"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
Excelentă grafică precum și ideea de urare fără cuvinte (ipostaza pe care o iubesc la Vlad Turburea fără să fiu răutăcios, este omul care atunci când tace este genial!).
Nu sunt de acord cu imaginea ușor idilică a acelei cum să-i zic, Crăciunițe probabil... poate mai potrivit ar fi fost un Moș veritabil, iar dacă e să îl tunezi în spiritul H, cred că o tușă sado-masochistică (fără exagerări desigur) i-ar prinde mai bine.
Sărbători Fericite și ție magister ludi!
A
Sa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
Revin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pe crucile de piatră
se şterg anii
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
P.S. Chiar daca vei reformula, acceptabil, problema, prevad ca vor apare alte incurcaturi. Pentru ca va fi necesar sa definesti "limbajul filosofic" si "limbalul poetic". Lucru imposibil - daca nu ma crezi, incearca - in cadrul unei logici aristotelice clasice, cu tert exclus. Iar daca vei apela la definitii "consensuale" beleaua va fi si mai mare. Pt. ca intram pe taramul unor logici cu tert inclus (e.g. fuzzy sau intuitioniste). Sau si mai rau. Pe taramul unora paraconsistente care pleaca de la alte principii decat cele aristotelice (cu sau fara tert inclus). Si nu vei mai avea alta scapare decat sa recurgi la retorica. In sensul de a convinge pe altii cu orice chip ca ai dreptate. Sau altii vor proceda la fel cu tine sau intre ei, fara nici un folos. P.P.S. In afara celor semnalate de Francisc care, pana la urma, sunt tot retorica pentru sustinerea unor convingeri care nu se pupa intre ele, se mai pot vedea si incercarile lingvistilor structuralisti, cazute acum in desuetudine, inclusiv ale celora care s-au ocupat de "poetica" (mai mult sau mai putin) "matematica". Dintre care, cu mandrie patriotica, ii amintesc pe Mathila Ghyka si pe Pius Servien (Coculescu). Si uite asa ajungem sa ne infundam pana peste cap in hatisul actual legat de "analitica limbajului", trecand, cel putin prin Wittgenstein (care chiar aproape ca neaga filosofiei dreptul de existenta) sau, mai de curand la altii care au "re-descoperit" logica modala (introdusa chiar de Stagirit in paralel cu cea, tot a lui, clasica). Si de aici la AI (Artificial Intelligence) unde, zic ei, ca s-ar putea aplica cu succes o astfel de logica. In ciuda unuia dintre papii in AI, Terry Winograd care recent a trecut la "fenomenologie" negand categoric posibilitatea unei AI eficiente pe calculatoarele de tip actual. Si visand la calculatoare cuantice, moleculare, biologice etc.....nebunia e in floare.
deși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
Nu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
O imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
mi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
cred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
poezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
Asta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
Un semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
Ești ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
Dragă Oriana, îți mulțumesc din suflet pentru comentariul tău plin de substanță și de repere didactice, și în același timp instrumentul potrivit pentru îndepărtarea oricărui echivoc. Prin urmare, îmi permit doar să scot în evidență câțiva dintre pilonii argumentației tale: IMPOSIBILITATE s.f. "Caracterul a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva." DIFICULTATE s.f. "Greutate (ivită în muncă), piedică, obstacol." Despre eroina din cântec: ieri când făcea toate aceste lucruri, ce soare e afară, ce cald e afară, ce frumos........, și ce sigură e aceasta că ducea o viață bună, așa cum se derula ea înainte să apară el. - circularitatea timpurilor verbale în vederea spațializării narațiunii. Cât despre cacofonii, le fac doar atunci când consider că au valoare de trop, iar în textul de mai sus, din păcate nu am considerat că e cazul, de aici intercalarea. Oricum, îți mulțumesc pentru că ai abordat acest subiect, în textul anterior citez una și parcă mai am o cacofonie printr-un text alăturat, dacă nu mă înșel, chiar o licență. Mulțumesc pentru sfatul din final, dar parcă aș prefera în locul chiuretei (nici vorbă de cosor) o andrea ruginită. Trimite eroina din "The day before you came" a rebours. Cu mult drag și fericire, că mi-am revenit în fire, BAMG
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt unele chestii care mi-au plăcut.
