...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
Mă întreb dacă e suficient să-ți spun că găsesc o gură de aer proaspăt pe pagina ta. Mă gândisem cu o altă ocazie că nu ideile îți lipsesc, ci poate că te grăbești prea mult în expunerea lor, și, de asemenea, că ești prea indulgent. Ei bine, stilul abordat aici te prinde. Din ce nu mai înțeleg nimic: alternarea folosirii semnelor de punctuație cu lipsa lor. Nu prea mi-au plăcut în nici un fel de poezie parantezele. Ai la îndemână și italicele sau / sau pauză etc, dar parantezele prea sunt clasice, mai ales în context. Asta mi se pare în plus: "o fetiță se uita cu jind la babe apoi se înscria la biserica satanică online"
Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
paul, eu nu mai folosesc iPhone. pe tablete și iPaduri hermeneia.com este văzută destul de bine. cel puțin browserele pe Android nu au probleme. pentru smartphones în situația „landscape” se vede acceptabil. mai am de rezolvat situația „portrait”. acum cîteva zile se vedea acceptabil dar cred c-am schimbat cîte ceva și s-a stricat. în orice caz deocamdată se poate folosi landscape. de altfel am rezerve că se merită prea mult să te chinui să vezi un site atît de detaliat în mod portrait pe o diagonală așa cum o oferă iPhone. părerea mea.
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
Andu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
Daniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
Învăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
dom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
Asta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
părerea mea este că ai scris ceva interesant. chiar dacă nu se întîmplă să cădem de acord asupra unor lucruri. iar cînd scrii ceva interesant trebuie să te aștepți la comentarii pe Hermeneia. polemica sau dialogul se încing repede cînd sînt cărbuni. oricum, eu nu am făcut decît niște comentarii. o reacție. mult prea modest decît „o viziune asupra poeziei”. pe parcusul anilor am scris unele texte în care mi-am expus uneori frînturi din ceea ce unii ar numi viziune și am exprimat multe opinii și în comentarii. nu am pretenția unor concluzii infailibile. dimpotrivă, păstrez îndoieli și un provizorat sănătos.
stiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
mulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
Mariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
Departe de mine intenția de a supăra vestala autoare, ori divinitatea însăși, și a-mi pune în cap tot panteonul de zei autohtoni, dar aș fi vrut să pot spune mai mult decât că textul acesta este un exercițiu simpatic de rimă, grefat pe o formulă de rugă familiară, pe care l-aș recomanda unor poeți ca substitut pentru o rugăciune perimată. Doamne iartă.
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
eu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
într-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
și totuși matale cine ești ca să pot să te comentez sincer? de la depărtare pari deștept, deși nicidecum original, d-aia întreb, oi fi cumva avatarul lui blaize pascal?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in lb. română nu există partea I-a ci doar partea I
pentru textul : Viaţa după Irina de...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
pentru textul : Te iubesc dus-întors decruci, table-epitaf, pomană, oamenii rămaşi --> parcelă. Cimitir. Mai departe, corelate cu titlul - "Memento"...
Cu extrem de foarte multă amiciţie, etc.
pentru textul : Memento deMă întreb dacă e suficient să-ți spun că găsesc o gură de aer proaspăt pe pagina ta. Mă gândisem cu o altă ocazie că nu ideile îți lipsesc, ci poate că te grăbești prea mult în expunerea lor, și, de asemenea, că ești prea indulgent. Ei bine, stilul abordat aici te prinde. Din ce nu mai înțeleg nimic: alternarea folosirii semnelor de punctuație cu lipsa lor. Nu prea mi-au plăcut în nici un fel de poezie parantezele. Ai la îndemână și italicele sau / sau pauză etc, dar parantezele prea sunt clasice, mai ales în context. Asta mi se pare în plus: "o fetiță se uita cu jind la babe apoi se înscria la biserica satanică online"
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deAcest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
pentru textul : ștevia depaul, eu nu mai folosesc iPhone. pe tablete și iPaduri hermeneia.com este văzută destul de bine. cel puțin browserele pe Android nu au probleme. pentru smartphones în situația „landscape” se vede acceptabil. mai am de rezolvat situația „portrait”. acum cîteva zile se vedea acceptabil dar cred c-am schimbat cîte ceva și s-a stricat. în orice caz deocamdată se poate folosi landscape. de altfel am rezerve că se merită prea mult să te chinui să vezi un site atît de detaliat în mod portrait pe o diagonală așa cum o oferă iPhone. părerea mea.
pentru textul : hermeneia 3.0-c deVersul de final este reușit, dar în rest nu am înțeles unde este poezia. Aștept o variantă îmbunătățită a expresiei poetice.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deCori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie deAndu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! deDaniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deÎnvăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
rețin observațiile, mulțumesc Virgil!
pentru textul : prietenul deCu plăcere; tot astfel aştept şi curcanul, pentru botez:)
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru depărerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură dedom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
pentru textul : toamnă 3 deMaimuţică,
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
pentru textul : octopus deAsta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
părerea mea este că ai scris ceva interesant. chiar dacă nu se întîmplă să cădem de acord asupra unor lucruri. iar cînd scrii ceva interesant trebuie să te aștepți la comentarii pe Hermeneia. polemica sau dialogul se încing repede cînd sînt cărbuni. oricum, eu nu am făcut decît niște comentarii. o reacție. mult prea modest decît „o viziune asupra poeziei”. pe parcusul anilor am scris unele texte în care mi-am expus uneori frînturi din ceea ce unii ar numi viziune și am exprimat multe opinii și în comentarii. nu am pretenția unor concluzii infailibile. dimpotrivă, păstrez îndoieli și un provizorat sănătos.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei destiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie demulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
pentru textul : palimpsest de toamnă deori:
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 desamanta de libertate asteptand primavara
tu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deMariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
pentru textul : clavier deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deDeparte de mine intenția de a supăra vestala autoare, ori divinitatea însăși, și a-mi pune în cap tot panteonul de zei autohtoni, dar aș fi vrut să pot spune mai mult decât că textul acesta este un exercițiu simpatic de rimă, grefat pe o formulă de rugă familiară, pe care l-aș recomanda unor poeți ca substitut pentru o rugăciune perimată. Doamne iartă.
pentru textul : Rug(ă) deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deca incepe o limpazire a apelor...Si G. a fost doar o treapta (ultima?)
pentru textul : dragoste deMDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deProfetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
Virgil, îți mulțumesc. Te aștept și cu păreri atunci când vei considera, fie ele bune sau mai puțin...Mai bine să știu cât de adânci îmi sunt apele...
pentru textul : raiul de la marginea potirului deeu sunt uimită cât de frumos poate fi un text şi fără verbe, doar imagini care se completează una pe alta
pentru textul : De-a singurul deîntr-un "respiro lung".plec plăcut impresionată şi mai învăţată.
Mulțumesc, asemenea!
pentru textul : Ines deși totuși matale cine ești ca să pot să te comentez sincer? de la depărtare pari deștept, deși nicidecum original, d-aia întreb, oi fi cumva avatarul lui blaize pascal?
pentru textul : Dileme, paradoxuri, duplicitate dePagini