19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
Nu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
Mulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
Titlul nu e tocmai potrivit.
Poemul e bun.
Versul
"ai trecut de labirintul îngust al neliniștii"
m-a facut sa revin si sa las aici un comentariu, in speranta ca il vor aprecia si alti cititori trecatori.
"labirintul îngust al neliniștii" - poate fi si titlu de volum.
d-le Dorel, d-le Gorun, va mulţumesc pentru "input".
corecturile ar fi trebuit să fie self evidente, le-am făcut, însă "pălmi" îmi place mai mult în text decât palme şi va rămâne aşa. observ din comul lui Dorel că am scăpat unul, dar cu siguranţă mai mulţi "eşti", unul fiind Odobescu, iar altul, intenţionat lăsat afară, Manolescu...
nu am fost destul de clar în text, şi vreau să amplific acest detaliu, întrucât Dorel s-a lansat un pic în subiectul cu frizura, eu nu am fost tuns zero, sau aproape zero, ci o jumătate din cap, în episodul cu pricina, avea claia de par neatinsă, pe când cealaltă jumătate era retezată pur şi simplu, în batjocură. arătam ca o dihanie, a trebuit sa mă tund zero dupa aceea.
nu problema părului era baiul ci motivele. şi eu am amintiri mult mai dureroase decât cele descrise, dar acest pamflet s-a vrut, asa cum aţi sesizat, uşor zeflemist. ca o diversiune, aveam în clasa a 7-a un prof de matematică pe nume Leontescu. m-a scos la tablă şi mi-a dat o problemă grea pe care n-am ştiut s-o rezolv. mi-a dat nota 2, mi-a cerut carnetul de note, nu l-am avut la mine, el mi-a dat două "pălmi" peste meclă, apoi ca să nu intre la bucluc cu ai mei mi-a scris pe frunte nota 2 cu cerneală şi m-a trimis acasă. spune-le parinţilor cine e vinovat şi cine are dreptate! Mutulescu, Ionescu, Popescu, Leontescu, Vasilescu şi Petrescu mi-au fost profesori, Brănescu, Bărbulescu, un anume Ceauşescu (in liceu) care nu avea nici în clin nici în mânecă cu bardul, şi Rădulescu mi-au fost colegi.
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
Adrian,
regret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
Adriana, mulțumesc pentru postarea variantei inițiale a textului. Este foarte interesant pentru mine de observat diferențele și de înțeles hotărârea ta de a modifica.
Virgil, ai perfectă dreptate, eu sugeram doar că autorul/autoarea ar fi cel/cea care, atunci când modifică un text la sugestia unui comentator, ar fi bine să menționeze acest lucru și să conserve cumva, și dacă doar pentru scopul atelierului de creativitate și dialog care este site-ul H, varianta inițial postată.
Margas
Cum să supăr, Sorin? :) Mai ales că văd atâta bunăvoinţă şi sinceritate...şi delicateţe :) Mulţumesc frumos. Am trăit ziua de ieri, prima zi de serviciu, în nişte certitudini frumoase: elevii mei, copii de 9 ani, excepţionali. Poate peste câteva zile, voi retrăi starea altfel şi incertitudinile îşi vor face simţită prezenţa în poem. Îmi place mult acest punct de vedere, regăsit şi în alte comentarii. Învăţ cu drag :) Mulţumesc din nou.
Mi-a venit acum o idee: în loc de ,,să pot vedea lumea de la nivelul
buburuzelor fără zbor" aş pune ,,să pot vedea lumea de la nivelul
zborului neînceput"...Aştept păreri.
Tot poemul e frumos, din punctul meu de vedere, dar îmi place mai ales sfârșitul "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip" imagini adeseori întrebuințate capătă aici o substanță anume. Consider reușită și cea de- a doua secvență. Cami
Adrian îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
am cam dat "bir cu fugiţii".
mi s-a mai sugerat ceea ce înseamnă că ai dreptate, aşa că voi modifica.
mulţumesc pentru atenţie.
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
viaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
ma bucur sa stiu ca ti-a placut si da, am inceput sa-mi formez un stil, un pic mai greoi, se pare:). eh, multumesc! am sa revin asupra textului, vad eu cum schimb.
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Da, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
De ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
Ai vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
Cât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
19.09. m-am deznebunit :) ma tot gindesc sa-ti spun o poezie frumoasa da nu-mi vine-n minte decit : Greseala mea, greseala mea, imensa mea greseala de ortografie si neiertata gafa. iata cum scriu: giraffa h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deComentariul de mai sus viza un alt text, al altcuiva. Nu ştiu cum să-l şterg.
pentru textul : suntem trei deInteresanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
pentru textul : Five Seconds deNu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
pentru textul : Tu dee ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deMulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
pentru textul : copilărie dea se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deMulţumesc, Silviu.
pentru textul : Haiku deTitlul nu e tocmai potrivit.
pentru textul : de la dreapta la stânga dePoemul e bun.
