acum situl merge incomparabil mai usor, revizia a fost binevenita.

Vio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.

aşa doreai?

Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.

precizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura

Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.

varianta inițială:

mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă

Diana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!

Alexandra, versul acesta este ne-articulat
pentru că orice sunet ar fi făcut
răni în aerul acela sfânt
apoi
abia începuse să ni se descoasă ochii
este gresit dpdv gramatical
Iti repet pentru ultima oara, poemul este neglijent scris, o fi el bun, dar e ca o fata frumoasă care nu s-a spălat de o saptamana, te uiti la ea si te rogi sa nu se dezbrace.

yester, nu e necesara o evidentiere ca in manualele de limba romana de liceu, dar o justificare a evidentierii este necesara conform principiilor de functionare a hermeneia.com

Bianca, eu m-am bucurat ca Dumnezeu numai se joaca cu noi, uneori. La un moment dat mi se parea ca s-ar putea face un intuneric mare, de fapt a fost doar o ploaie trecatoare. Ce mai diferenta... Ave! Andu P.S. aplic pentru postul de cititor deocamdata, desi nu stiu daca o sa-mi dea cineva vreo renta viagera :-))

În primul rând, aveţi v'o două typo-uri. Unu' ar fi "psudoştiinţific", al doilea, pentru că l-am pierdut, îl găsiţi d-voastră. E ceva mai jos. Şi acum, câte ceva despre ce propune textul:

...În primul rând, nu ştiu de unde ideea că poezia ar trebui să transmită un mesaj intelectual/raţional. De acord, însă, cu faptul că misticismul/filosofia/ sunt pentru proză. Acestea sunt subiecte aproape ezoterice, nu înţeleg de ce am mai pune peste ele şi chingile metatextuale ale poeziei. Nu sunt de acord că mesajul e primordial în poezie. Şi nici nu cred c-a fost vreodată. Consider că modul de transmitere al lui a fost/este şi va fi esenţial. Mi se pare necesar. Altfel, de ce nu am folosi, din nou, proza/eseul ştiinţific etc pentru asta? Nu ar fi mai simplu şi mai limpede pătrunderea acestui mesaj în proză? Însa poezia presupune un mesaj artistic, metaforic, de unde rezultă că poezie e mai degrabă despre cum spui decât despre ce spui. Asta, bineînţeles, fără să diminuăm nepermis de mult importanţa mesajului. E un soi de simbioză, doar că ea porneşte dinspre "cum" înspre "ce", iar uneori, dacă nu chiar de cele mai multe ori, un "cum" foarte bun salvează un "ce" foarte prost.

Cam atât pentru moment.

În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
Cezar

Cristina, nu știu dacă ți-a spus vreodată cineva dar frazele care încep cu „dacă aș fi” nu valorează nici cît o ceapă degerată și nici nu interesează pe nimeni. Sînt doar lamentările tale ridicole. Cele ce au importanță sînt faptele. Nu are importanță nici dacă știai sau nu dacă Emilian are cont acolo. La urma urmei o astfel de justificare mi se pare culmea stupizeniei. Este responsabilitatea ta să știi ce faci și în ce context faci ceea ce faci, și ce consecințe are ceea ce faci. Evident, chestiile astea se învață în primii ani de viață. Mi se pare jenant să fiu nevoit să ți le spun ție acum. Dar modul cum pui tu problema trădează o incapacitate suspectă de a-ți asuma responsabilități. În orice caz, toate asta nu sînt problemele mele ci ale tale. Și ți le rezolvi singură.
Dacă nu știi ce drepturi i-ai refuzat lui Emilian gîndește-te măcar la cel de replică. Care, să-mi fie cu iertare, dar este o problemă de bun simț în primul rînd.

o tendinta spre science-fiction (si ilustratia specifica) interesanta.