mie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
nu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
crede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
Povestirea ta are darul să producă în mintea cititorului imagini puternice. Aş fi dorit să citesc un fapt divers relatat cu talentul tău de a face personajele să "simtă". Ceva fără coincidenţe şi moarte pentru ştirile de la ora cinci. Nu caut nod în papură, dar ceva mai puţin senzaţional mi-ar fi uns inima cu miere.
da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
De remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
Poemul e plin de tensiune, isi merita si titlul - "Rosu". "Imi cresc unghiile ca niste coase ingeresti" - incredibila imagine! Trimite-mi adresa, iti voi trimite o carte, Dancus
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
un text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
VLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
Singura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
Un text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
Interesanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie mi-a plăcut abordarea filosofică şi mai ales finalul cu tema lui paulină.
"pentru că nicio orânduire, niciodată, nimicul
pentru textul : vis a vis denu va reuși să ne despartă de dragostea Sa!
de aceea, sunt unii gata să privească abisul și dincolo de abis,
spre răsărit, mereu..."
uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
pentru textul : încape şi-un evantai decrede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
pentru textul : trespassing dePovestirea ta are darul să producă în mintea cititorului imagini puternice. Aş fi dorit să citesc un fapt divers relatat cu talentul tău de a face personajele să "simtă". Ceva fără coincidenţe şi moarte pentru ştirile de la ora cinci. Nu caut nod în papură, dar ceva mai puţin senzaţional mi-ar fi uns inima cu miere.
pentru textul : Simți? deEcaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni
pentru textul : aer închis deda, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
pentru textul : ieși afară javră ordinară de"spun" rimeaza cu "adun"...dar, gramatical vorbind, e o solutie nefericita.
pentru textul : pariu deiar finalul suna ca un clopotel atarnat de coada pisicii.
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
De remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
pentru textul : Spoiler 3 dePoemul e plin de tensiune, isi merita si titlul - "Rosu". "Imi cresc unghiile ca niste coase ingeresti" - incredibila imagine! Trimite-mi adresa, iti voi trimite o carte, Dancus
pentru textul : Roșu deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deun text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deVLad,
o proza la persoana I implica mai puternic un cititor, prozele la persoana a III-a povestesc actiuni, intamplari, misca personajele mai voios, cititorul e mai putin empatic, si mai mult observator. Mie-mi place proza la persoana I, mi se potriveste :) incerc sa duc un fir psihologic in asa fel incat sa fie credibil, sinceritatea este inspirata de personaj, reiese din analiza pe care o face cititorul printre randuri, and then he buys the story, or not.
Textul de fata este pura fictiune. Sunt multumita ca personajele sunt cat de cat plauzibile. Iti multumesc aprecieri, de comentariu, ma bucur sa aud ca ma citesti, chiar daca nu lasi semne. Nu-i nimic. :) si eu iti urmaresc prelucrarile foto si nu comentez. Urat din partea mea.
Voi repara problema virgulei de mai sus, am inteles ca mai sunt cateva probleme, multumesc de atentionare. :) E binevenita.
Francisc, (none taken)
ma feresc de dialog. Dialogul trebuie stapanit extrem de bine ca sa nu calci in strachini, sa nu sune artificial si sa-ti strici tot textul. Se scrie greu, dar sper ca in timp, cu exercitiu, o sa invat cum se face. O pagina de proza jurnal e si ea proza, mai buna, mai rea, nu cred ca tine de dialog sau sinceritate, depinde cum e scrisa.
Si nu e musai sa-i placa cititorului nimic, mie-mi place sa cos oamenii la sfarsit de operatie si ma simt implinita mai ales cand am sange pe boneta. Am un text care-mi place despre asta. Si nu sugerez ca tu-ai avea aceleasi sentimente despre el. :)) Cum ai facut referire la dialog, ti-am spus de un text cu dialog. Atat.
pentru textul : am evadat un timp (2) deFii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus
pentru textul : Scrum XXII deÎmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
pentru textul : 110 m garduri deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deUn text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Licenţă? Să înţeleg că orice scăpare (nu zic "agramatism!"!) e, la nivel abscons, o licenţă? D-le Dinu, simplist spus, o licenţă se 1. face atunci când o idee nu are corespondent lingvistic, şi ideea merită; şi o licenţă 2. se declară sub text.
Dacă "domnul/simeon/pruncul/copilul" sunt scrise cu majusculă, "fecioara" de ce poartă literă mică?
Dacă optaţi pentru folosirea virgulei, de ce nu o faceti peste tot? Vă lipsesc paisprezece. Licenţe, toate? :)
pentru textul : noapte cu plată deminune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.
pentru textul : altarele depretioasa nu cred ca este. eu zic ca transmite mesajul
pentru textul : Capăt de drum destima
O.K.! Numai sa vrea si...Grivei (rima involuntara). G.M.
pentru textul : nevermind deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deyester, te rog frumos sa ne controlam. fiecare are dreptul sa isi exprime opiniile fara sa fie atacat. chiar daca ataca.
pentru textul : fotografia de lângă icoană de"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru textul : Fabrica de îngeri depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri deRemarca e pertinentă și mulțumesc, o să încerc să țin cont, chiar aveam nevoie de o analiză obiectivă din care să am ce învăța.
pentru textul : Să mergem la târg ! deSingura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
pentru textul : story of a city deUn text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
pentru textul : summer love deimi place. nu spun nu. dar as fi vrut mai mult. sau mai putin. in plus, as pune alt titlu
pentru textul : Și piatra dintre noi deInteresanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
pentru textul : atunci s-a sfîrșit dePagini