o sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.

aranca - cuvintele incep sa-mi joace feste, asa era inainte „mireasma” , multumesc de atentionare! poate ceva mai cere poezia asta ... nu stiu, simt ca as strica-o mai mult daca as interveni acum, sau va trebui rescrisa pe un alt portativ... oricum o sa ma gandesc. era o vreme cand gaseam cu usurinta titluri, contrar cu ceea ce mi se intampla acum... poezia apartine acelui timp... yester - dorinta aceasta a venit odata cu inceputurile scrisului meu, cand mentorulul meu spiritual, pot sa-i zic asa, si pot sa-i rostesc si numele, poetul Eugen Evu, ne sfatuia bineinteles fara a insista prea mult pe idee, sa restrangem spatiul poeziei, sa incercam sa spunem mult in putine cuvinte, asta ar demonstra o stapanire buna a cuvantului... mi-a ramas aproape de suflet stilul acesta, s-ar putea sa ma prinda mai bine. despre constructiile acelea: „umbletul muntelui”... parca imi place, e ceva ca o „statornicie” sub semnul indoielii ... iar buzele ierbii... am lasat pentru ca mi-a placut asocierea cu „ umerii nostri” ... se intrepatrund niste sensuri acolo, oricum aranca stie ce spune, merita sa revolutionez putin plutirea asta:) ... macar de dragul tiutlului. pentru „mireazma” merit eu bataie... si-apoi daca te-as bate, cine m-ar mai invata de bine?

Daca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.

care este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster

impus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.

deunazi l-am folosit cu accent pe ultima silaba, mai ardeleneste...:)

daca pana si umbra!!! cu intoarceri, bineinteles:)

multam amandurora!

Trebuie să recunosc că acest text mi-a dat cele mai grele bătăi de cap la notare, pentru că a trebuit să-l citesc de cel puţin 7-8 ori pentru a şti cum să mă apropii de el - ca un pustnic pregătindu-se să stingă lumânarea. E genul de text atât de intim şi atât de angrenat în sondarea (descriptivă) a ultimelor sensuri ale iubirii, ale alegerilor, ale lui "a fi", încât câştigă particularul fiecărui cititor.
Mai spun şi că, dacă s-ar fi notat numai pentru imagine, poezia asta nu ar fi avut rival:

Ca să nu citez tot, copiez aici ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu:

"noaptea e dificil de albă
o femeie palidă care se duce
ţinându-se de ziduri".

Doar unele elemente din prima unitate (privire/ cer/ trifoi/ călcâi - aglomerat) şi termenul final (puţin prea tehnic faţă de rest) + liniaritatea discursivă au făcut să nu notez mai sus.

Şi totuşi, consider că are anvergura unui text care va rezista peste ani.

Felicitări!

Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.

„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.

„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.

Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
Având în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.

eseu depre... farfurii?
Glumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!

cu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.

Alma... am senzația că începi să scrii tu de undeva de pe la versul al patrulea încolo. Și nu cred că e vorba despre căderea lui Alice în vizuină, dacă înțelegi ce vreau să spun :-) Plăcut "am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat la ușă în seri fără semne iar eu nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău cu o oră în minus", deși atât de transparent... Dar pe mine m-a prins, am alunecat de fapt... și cuiul acela de mare efect. Și mie îmi place să mă folosesc des de obiectul acesta de decor.

"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...