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
pentru textul : semper idem deIoana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții deAminteste-mi care si cand a fost prima avertizare! Si cate avertizari am voie? :))
pentru textul : story of a city deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
Captivante prozele dumneavoastră, domnule I. B. Giurgesteanu! Subiectele par aparent banale dar strălucesc prin coerența construcțiilor stilistice, prin amănuntele creionate cu prospețime și talent. Talentul dumneavoastră este așa cum remarcam și în alte comentarii, cu totul special și îmi mențin afirmațiile anterioare. Proza scurtă este efectiv un tărâm în care excelați, fără a face eforturi considerabile ca alții. Acesta este un aspect extrem de important în creația literară: să știi să îmbraci de la început cămașa literară care te reprezintă cel mai bine! Din păcate, tema expusă este de actualitate oriunde în lume. O peniță pentru textul reușit, subiect și consecvență stilistică! Vă doresc cât mai multe cărți atât literare cât și de specialitate!
pentru textul : Fata plăpumarului deExcelentă grafică precum și ideea de urare fără cuvinte (ipostaza pe care o iubesc la Vlad Turburea fără să fiu răutăcios, este omul care atunci când tace este genial!).
pentru textul : Sărbători fericite! deNu sunt de acord cu imaginea ușor idilică a acelei cum să-i zic, Crăciunițe probabil... poate mai potrivit ar fi fost un Moș veritabil, iar dacă e să îl tunezi în spiritul H, cred că o tușă sado-masochistică (fără exagerări desigur) i-ar prinde mai bine.
Sărbători Fericite și ție magister ludi!
A
Sa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deRevin. Haikuul poate să aibă o silabă-două în minus , nu neapărat 17. Ştiu că tu eşti mai tradiţionalistă, dar uneori imaginea e mai importantă decât forma forţată. De aceea cred că varianta mai bună la acel haiku ar fi:
ploi nesfârşite -
pentru textul : Haiku-uri depe crucile de piatră
se şterg anii
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
pentru textul : Paneraș cu ouă deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu deda, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
pentru textul : 3 gafe haiku deP.S. Chiar daca vei reformula, acceptabil, problema, prevad ca vor apare alte incurcaturi. Pentru ca va fi necesar sa definesti "limbajul filosofic" si "limbalul poetic". Lucru imposibil - daca nu ma crezi, incearca - in cadrul unei logici aristotelice clasice, cu tert exclus. Iar daca vei apela la definitii "consensuale" beleaua va fi si mai mare. Pt. ca intram pe taramul unor logici cu tert inclus (e.g. fuzzy sau intuitioniste). Sau si mai rau. Pe taramul unora paraconsistente care pleaca de la alte principii decat cele aristotelice (cu sau fara tert inclus). Si nu vei mai avea alta scapare decat sa recurgi la retorica. In sensul de a convinge pe altii cu orice chip ca ai dreptate. Sau altii vor proceda la fel cu tine sau intre ei, fara nici un folos. P.P.S. In afara celor semnalate de Francisc care, pana la urma, sunt tot retorica pentru sustinerea unor convingeri care nu se pupa intre ele, se mai pot vedea si incercarile lingvistilor structuralisti, cazute acum in desuetudine, inclusiv ale celora care s-au ocupat de "poetica" (mai mult sau mai putin) "matematica". Dintre care, cu mandrie patriotica, ii amintesc pe Mathila Ghyka si pe Pius Servien (Coculescu). Si uite asa ajungem sa ne infundam pana peste cap in hatisul actual legat de "analitica limbajului", trecand, cel putin prin Wittgenstein (care chiar aproape ca neaga filosofiei dreptul de existenta) sau, mai de curand la altii care au "re-descoperit" logica modala (introdusa chiar de Stagirit in paralel cu cea, tot a lui, clasica). Si de aici la AI (Artificial Intelligence) unde, zic ei, ca s-ar putea aplica cu succes o astfel de logica. In ciuda unuia dintre papii in AI, Terry Winograd care recent a trecut la "fenomenologie" negand categoric posibilitatea unei AI eficiente pe calculatoarele de tip actual. Si visand la calculatoare cuantice, moleculare, biologice etc.....nebunia e in floare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dedeși forma reflexivă a verbului „a (te) panica” există în limba română simt totuși o anumită indispoziție la auzul ei.
părerea mea este că textul acesta este un fel de alăturare de texte disparate scrise în perioade diferite. un fel de colecție. dar prin anumite locuri lipiciul nu ține.
mi-au plăcut versurile:
„mă retrag înspre melcul din umărul meu
cel care-mi urmăreşte întreaga viaţă”
zic și eu (ca bobadil) (deși știu): cine e vladimir?
