape a fiecărui vers, stângăcii care împiedică acea tensiune necesară sentimentului poetic menit să țină cititorul captiv și fascinat în text. Revelația (pentru că textul se vrea și unul cu conotații religioase) lipsește aproape cu desăvârșire, mai mult, pe alocuri textul poate fi interpretat chiar și ca blasfemie, autorul probabil într-un fel doar al său de exces de zel se crede îndreptățit în această impersonare lipsită, după cum spuneam de fiorul revelației.
pentru textul : aşteptarea după Simion deÎn concluzie, pe de o parte acest poem abuzează de clișeul poetic iar pe de alta bagatelizează ideile prezentate prin nenumăratele lui stângăcii. Un poem care are un aer prăfuit.
Margas
"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită demda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu dene despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
pentru textul : schit deoricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
pentru textul : Aburi decu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
pentru textul : suntem muzicali deexista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deMă mai gândesc la clişeul din primele versuri. Mulţumesc de trecere şi semn.
Eugen
pentru textul : Blond-negru deP.S., frate Mircea: stiai ca eu am facut din TIMP o simpla problema de constiinta? Ca am invatat (cu greu) ce inseamna VREMEA vietilor noastre?
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deSensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
pentru textul : engrame deam si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
pentru textul : Mâțâli deam parcurs de mai multe ori acest colaj. în fapt, prima oară doar treptele de metaforizare prin cuvânt a reprezentărilor grafice, fiindcă at când am citit ele, imaginile, încă nu se deschideau. de aceea, citind fiecare însemnare, mi-am reprezentat eu potențiala fotografie. și doar 4 au coincis, ca stil, cu ceea ce a apărut ulterior postat de autoare: a, b, g, j. Celorlalte, eu mi-am închipuit alte figurări. ca și concepție poetică, am ales h. ca și compoziție cuvânt-imagine, am ales d ca și imagine am ales j ca și legătură subtilă cuvânt-imagine am ales i m-am întrebat de ce colaj de 10 piese. în sensul simbolisticii nr 10. și dacă ordinea este într-un crescendo semantic. mi-ar fi plăcut mai mult să nu apară și colajul final, cu tot "puzzzle-ul", era mai subtilă deschiderea aceea, în care se descoperă treptat filele. și lăsa astfel cititorul să așeze el, în ordinea lui, sau să lege el cele 10 compoziții într-una. apreciabilă este ideea. este singura "vizuală" de acest stil din câte am descoperit pe "virtual" până acum, iar pt originalitate e remarcabilă. mărturisesc: mi-a amintit de un eseu-portret de autor în care la fiecare paragraf exista un link denotat printr-o literă și când apăsai pe acea literă, se deschidea o pagină către o poezie a autoarei descrise în acel eseu. întâmplarea face ca acel eseu să-l recitesc cu doar două zile înainte de a fi postat aici acest mozaic poetic.
pentru textul : silences deAre o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
pentru textul : personificare de toamnă dearanca, virgil, ma bucura aprecierile voastre foarte mult. imi fac bine. mi-ar placea sa-mi spuneti pe unde mai trebuie umblat, prin poem. va multumesc
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii dete felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deTe felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) decând treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
pentru textul : plânsul salcâmilor deE un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
Dorine, mersi. Pot sa te numesc Dorin Botezatorul? Andu
pentru textul : papillon dese va zice ca e la schimb, dar nu e. nu stiu de ce ultimele patru cuvinte imi par ca se incurca unul in celalalt
pentru textul : Recuperarea Realului denu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
pentru textul : Definiții pentru muze destii proverbul acela cu ulciorul? ei bine...
pentru textul : Mercenar prin timp deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele deun poem textualist care se autodepășește vizualo-postmodernist, o revelație faină ca experiment și originalitate...:) acel "imaginează-ți" ca indicație regizorală din debutul textului devine retoric la un moment dat sau chiar redundant, textul ar respira foarte bine și fără explicațiile lui...cred eu. în-locuirea-cu-sine din final e memorabilă, per ansamblu un poem de recitire pentru care (re)încurajez autoarea cu o distincție...:) mai vrem, Claudia...mai vrem !
pentru textul : clean debobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
pentru textul : Eminescu azi deAcceasi obiectie. Incadare la limbi straine.
pentru textul : Teenage angst deinteresant. am senzatia ca autorul nu se poate hotari daca sa faca arta sau reportaj.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta denu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte dePagini