ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
Virgil, nu stiu daca e un mod sadic de a chinui cititorul, dar cate satisfactii iti ofera un cuvant cand zdrobesi cutia de lemn in care sta inchis asteptand ochiul mintii. Mersi de trecere. Te mai astept
mari draci aveam pe mine cand am scris poemul, iar acum iar mi-au sarit in cap (dracii, zic). de la o varsta nu mi i-am mai imaginat cu infatisare de faun. ma rog... ma bucur ca nu m-ai uitat. onorata, andu.
v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
modific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
un haiku deosebit, cu un kigo introdus in structura sa, o dedicatie delicata inscrisa pe casa Iernii, ce ma duce cu gindul nu numai la stampele japoneze, ci si la marele maestru Matsuo Bashô. Iti doresc succes pe tarimul poeziei! Fii zen!
uite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
mulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
Nu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
PS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
Imi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
poezia lui alex este una dintre puținele care au nevoie de introducere. m-a uimit întotdeauna modestia și calmul care o însoțesc. aleksandar lasă impresia unei urechi aplecate pe pămîntul schimbător al realității imediate, dar o ureche care caută să audă sunete pentru care un nepoet nu își va face niciodată timp. pentru că a fi poet nu înseamnă în primul rînd a ști să scrii. ci a ști să asculți. mai ales a ști să te asculți. iar situația lui de „om de frontieră” nu face decît să îl avantajeze. criza tranziției sau a incertitudinii unei apartenențe, criza fluidității și metamorfozei identitare și existențiale nu sînt doar simple „discomforturi” ci avantaje pentru cineva care poate scrie poezie. iar aleksandar ne reamintește asta. am așteptat acest volum de foarte multă vreme.
Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
Vladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
am amintiri frumoase despre Venetia, si socul emotionat cand am vazut cat costa niste figurine din Murano. despre text. ambiguitate totala, nu am inteles absolut nimic din el, mai ales ca nu prea stiu italiana ex: măștile reconfigurează imponderabilitatea lagunelor sinoptice de petale prin mătasea anonimă a cărnii rarefiate sau încăperea apelor fulguie stins gondole de Murano doar sunetele mîngîie teluric paginile avide prin compendiul nopții folosesti cuvinte greoaie iar eu ca cititor sunt bulversat total. e doar o parere desigur, e posibil sa fiu ignorant insa finalul mi-a placut nespus : Eu, Piața San Marco, Venetia cu drag
scrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
asa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Florine, felicitari pentru un poem descriptiv foarte bun, un poem care insista pe imagini, reusind sa aduca ceva nou, o stare aparte. mi-a placut petre
dragi colegi, am postat acest poem aici ca sa va aflu parerea despre el. indiferent daca este sau nu una buna. ma indoiesc din ce in ce mai tare ca as avea vreo legatura cu scrisul si ma genadescca foarte multi dintre cei care ma comentau la un moment dat imi apreciau textele doar pentru ca se considerau prietenii mei in acel moment. ma intereseaza opinia voastra sincera, este importanta pentru mine, nu este prima data cand va rog asta. nu vreau sa va necajiti pe mine pentru ca actualul conflict din H nu ma intereseaza deloc si nu ma implic. astept opiniile voastre. iar daca doriti opiniile mele la textele dumneavoastra sa imi spuneti iar, pentru ca incep sa ma indoiesc si de asta. va multumesc.
Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
naivitatea este o boală grea dar tratabilă atunci când întâlneşti oameni care te zguduie din temelii.
nu întâmplător sunt pe acest site.
am înţeles comentariul d-voastră şi vă asigur de tot respectul chiar dacă mi-am permis un comentariu mai degajat.numai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da
pentru textul : de ziua mexicului parcă deai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deVirgil, nu stiu daca e un mod sadic de a chinui cititorul, dar cate satisfactii iti ofera un cuvant cand zdrobesi cutia de lemn in care sta inchis asteptand ochiul mintii. Mersi de trecere. Te mai astept
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) demari draci aveam pe mine cand am scris poemul, iar acum iar mi-au sarit in cap (dracii, zic). de la o varsta nu mi i-am mai imaginat cu infatisare de faun. ma rog... ma bucur ca nu m-ai uitat. onorata, andu.
pentru textul : multumim din inima deam schimbat incadrarea textului, cred ca locul asta i se potriveste mai bine.
