Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
Emile, multumesc. Textul este ceva mai "aparte" fata de majoritatea, am incercat o apropiere de personaje, o viziune "scenaristica" (ii spuneam si Ioanei Barac). Ma bucur ca ti-a placut, este o recunoastere la care iti marturisesc, nu ma prea asteptam... Ma bucur sa ne regasim pe aici prin lecturi, semnez "pentru linistea Dvs" :-) Andu.
Virgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
dedicație unui om azi nu vreau să știu cât e ceasul sau care mai e prețul faptului de a fi sau nu sunt curioasă dacă se va vorbi iar la știri tot despre aceleași lucruri unui om aș vrea să-i desenez aripi să-i trimit flori pe e-mail și câte unul din răsăriturile mele decupate de pe geamul de la balcon să-i mai povestesc apoi câte ceva despre emisfere nelocuite din suflete despre vara asta care trece prea repede despre un anume spațiu numit gol undeva în partea stângă despre ubicuitate și esențe în viziunea unora despre ce simt eu acum și cui i-ar păsa dacă dintr-o dată ar fi noapte unui om îmi doresc să-i spun te iubesc altfel decât în fiecare zi mulțumesc că exiști și fiindcă te scriu iartă-mă
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
E ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
Uneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
Mie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
Va multumesc frumos pentru interventia pe acest text, Vladimir, onorata pentru penita la acest text! Cred ca mastile nu sunt folositoare sau sunt indispensabile. Aflam noi candva. Aranca, intr-adevar, domnul Pa creeaza in jurul sau o neasteptat de buna empatie. Domnul Pa este un personaj pozitiv, el rade cu tine si te face sa razi cand esti trist, el are rabdare sa iti explice cum sa vezi lumea prin ochii sai. Domnul Pa te face sa crezi ca exista. Dorin, ai dreptate cu versurile din final, nu sunt necesare. Asa voi face.
Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
nu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
cum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Domnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
Virgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
Virgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga
Emil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
despre condiţia artistului într-o societate malformată, cu o scară de valori inversată. Sunt, în opinia mea, multe versuri, figuri de stil proaspete, sugestive. În ciuda întinderii şi a unei uşoare înclinaţii spre manierism, are o logică internă diamantină şi capacitatea de a stârni emoţie şi solidaritate cu mesajele transmise.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii deEmile, multumesc. Textul este ceva mai "aparte" fata de majoritatea, am incercat o apropiere de personaje, o viziune "scenaristica" (ii spuneam si Ioanei Barac). Ma bucur ca ti-a placut, este o recunoastere la care iti marturisesc, nu ma prea asteptam... Ma bucur sa ne regasim pe aici prin lecturi, semnez "pentru linistea Dvs" :-) Andu.
pentru textul : Laura deVirgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deNu m-ati botezat deloc... eu imi folosesc pseudonimul Ialin peste tot. Pe hermeneia am userul "hialin" din alte motive ce tin de trecut. ialin
pentru textul : Prag decitatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePlacut.
dedicație unui om azi nu vreau să știu cât e ceasul sau care mai e prețul faptului de a fi sau nu sunt curioasă dacă se va vorbi iar la știri tot despre aceleași lucruri unui om aș vrea să-i desenez aripi să-i trimit flori pe e-mail și câte unul din răsăriturile mele decupate de pe geamul de la balcon să-i mai povestesc apoi câte ceva despre emisfere nelocuite din suflete despre vara asta care trece prea repede despre un anume spațiu numit gol undeva în partea stângă despre ubicuitate și esențe în viziunea unora despre ce simt eu acum și cui i-ar păsa dacă dintr-o dată ar fi noapte unui om îmi doresc să-i spun te iubesc altfel decât în fiecare zi mulțumesc că exiști și fiindcă te scriu iartă-mă
pentru textul : pe sub flori mă legănai deData viitoare când vei mai dori să te comentez, va trebui să îmi trimiţi o rugăminte scrisă :)).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Felicitări!
pentru textul : Supraportret deCitind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen debucură comentariile de sus, au căzut unde e nevoie, merci pentru apreciere paul, Laurenţiu, Adrian.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare de(am corectat)
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) dehmm...am aprobat textul acesta. nu stiu de ce nu apare in lista celor recent publicate.
pentru textul : Pescarul la apus devoia poetului nu a cititorului care nu a sugerat să se renunțe la comparații. efectul de lupă la ca
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb de...ca/precum/așa...etc.
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
pentru textul : Dunele goale deE ciudat ca sub textul cu titlul Starea Hermeneia - 2013 - invitație la dialog să se discute despre alte platforme, chiar și sub forma asta lapidară (fapt nepermis de regulament sub orice fel de text). Iar invitația la dialog nu era pentru dialoguri care nu au nicio legătură cu Hermeneia, dimpotrivă. Nu strică să mai recitim Regulamentul H din când în când.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deUneori pornim noi înșine niște bulgări de zăpadă care se rostogolesc necontrolat... deci, mai multă atenție!
text destul de fad și slăbuț
pentru textul : despre drumuri deMie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
pentru textul : 12'' deVa multumesc frumos pentru interventia pe acest text, Vladimir, onorata pentru penita la acest text! Cred ca mastile nu sunt folositoare sau sunt indispensabile. Aflam noi candva. Aranca, intr-adevar, domnul Pa creeaza in jurul sau o neasteptat de buna empatie. Domnul Pa este un personaj pozitiv, el rade cu tine si te face sa razi cand esti trist, el are rabdare sa iti explice cum sa vezi lumea prin ochii sai. Domnul Pa te face sa crezi ca exista. Dorin, ai dreptate cu versurile din final, nu sunt necesare. Asa voi face.
pentru textul : domnul Pa demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" deAdrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
pentru textul : singura pipă din oraș demulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
pentru textul : mate blues deE ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici denu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
pentru textul : prânz în curtea veche decum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Am intrat special aici sa vad ce e pe prima pagina si bate vantul. Probabil ca Panza asta astepta pentru morile de vant.
pentru textul : login deDomnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deVirgil. Spune-mi te rog unde am răspuns laconic? Și te rog să îmi precizezi ce înseamnă dimensiunea comentariului. Fiindcă am răpuns mai jos destul de clar Ancăi Florian la comentariul ei. Nimic mai mult. Trebuia să mă rezum la mai puțin sau să scriu mai pe larg? Am răspuns exact la ceea ce s-a referit ea. Nici mai mult, nici mai puțin. Da, voi fi atentă la corectitudinea comentariului și la a nu mai scrie "scuze", "mulțumesc". Și totuși nu sunt singura care scrie mulțumesc pentru un comentariu. Aș dori să îmi clarifici la ce anume te referi exact. Cu ce anume consideri că am încălcat regulile prin comentariul anterior.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deVirgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga
pentru textul : între cuvânt și cer deEmil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
pentru textul : timidă umbra ta de fată de"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
despre condiţia artistului într-o societate malformată, cu o scară de valori inversată. Sunt, în opinia mea, multe versuri, figuri de stil proaspete, sugestive. În ciuda întinderii şi a unei uşoare înclinaţii spre manierism, are o logică internă diamantină şi capacitatea de a stârni emoţie şi solidaritate cu mesajele transmise.
pentru textul : lullaby pentru candelabre dePagini