Pe mine ma enerveaza sa tot citesc Noroc, la fiecare final de strofa si mai ales in final, raman cu ideea ca acest text a fost scris la Bolta Rece. Btw, sa dai si tu pe la Virtualia, cand o mai fi. Cele mai reusite versuri mi se par:
"Străine, frigul ăsta sărat
trebuie să fie despre mine."
si
"Nu te uita cruciş la septembrie, străine!"
As mai taia din ultima strofa strofa daca nu chiar tot, atunci cat pare infantil.
Pe scurt, textul vine cu ceva inedit aici pe site si in general, in lumea poeziei: are viata, are puls puternic, arata si bine, eu sunt curioasa daca va ramane acest text cel mai bun al tau, dar, oricum o sa fie, tot e de admirat si de citit. Pune-l intr-o carte.
Pana una alta, ia o penita si fa ce ti-am zis. Si... Noroc! ;))
un poem alcatuit sin firimituri de pagini de jurnal dospite in nelinistea peronului dinspre care ne pierdem visurile de altadata, entuziasmul, euforia de dupa. "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că în sfîrșit am făcut pace cu ai mei cu dumnezeu și toți morții" ...as vrea sa spun si eu asa intr-o zi.
e o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
te felicit și eu pentru debut. îți doresc mulți cititori și cititoare. ( mă număr printre cititorii tăi fideli.) mult succes și inspirație. p.s. - foarte frumoasă prezentarea. complimente! Madim
mă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
mai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
Nu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
Violeta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Virgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
nu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
De acord cu spusele lui dom' profesor, mai puțin cu varianta de poem zen înfățișată care, din punctul meu de vedere, este mai slabă decât originalul.
Vorba aceea cu dacă tăceai, filozof rămâneai.
Așa cam ca Popper dom' profesor
Margas
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
P.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics dePe mine ma enerveaza sa tot citesc Noroc, la fiecare final de strofa si mai ales in final, raman cu ideea ca acest text a fost scris la Bolta Rece. Btw, sa dai si tu pe la Virtualia, cand o mai fi. Cele mai reusite versuri mi se par:
"Străine, frigul ăsta sărat
trebuie să fie despre mine."
si
"Nu te uita cruciş la septembrie, străine!"
As mai taia din ultima strofa strofa daca nu chiar tot, atunci cat pare infantil.
Pe scurt, textul vine cu ceva inedit aici pe site si in general, in lumea poeziei: are viata, are puls puternic, arata si bine, eu sunt curioasa daca va ramane acest text cel mai bun al tau, dar, oricum o sa fie, tot e de admirat si de citit. Pune-l intr-o carte.
Pana una alta, ia o penita si fa ce ti-am zis. Si... Noroc! ;))
pentru textul : Străin deMarina, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. ma asteptam la reactie mai puternica din partea ta dar oricum iti multumesc. cu respect
pentru textul : Tagore denu aveam cum să ratez blogul tău, e un fel de Coran pentru mine...
pentru textul : după douăzeci de ani deIoana, esti răutăcioasă fără motiv, am venit de multe ori în paginile tale cre' că. Îmi place și muzica, nu numai. Anunță-mă când s-or coace!
pentru textul : trăiesc periculos deun poem alcatuit sin firimituri de pagini de jurnal dospite in nelinistea peronului dinspre care ne pierdem visurile de altadata, entuziasmul, euforia de dupa. "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că în sfîrșit am făcut pace cu ai mei cu dumnezeu și toți morții" ...as vrea sa spun si eu asa intr-o zi.
pentru textul : mojito dee o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
pentru textul : eu si natura moarta deOri eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah dete felicit și eu pentru debut. îți doresc mulți cititori și cititoare. ( mă număr printre cititorii tăi fideli.) mult succes și inspirație. p.s. - foarte frumoasă prezentarea. complimente! Madim
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial demă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine demai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
Multumesc, Raluca !
pentru textul : viaţa a învins deDa, intr-adevar. Nici eu nu i-as spune poezie, incadrarea e asa, default. Si nu are finalitate, ai intuit bine. Multumesc.
pentru textul : show deNu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
O seară frumoasă!
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae deDorin, bănuiesc că aceste versuri ți-au plăcut. Aș fi vrut să știu părerea ta despre poem ca un întreg... Cu stimă
pentru textul : antikythera deam uitat penita :) scuze o acord acum petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deTitlul mi se pare prea preţios pentru text. Totuşi, interesant finalul.
pentru textul : nihil sine labore de... mulțam fain, kogaion. observații juste, precum și intenția textului de față.
pentru textul : lumea lui Viceversa deerata: sufletul, nu...sufleul. :)
pentru textul : Muieri pizmașe (II) deVioleta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
pentru textul : Foame de vultur de"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku deVirgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
pentru textul : palmele bătrînului denu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
pentru textul : Impresii denu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
pentru textul : aleea cu cireși demultumesc, domnule Mocanu. si-am recitit textul asta de 5 ori! aveam dreptate in ce spuneam ieri.
ma bucur ca ceva v-a placut.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deDe acord cu spusele lui dom' profesor, mai puțin cu varianta de poem zen înfățișată care, din punctul meu de vedere, este mai slabă decât originalul.
pentru textul : zen hibernal deVorba aceea cu dacă tăceai, filozof rămâneai.
Așa cam ca Popper dom' profesor
Margas
da, Alma. si morile de vant nu s-au lasat prea mult asteptate.
pentru textul : login deNu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
pentru textul : blue american dedaca zici ca asta ai urmarit inseamna ca am inteles bine. oricum eu am citit texte mult mai bune scrise de tine
pentru textul : lonesome dePagini