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” defelicitari pentru text!
v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
pentru textul : Ramona & Rameau demodific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
pentru textul : crochiu I deMulțumesc, Roxana, pentru prezența ta frumoasă la Virtualia și te așteptăm să revii mereu la Iași.
pentru textul : Virtualia deactaeon, poate ca e post-naufragiu. omenii nu sint insule sa te poti salva prin ei. astazi e o zi impara, nu schimb. multumesc pentru intelegere.
pentru textul : naufragiu deun haiku deosebit, cu un kigo introdus in structura sa, o dedicatie delicata inscrisa pe casa Iernii, ce ma duce cu gindul nu numai la stampele japoneze, ci si la marele maestru Matsuo Bashô. Iti doresc succes pe tarimul poeziei! Fii zen!
pentru textul : Haiku deuite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) demulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
pentru textul : lămâia din paharul de ou deNu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deun capriciu generic deosebit, forta imagistica de a introduce existenta intr-un ritual, eleganta in alegerea titlului! felicitari Paul!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia dema enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
pentru textul : pictograme (3) deda,Sorin, un spatiu fabulos pt. memoria mea...multumesc de trecere !
pentru textul : Spații necunoscute dePS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
pentru textul : anti-înger deImi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
Nu "fîşîiala" (mă) deranjează, ci tot segmentul, mai ales pomposul "pocniră afirmativ"...
pentru textul : jurnal de aprilie desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng depoezia lui alex este una dintre puținele care au nevoie de introducere. m-a uimit întotdeauna modestia și calmul care o însoțesc. aleksandar lasă impresia unei urechi aplecate pe pămîntul schimbător al realității imediate, dar o ureche care caută să audă sunete pentru care un nepoet nu își va face niciodată timp. pentru că a fi poet nu înseamnă în primul rînd a ști să scrii. ci a ști să asculți. mai ales a ști să te asculți. iar situația lui de „om de frontieră” nu face decît să îl avantajeze. criza tranziției sau a incertitudinii unei apartenențe, criza fluidității și metamorfozei identitare și existențiale nu sînt doar simple „discomforturi” ci avantaje pentru cineva care poate scrie poezie. iar aleksandar ne reamintește asta. am așteptat acest volum de foarte multă vreme.
pentru textul : Lansare de carte: Aleksandar Stoicovici - "Vineri" deIată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics deun text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
pentru textul : candirú deVladimir sint de acord...cred ca acel final mi a mentionat si mai sus de catre Mariana. Voi lasa acel ending ca un alternative ending (editor's cut!) doar pe blog...de kiki! :p
Sincerely,
pentru textul : a.m. deC
am amintiri frumoase despre Venetia, si socul emotionat cand am vazut cat costa niste figurine din Murano. despre text. ambiguitate totala, nu am inteles absolut nimic din el, mai ales ca nu prea stiu italiana ex: măștile reconfigurează imponderabilitatea lagunelor sinoptice de petale prin mătasea anonimă a cărnii rarefiate sau încăperea apelor fulguie stins gondole de Murano doar sunetele mîngîie teluric paginile avide prin compendiul nopții folosesti cuvinte greoaie iar eu ca cititor sunt bulversat total. e doar o parere desigur, e posibil sa fiu ignorant insa finalul mi-a placut nespus : Eu, Piața San Marco, Venetia cu drag
pentru textul : Eu, Piața San Marco, Venetia descrisul e ca ploaia, cade din cer, undeva o caramida sparge norii de grindina iar literele cad torential si ne traseaza limite noi, atunci respiram in ritmuri noi pentru ca nu putem vorbi altfel, despre ceea ce uneori viata uita sa mai respire in noi si se intepeneste...
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deasa am inteles aceasta poezie de stare in care dincolo de lucruri cotidiene, se afla camera in care lumea se invarteste in ritmul tau.
imi place cum surprinzi viata si cum se reflecta ea cu toate avatarurile ei, in ceea ce ai de spus.
ganduri bune!
Felicitări, Marlena! O imagine a copertei volumului cred că ne-ar încânta privirea.
pentru textul : Lansare carte deFlorine, felicitari pentru un poem descriptiv foarte bun, un poem care insista pe imagini, reusind sa aduca ceva nou, o stare aparte. mi-a placut petre
pentru textul : Poem dedragi colegi, am postat acest poem aici ca sa va aflu parerea despre el. indiferent daca este sau nu una buna. ma indoiesc din ce in ce mai tare ca as avea vreo legatura cu scrisul si ma genadescca foarte multi dintre cei care ma comentau la un moment dat imi apreciau textele doar pentru ca se considerau prietenii mei in acel moment. ma intereseaza opinia voastra sincera, este importanta pentru mine, nu este prima data cand va rog asta. nu vreau sa va necajiti pe mine pentru ca actualul conflict din H nu ma intereseaza deloc si nu ma implic. astept opiniile voastre. iar daca doriti opiniile mele la textele dumneavoastra sa imi spuneti iar, pentru ca incep sa ma indoiesc si de asta. va multumesc.
pentru textul : jane doe deDorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
pentru textul : de regăsire denaivitatea este o boală grea dar tratabilă atunci când întâlneşti oameni care te zguduie din temelii.
pentru textul : sunt doar o atârnare denu întâmplător sunt pe acest site.
am înţeles comentariul d-voastră şi vă asigur de tot respectul chiar dacă mi-am permis un comentariu mai degajat.numai bine.
Pagini