Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
iată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
yester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
Nu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
textul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
Acest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
dimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
Vă urez mult succes iar colegilor Paul Gorban, Costin Tănăsescu, Mihai Leoveanu îi doresc mulți cititori și să fie apreciați. Un salut călduros lui Ramy Secrieru. Felicitări
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
Emil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
Țin să atrag atenția că s-a alunecat foarte, foarte aproape de limita avertismentelor. Să ne rezumăm la comentarii pe text.
Despre punctuație: dacă în text se folosesc semnele de punctuație, atunci să se folosească toate conform regulilor limbii române. Spre exemplu: virgulă după „zăpadă” (sunt două complemente circumstanțiale de loc, al doilea cu rol explicativ pentru primul); virgulă înainte și după cuvântul „linișteo” (substantiv în vocativ); virgulă după „jur” (construcție incidentă).
Semn diacritic la „cearcane”. Formularea „cearcăne gri sub ochi” este o formulare pleonastică (de două ori).
În formularea „te-aștept mai o lună” se folosește greșit cuvântul „mai”. Corect - „te-aștept înc-o lună”.
Despre „anularea vizibilității” - pentru a-și proteja imaginea, Hermeneia are un spațiu, altul decât „șantierul”, în care sunt trimise unele texte care nu vor putea fi vizibile decât pentru autor, pentru directorul site-ului și pentru ceilalți membri ai consiliului, respectiv editorii și moderatorii.
Vreau să te asigur că nu are nimeni nimic cu tine, ci doar încercăm să păstrăm un anumit standard, spre binele tuturor.
Este pentru prima data când încerc să vorbesc serios cu tine prin com-uri. Mă aşteptam ca odată cu reapariţia ta pe aici să postezi şi texte şi nu numai să vorbeşti discuţii. Acolo, măcar în unele texte, eşti tu cu bune şi cu rele ca fiecare dintre noi. Şi, după umila mea părere, mai şi nimereşti uneori să şi „transmiţi” câte ceva deosebit. Nefericirea este că atunci când o dai pe „pamfletăreală”, inclusiv în texte, ajungi la o bufonerie execrabilă. Un prost suficient de lucid pentru a pricepe că e aşa, nu mai e prost. Se aplică şi nebunilor. Mai rău e că nu faci parte din niciuna dintre cele două categorii. Şi nici din „limita” dintre ele. Din punctul meu de vedere scălămbăiala ta „intelectuală”, când te apucă, nu mă deranjează. O iau ca pe un „studiu de caz”. Dar asta nu înseamnă că pentru alţii ea nu este – pur şi simplu – un discurs din budă în timpul „durerilor facerii”.
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
o poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
pentru textul : we will always have sighisoara... dealegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deiată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deinteresant... mai ales titlu. :) oricum, felicitari, e un text plin de lirism, care vibreaza adesea. am ramas impresionat petre
pentru textul : blogbadil deyester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există dependul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de țărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubești Cum mă primești tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deOK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" decitesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
pentru textul : Stând de veghe deNu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
pentru textul : fantezie deerr: "poezie", desigur.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea demulta tristete si nici un titlu. vezi poate rezolvi totusi cu ultima parte
pentru textul : Utopie deesti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) detextul "al saptelea cer" ti-a fost inlaturat pentru incalcarea regulamentului Hermeneia. Te rog sa te consideri avertizat si la urmatoarea abarere de acest gen contul tau pe Hermeneia va fi suspendat pe o anumita perioada.
pentru textul : PRINTUL FERICIRII deAcest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.
pentru textul : Tango deAm remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
pentru textul : Frunze dedimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
pentru textul : să deVă urez mult succes iar colegilor Paul Gorban, Costin Tănăsescu, Mihai Leoveanu îi doresc mulți cititori și să fie apreciați. Un salut călduros lui Ramy Secrieru. Felicitări
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deDin ce am întâlnit până acum:
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
pentru textul : hermeneia 3.0-b demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim deEmil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
pentru textul : Foame de vultur deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deȚin să atrag atenția că s-a alunecat foarte, foarte aproape de limita avertismentelor. Să ne rezumăm la comentarii pe text.
Despre punctuație: dacă în text se folosesc semnele de punctuație, atunci să se folosească toate conform regulilor limbii române. Spre exemplu: virgulă după „zăpadă” (sunt două complemente circumstanțiale de loc, al doilea cu rol explicativ pentru primul); virgulă înainte și după cuvântul „linișteo” (substantiv în vocativ); virgulă după „jur” (construcție incidentă).
Semn diacritic la „cearcane”. Formularea „cearcăne gri sub ochi” este o formulare pleonastică (de două ori).
În formularea „te-aștept mai o lună” se folosește greșit cuvântul „mai”. Corect - „te-aștept înc-o lună”.
Despre „anularea vizibilității” - pentru a-și proteja imaginea, Hermeneia are un spațiu, altul decât „șantierul”, în care sunt trimise unele texte care nu vor putea fi vizibile decât pentru autor, pentru directorul site-ului și pentru ceilalți membri ai consiliului, respectiv editorii și moderatorii.
Vreau să te asigur că nu are nimeni nimic cu tine, ci doar încercăm să păstrăm un anumit standard, spre binele tuturor.
Toate cele bune!
pentru textul : joacă de rime deAndu,
Este pentru prima data când încerc să vorbesc serios cu tine prin com-uri. Mă aşteptam ca odată cu reapariţia ta pe aici să postezi şi texte şi nu numai să vorbeşti discuţii. Acolo, măcar în unele texte, eşti tu cu bune şi cu rele ca fiecare dintre noi. Şi, după umila mea părere, mai şi nimereşti uneori să şi „transmiţi” câte ceva deosebit. Nefericirea este că atunci când o dai pe „pamfletăreală”, inclusiv în texte, ajungi la o bufonerie execrabilă. Un prost suficient de lucid pentru a pricepe că e aşa, nu mai e prost. Se aplică şi nebunilor. Mai rău e că nu faci parte din niciuna dintre cele două categorii. Şi nici din „limita” dintre ele. Din punctul meu de vedere scălămbăiala ta „intelectuală”, când te apucă, nu mă deranjează. O iau ca pe un „studiu de caz”. Dar asta nu înseamnă că pentru alţii ea nu este – pur şi simplu – un discurs din budă în timpul „durerilor facerii”.
Gorun
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deMi-au placut versurile
"era evident din ruşinea de-a nu mă putea înfăţişa gol
ci doar cu toate neînţelesurile pe mine
până la sprâncene"
si ultima strofa.
pentru textul : Poate mâine... devă mulţumesc. succes participanţilor la concurs!
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deeu, m-aș fi oprit la Miroase-a zbor de hulubi,
pentru textul : Ochiuri sau omletă depână acolo textul e ff fain.
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Donaris, mulţumesc de vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deo poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
pentru textul : senzație detitlul este fortat din multe puncte de vedere. in rest, prea multe simboluri contrastante ce anuleaza starea lirica.
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică deși amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini