Nicholas, te-ai lămurit cum vine treaba cu plagiatul?
Și cu insinuările făcute pentru cei cu IQ-ul mic, mic de tot, mai mic decât epsilon?
Pentru că abia după aceea pot să încep să îți vorbesc despre non-valoare... cu referire la text desigur!
P.S.
Te rog să nu îți schimbi poza din pagina de autor
am gasit aici un univers poetic marturisit de detaliul asteptarii... o asteptare care prelungeste drumurile din noi pana la intalnirea cu primavara, imagini ce racoresc ca o ploaie dupa seceta... mi-a placut mult si varianta scuturata de podoabe, a Arancai!
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
textul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
Younger Sister, Îmi place revolta ta, soră mai mică (de fapt, având în vedere vârsta subsemnatului - că nu sunt femei s-o ascund - probabil nepoată). Comentariul tău vădește multă curățenie sufletească. Și spun asta pentru că o cred și nu ironic. Dacă vrei o "cheie" pentru textul meu, care nu se dorește a avea cine știe ce pretenții, atunci, te rog, citește cele de mai jos: "Abstracția azi nu este nimic altceva decât o hartă, o dublură, oglinda or conceptul. Simularea nu este nimic altceva decât un fiindul referențial sau un substitut al teritoriului. Ee este generarea prin modele a unui real fără origine sau realitate: un hyper-real. Teritoriul nu mai precede harta, nici nu-I supraviețuiește. Prin urmare, harta este cea care precede teritoriul - precizia unui simulacru - harta care naște teritoriul și dacă noi reânviem azi fabula, ea ar fi: teritoriul ale cărui zdrențe sunt slabe putreziciuni împrejurul hărții. Este realul și nu harta ale cărui vestigii subsistă acolo în deșert care nu mai este acela al Imperiului, ci al nostru personal. Deșertul realului însuși" (traducerea din engleză îmi aparține). (Baudrillard, 'Simulacra and Simulation', The University Michingan Press, 2004)
...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
Faina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
mi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
Tipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
Da, este un text foarte bun. Îmi place mult începutul, balansoarul care scârțâie, părăsit și inutil, induce de la bun început atmosfera. Apoi descrierea lumii bătrânilor, care nu mai au nevoie de nimic, în contrast cu ideea comis-voiajorului care "gândește" din cărți (au potențial, pentru că le lipsesc prea multe)...cele două lumi paralele. Nu mă pricep să dau sfaturi, dar cred că textul e bun așa cum l-ai scris. Felicitări!
Nu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
Nu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
e doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
Eugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
"au înnebunit salcâmii/ și tu vrei să fiu cuminte!" O poezioară grațioasă, deloc aliniată stilurilor contemporane. Un joc drăguț. O idilă de început de secol. Dar nu de secol XXI, ci de secol XX. Dar de ce n-am accepta-o?
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
Domnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deNicholas, te-ai lămurit cum vine treaba cu plagiatul?
pentru textul : totul pare că merge pe dos deȘi cu insinuările făcute pentru cei cu IQ-ul mic, mic de tot, mai mic decât epsilon?
Pentru că abia după aceea pot să încep să îți vorbesc despre non-valoare... cu referire la text desigur!
P.S.
Te rog să nu îți schimbi poza din pagina de autor
am gasit aici un univers poetic marturisit de detaliul asteptarii... o asteptare care prelungeste drumurile din noi pana la intalnirea cu primavara, imagini ce racoresc ca o ploaie dupa seceta... mi-a placut mult si varianta scuturata de podoabe, a Arancai!
pentru textul : unei primăveri deok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
pentru textul : Haiku deAcuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
textul e interesant. Prea multe cuvinte de legătură însă. Iar faptul că ne spui de două ori ce face frumusețea (personalizare nițeluș forțată aș zice eu) nu ajută neaparat textul
pentru textul : Fiare deYounger Sister, Îmi place revolta ta, soră mai mică (de fapt, având în vedere vârsta subsemnatului - că nu sunt femei s-o ascund - probabil nepoată). Comentariul tău vădește multă curățenie sufletească. Și spun asta pentru că o cred și nu ironic. Dacă vrei o "cheie" pentru textul meu, care nu se dorește a avea cine știe ce pretenții, atunci, te rog, citește cele de mai jos: "Abstracția azi nu este nimic altceva decât o hartă, o dublură, oglinda or conceptul. Simularea nu este nimic altceva decât un fiindul referențial sau un substitut al teritoriului. Ee este generarea prin modele a unui real fără origine sau realitate: un hyper-real. Teritoriul nu mai precede harta, nici nu-I supraviețuiește. Prin urmare, harta este cea care precede teritoriul - precizia unui simulacru - harta care naște teritoriul și dacă noi reânviem azi fabula, ea ar fi: teritoriul ale cărui zdrențe sunt slabe putreziciuni împrejurul hărții. Este realul și nu harta ale cărui vestigii subsistă acolo în deșert care nu mai este acela al Imperiului, ci al nostru personal. Deșertul realului însuși" (traducerea din engleză îmi aparține). (Baudrillard, 'Simulacra and Simulation', The University Michingan Press, 2004)
pentru textul : Oglinda de...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
pentru textul : Cu săruturi îndelungi deam modificat "devine" cu "ajunge" în versul 4 unde nu îmi plăcea repetiţia lui "de"
pentru textul : interludiu|mîinile deFaina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
pentru textul : P2P demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze demi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni de"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
Excelent afisul. Vad ca domnul Aalizei nu a uitat nici de bucatareasa (sau gospodina) ca e la moda se pare. Va urez mult succes si in continuare.
pentru textul : Virtualia Zece deTipul acesta de texte nu are nicio şansă fără autenticitate. Ce înseamnă asta? Citiţi câteva texte de-ale lui Sorescu, din "Puntea", texte în care "se ceartă" cu Dumnezeu.
pentru textul : răscruce deDa, este un text foarte bun. Îmi place mult începutul, balansoarul care scârțâie, părăsit și inutil, induce de la bun început atmosfera. Apoi descrierea lumii bătrânilor, care nu mai au nevoie de nimic, în contrast cu ideea comis-voiajorului care "gândește" din cărți (au potențial, pentru că le lipsesc prea multe)...cele două lumi paralele. Nu mă pricep să dau sfaturi, dar cred că textul e bun așa cum l-ai scris. Felicitări!
pentru textul : Paharul cu apă deNu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deNu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack deMulțumesc Francisc. Imi place poezia, dar nu int-atât încât să-mi cadă degetele scriind. De aceea, pentru moment, citesc cu placere poezia altora.
pentru textul : Pași pe zăpadă dee doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
pentru textul : Înger netrebnic deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical decu precizarea sa-ti corectezi titlul, bineinteles.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deEugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Să trăim până murim!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. denu cred că expresia „mă las pe vine” are prea mari șanse să existe în poezie.
pentru textul : pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deintim, frumos, drăguț... felicitări și Sărbători frumoase! și la mai multe asemenea idei!
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com de"au înnebunit salcâmii/ și tu vrei să fiu cuminte!" O poezioară grațioasă, deloc aliniată stilurilor contemporane. Un joc drăguț. O idilă de început de secol. Dar nu de secol XXI, ci de secol XX. Dar de ce n-am accepta-o?
pentru textul : Primăvara asta dee ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pentru textul : noi dimineți de septembrie deiată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
pentru textul : risipitorii de litere deDomnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
pentru textul : lumina dinaintea vederii dePagini