nu îmi permit să formulez verdicte despre cantitatea de acreală a poeziilor tale. Venită de la tine remarca cu dulceaţa este un compliment pentru care trebuie sa-ti multumesc!

(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
mulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.

Demential comm-ul lui Dorin, insa uite asta se intampla cand cineva (in speta aici autorul acestui text) incearca sa fie altceva decat este. Asta nu ar fi rau pentruca de aceea suntem aici oameni care experimentam, dar chiar asa? sa fii cu totul altceva decat esti? this is sick man... Oricum, daca ar fi sa adaug ceva la suculenta remarca a lui Dorin ar fi asa: pornind o analiza de la ultimul vers "mama creste iubitoare in mine" putem vedea retrospectiv o inversiune procreativa a gestatiei incuibata intr-o anatema. "eu ii spun povesti si adorm" Noapte buna

Dacă aş fi fost singura căreia îi aruncaţi la coş cuvintele, mă înclinam în faţa aprecierilor d-voastră critice, d-le Agheorghesei, dar v-am răspuns tocmai pentru că am citit foarte multe din comentariile d-voastră...Mai toate decapitează...până şi pe cele care vă laudă, încercând să vă îmbuneze, probabil. Sunteţi foarte previzibil...
Editor pe un site literar fiind şi administrator pe un altul, credeţi-mă, lecturez multă poezie modernă, bună, mai puţin bună, sau chiar proastă.
Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR nu îşi permite să împroaşte cu noroi, aşa cum o faceţi d-voastră. Nu m-aţi atins în nici un fel, pentru că nu am orgolii de mare poet, ştiu că nu sunt.
Şi vă mai spun doar atât: un Adrian Păunescu şi un Grigore Vieru vor rămâne în analele Literaturii române! Alţii...

dl titarenco s-a grabit sa ma acuze ca nu respect regulamentul inainte de a-si verifica emailul. se pare ca pt unii trebuie sa existe circumstante atenuante iar pentru altii, nu. sunteti ridicoli. am apreciat de asemeni eleganta cu are ai raspuns comentariului meu. am apreciat mult toate gesturile voastre pana azi. nu ma victimizez. sunt oripilata. si nu e prima data. apreciind atat de mult eforturile ambelor parti, rog de pe acum sa mi se inchida definitiv contul pe siteul dumneavoastra. timpul va confirma cat de importanti suntem unii si altii. tie, emiemi succes. eu plec pe drumul meu. cam asta-i. voi trimite un email oficial pentru a mi se inchide contul. chiar nu mai are rost sa continuam. detest circul ieftin și am nevoie de energie. iti multumesc ca ai gasit amabilitatea de a ura succes in concert si ca te-ai abtinut de la comentarii rautacioase. nu iti vorbesc de morala, nici nu ti tin predici. nu ai cum sa intelegi atmosfera dinaintea unui concert. poti doar sa invidezi aceasta stare de gratie a firii. eu nici macar nu sunt artist, nici mare, incerc sa fiu doar un om si sa-mi gasesc locul. pace tie.

am zis hai sa citesc si sa comentez si eu sub textele lui Bobadil. si am ales un text care se pare ca a placut unora. nu neaparat si mie. pentru ca eu il consider un text subtirel. ceva teribilism masculin cu note escapiste. dar fara adincime. si mai ales fara scop. adica scop mai mult decit epidermic. bineinteles ca se pleaca la vinatoare - ca doar esentialmente vorbind tot vinatori si adunatori de nimicuri cazatoare din copaci ne simtim. Bobadil nu vrea sa ne convinga de o alta origine. schimba doar animalul cu femininul (oare de ce m-ar mira misoginismul) "caracatite". un fel de mixtura intre inutil si caraghios.
inutil sa ne mai spuna ce e pe fundul apei (ca doar n-o fi prin copaci). putina picanterie macabra cu oase innegrite (desi pe sub apa oasele tind sa devina tot mai albe, but anyway who cares).
interesant e faptul ca de fapt nu caracatitele sint scopul imersiunii ci cautarea vietii. Bobadil devine brusc filosofic. este posibil ca tot vazind oase si morminte sa te bucuri si macar de faptul ca esti viu. chiar daca nu prinzi nici o... caracatita. chestia asta cu caracatita chiar ca ma duce cu gindul la nicodem. but anyway, nobody's perfect.
brusc aflam despre o "minza" care ii incendiaza... oasele. obsesiva chestia asta cu oasele la bobadil. banuiesc ca e din cauza apropierii Hallowinului. evident se burzuluieste testosteronic si ne proclama ca "este inca viu". nice touch!
mai bizara este alunecarea zoologica din final cind aflam ca e de fapt... tigru. (si eu care nu prea auzisem de tigrii subacvatici). si ca este plecat nu la vinatoare de viata ci de... moarte.
well, bobadil cred ca trebuie sa se hotarasca. ce este de fapt si ce vineaza. pentru ca are nehotariri adolescentine. dar pariez ca a naucit doamnele si domnitele de pe aici cu aventurile lui subacvatice sudo-filofofice in care uneori din lipsa de vinat mai face si copii. prin noroiosul noiembrie. cortina, va rog!

Marina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.

Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.

Am recitit câteva dintre traducerile lui G. Georgescu. Ai dreptate, unele sunt reuşite, dar sunt şi multe mai puţin realizate din punct de vedere artistic. Iată traducerea poeziei Chanson d'automne:
,,Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite,
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
*
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate,
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate.
*
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă''.
Prima strofă e frumos tradusă, a treia, binişor, dar începutul strofei a doua sună foarte rău.
Eu am tradus această strofă aşa:
,,Palid şi mut
Prin vis ascult
Când ceasul bate,
Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate''.
Iar în ceea ce-l priveşte pe Blaga, el a tradus foarte puţin din Verlaine. Eu nu ştiu decât traducerea amintită, în care poetul român a păstrat muzicalitatea originalului (e drept, într-o tonalitate mai deschisă, folosind vocalele ,,a'', ,,e'' şi ,,i'', acolo unde Verlaine foloseşte ,,o''.
Petru

Nicholas, te-ai lămurit cum vine treaba cu plagiatul?
Și cu insinuările făcute pentru cei cu IQ-ul mic, mic de tot, mai mic decât epsilon?
Pentru că abia după aceea pot să încep să îți vorbesc despre non-valoare... cu referire la text desigur!
P.S.
Te rog să nu îți schimbi poza din pagina de autor

ar trebui sa pui o noua sectiune de incadrare... poem in proza

" Descoperisem o oază de dragoste pe marginea drumului european nuştiucarenumăr, în anticamera toaletei publice." - explicaţia aceasta nu-şi are rostul. Cred eu că cititorul are plăcerea de-a descoperi singur miza textului şi s-ar putea simţi lezat dpdv intelectual când autorul i-o oferă pe tavă. Zic şi eu.

(aveţi idei de proză interesante, bune. Ar mai fi de lucrat la "cum" le spuneţi).

Sic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.

In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"

un zâmbet amar, desigur, Adriana.
sau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.