am rezerve față de stilul acesta de poezie (feminină?) în care ni se tot oferă „definiții”:
„fricile... sînt”
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir de„degetele mele... sînt”
„oamenii... nu sînt..” etc
Nu am știut că i s-a atras atenția, Virgil. Am spus simplu "am înțeles". Simplu și crede-mă că ce ai scris mai jos apropo de sensibilitatea bănuită etc. e cam exagerat. Dar e firesc să fie așa când nu cunoști realmente omul. Șterg, fără probleme.
pentru textul : mistral de novembre deam uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deO imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
pentru textul : Vânzătorul de mere debine ai trecut pe aici, virgil. :)
pentru textul : Still Haven't Found demi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc de... gândești de parcă te scarpini în cap, sau în 3 litere, la alegere...
pentru textul : fotografia de lângă icoană decred ca orice poezie in care evocam figura mamei sau amintiri ale copilariei noatre are ceva deosebit de duios, atat de duios incat e aproape o blasfemie sa vii sa propui schimbari.
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna depoezia aceasta, ca si multe altele ale tale, Paul, prin lirismul ei, prin inlantuirile firesti ale realului cu memoria afectiva, degaja un sentiment care atinge corzi subtile, iar finalul "reusit" e cel ce implineste emotia, facand-o sa vibreze!
text foarte slab
pentru textul : Îmi lipseşte atitudinea supremă deculmea nepoeziei: „n-am puterea să pot ” --- ție chiar nu îți sună prost?
Montezuma (sau Moctezuma) I și II au fost niște regi azteci care au cam avut de a face cu Mexicul și nu cu Anzii și incașii.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deAsta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
pentru textul : atelier de vechituri deUn semn de lectura aici, cu mare placere. Un pic schismatica metafora (complexa) din ultimile patru versuri ale primei strofe, dar finalul zic eu ca rotunjeste bine intregul. Mai merita scuturata prozodia, dar numai intr-o stare de inspiratie superioara celei actuale... daca nu, e bun asa cum e acum. Cu drag, Andu
pentru textul : iadeș depăi aprecierea mea era serioasă, de ce „să ne rîdem”
pentru textul : apriliano deEști ironic în primele versuri. Îmi place ideea cu "o inimă sterilizată bacteriologic" - de reținut pentru un viitor tratat de microbiologie. :) Ai două versuri și nu le înțeleg rostul în poemul acesta: "nu mai cred în necesitatea intermediarilor / sau a dicționarelor explicative, deci sunt contextuale. Planetă... "făcută" sună bine în engleză, tradus, dar în românește nu prea. La "aparatele mele/ de înviat" am o reținere... "cu sau fără acele lucruri minore / cu care ne naștem a doua sau a treia oară" ... să înțeleg că și tu crezi în reîncarnare? :) Ai doi de "brusc" unul după altul, spre final. Ai "două nașteri" în contradictoriu cu "a doua sau a treia oară" de mai înainte. Finalul tandru.
pentru textul : un alt fel de singurătate deconcis, cu un mesaj foarte clar. Strigătul lui a ajuns până la mine.
Citit cu interes,
pentru textul : La margine (Profetul) deBot Eugen
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
pentru textul : nisip demy favourite
pentru textul : My Baby Ballade deDragă Oriana, îți mulțumesc din suflet pentru comentariul tău plin de substanță și de repere didactice, și în același timp instrumentul potrivit pentru îndepărtarea oricărui echivoc. Prin urmare, îmi permit doar să scot în evidență câțiva dintre pilonii argumentației tale: IMPOSIBILITATE s.f. "Caracterul a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva." DIFICULTATE s.f. "Greutate (ivită în muncă), piedică, obstacol." Despre eroina din cântec: ieri când făcea toate aceste lucruri, ce soare e afară, ce cald e afară, ce frumos........, și ce sigură e aceasta că ducea o viață bună, așa cum se derula ea înainte să apară el. - circularitatea timpurilor verbale în vederea spațializării narațiunii. Cât despre cacofonii, le fac doar atunci când consider că au valoare de trop, iar în textul de mai sus, din păcate nu am considerat că e cazul, de aici intercalarea. Oricum, îți mulțumesc pentru că ai abordat acest subiect, în textul anterior citez una și parcă mai am o cacofonie printr-un text alăturat, dacă nu mă înșel, chiar o licență. Mulțumesc pentru sfatul din final, dar parcă aș prefera în locul chiuretei (nici vorbă de cosor) o andrea ruginită. Trimite eroina din "The day before you came" a rebours. Cu mult drag și fericire, că mi-am revenit în fire, BAMG
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dePagini