şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.

Alma... am senzația că începi să scrii tu de undeva de pe la versul al patrulea încolo. Și nu cred că e vorba despre căderea lui Alice în vizuină, dacă înțelegi ce vreau să spun :-) Plăcut "am fi avut pisicile noastre verzi ne-ar fi așteptat la ușă în seri fără semne iar eu nu aș fi lipsit niciodată din ceasul tău cu o oră în minus", deși atât de transparent... Dar pe mine m-a prins, am alunecat de fapt... și cuiul acela de mare efect. Și mie îmi place să mă folosesc des de obiectul acesta de decor.

Da, e mult mai bine așa cum ai modificat. Nu cred că a condensa exprimarea e întotdeauna o soluție. (Suntem subiectivi. Dar îmi place mai mult "planând" decât "plutind", pentru că primul e liniște, al doilea mai mult entropic).

Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)

e o balada, nu? asa mi se pare mie. ma gandeam ca daca tot am trecut din nou pe aici sa imi iau inima in dinti si sa las un semn... parerea mea este ca acest text e scris altfel decat altele. seamana cu baladele lui St. A Doinas.(Mistretul cu colti de argint) imi plac, oricum, multe texte ale tale. balade sau nu, e o coarda sensibila, foarte sensibila acolo... un fond sufletesc deosebit, dar prea trist de cele mai multe ori ... in poezie. singuratatile tale doar de mine sunt pline tinde-ti mana, mana dreapta inima ta dreapta peste mine foarte frumos, dar nu stiu ce-as mai putea spune, eu... iarta-mi indrazneala...

Mladitza multumesc de trecere si cuvinte! Aranca, incantat de analiza. Multumesc frumos pentru rabdare si cuvinte!

ambiguo | le mani

le tue mani
ombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
fremere e tempo nascituro
tra di noi un muro crollato
come un ponte tra silenzio
e tacère

Mi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin

aceste semne &! și !& au vreun rost în economia textului sau vreo semnificație poetică și mi-a scăpat mie?

intilnire placuta :D pe viitor poate ma invita si pe mine. vin, zau, numa sa mi se deconteze drumu. si afisu ii ok. decit afisele alea cu eminescu facut din capaci, flori, chestii... :))

Dinule, din pacate, comentariul adaugat de catre Dedal este unul pur liric. mesajul tainic al rugaciunii, pentru el, este unul de forma. lirica ta i se pare fada in conditiile literaturii contemporane, deoarece nu traieste si nu scrie hranindu/se din filonul credintei. apreciez zbaterea ta zilnica si modul in care expui trairile tale. Remarc d.p.d.v. literar versurile pe care si Dedal le/a pus in evidenta dar, dincolo de reusita lirica, remarc profunda traire si simtire a crediciosului din tine. Poemul acesta este o lupta pierduta frumos pe frontul poeziei, in opinia mea. cu urari de bine!

Asta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”

poezia si sahul - finalurile:) lipsea un „să”:) multam, Raul Coldea, zile bune iti doresc!

Erau! :).
Ai nişte metafore reuşite...