Versul
"ai trecut de labirintul îngust al neliniștii"
m-a facut sa revin si sa las aici un comentariu, in speranta ca il vor aprecia si alti cititori trecatori.
"labirintul îngust al neliniștii" - poate fi si titlu de volum.
d-le Dorel, d-le Gorun, va mulţumesc pentru "input".
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. decorecturile ar fi trebuit să fie self evidente, le-am făcut, însă "pălmi" îmi place mai mult în text decât palme şi va rămâne aşa. observ din comul lui Dorel că am scăpat unul, dar cu siguranţă mai mulţi "eşti", unul fiind Odobescu, iar altul, intenţionat lăsat afară, Manolescu...
nu am fost destul de clar în text, şi vreau să amplific acest detaliu, întrucât Dorel s-a lansat un pic în subiectul cu frizura, eu nu am fost tuns zero, sau aproape zero, ci o jumătate din cap, în episodul cu pricina, avea claia de par neatinsă, pe când cealaltă jumătate era retezată pur şi simplu, în batjocură. arătam ca o dihanie, a trebuit sa mă tund zero dupa aceea.
nu problema părului era baiul ci motivele. şi eu am amintiri mult mai dureroase decât cele descrise, dar acest pamflet s-a vrut, asa cum aţi sesizat, uşor zeflemist. ca o diversiune, aveam în clasa a 7-a un prof de matematică pe nume Leontescu. m-a scos la tablă şi mi-a dat o problemă grea pe care n-am ştiut s-o rezolv. mi-a dat nota 2, mi-a cerut carnetul de note, nu l-am avut la mine, el mi-a dat două "pălmi" peste meclă, apoi ca să nu intre la bucluc cu ai mei mi-a scris pe frunte nota 2 cu cerneală şi m-a trimis acasă. spune-le parinţilor cine e vinovat şi cine are dreptate! Mutulescu, Ionescu, Popescu, Leontescu, Vasilescu şi Petrescu mi-au fost profesori, Brănescu, Bărbulescu, un anume Ceauşescu (in liceu) care nu avea nici în clin nici în mânecă cu bardul, şi Rădulescu mi-au fost colegi.
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
pentru textul : solia unei stele de mare deAdrian,
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deregret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
Adriana, mulțumesc pentru postarea variantei inițiale a textului. Este foarte interesant pentru mine de observat diferențele și de înțeles hotărârea ta de a modifica.
pentru textul : felie crocantă deVirgil, ai perfectă dreptate, eu sugeram doar că autorul/autoarea ar fi cel/cea care, atunci când modifică un text la sugestia unui comentator, ar fi bine să menționeze acest lucru și să conserve cumva, și dacă doar pentru scopul atelierului de creativitate și dialog care este site-ul H, varianta inițial postată.
Margas
Cum să supăr, Sorin? :) Mai ales că văd atâta bunăvoinţă şi sinceritate...şi delicateţe :) Mulţumesc frumos. Am trăit ziua de ieri, prima zi de serviciu, în nişte certitudini frumoase: elevii mei, copii de 9 ani, excepţionali. Poate peste câteva zile, voi retrăi starea altfel şi incertitudinile îşi vor face simţită prezenţa în poem. Îmi place mult acest punct de vedere, regăsit şi în alte comentarii. Învăţ cu drag :) Mulţumesc din nou.
Mi-a venit acum o idee: în loc de ,,să pot vedea lumea de la nivelul
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie debuburuzelor fără zbor" aş pune ,,să pot vedea lumea de la nivelul
zborului neînceput"...Aştept păreri.
multumesc, A.A.A., dar trebuie sa recunosc ca pe mine ma nemultumeste finalul. Recitindu-l dupa postare, am avut senzatia ca ceva imi scapa.
pentru textul : arpegii sub clopot denu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deTot poemul e frumos, din punctul meu de vedere, dar îmi place mai ales sfârșitul "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip" imagini adeseori întrebuințate capătă aici o substanță anume. Consider reușită și cea de- a doua secvență. Cami
pentru textul : mic poem demai tine cineva minte "e una din zilele acelea cind"?
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deBineînţeles, nu mi-am dat seama.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deAdrian îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : dualism deam cam dat "bir cu fugiţii".
mi s-a mai sugerat ceea ce înseamnă că ai dreptate, aşa că voi modifica.
mulţumesc pentru atenţie.
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
pentru textul : viaţa într-o cabină de taxi deviaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Bună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
pentru textul : Săgeți în piept dema bucur sa stiu ca ti-a placut si da, am inceput sa-mi formez un stil, un pic mai greoi, se pare:). eh, multumesc! am sa revin asupra textului, vad eu cum schimb.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deMă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deDa, am utilizat cuvântul "viking" cu valoare adjectivală.
pentru textul : ghimpi de cactus deDe ce să mă supăr dacă tu consideri versul cu batista albă prea patetic? Nu sunt supărăcioasă. Nu am încercat să îl maschez, dar sinceritatea m-a obligat să îl scriu aşa, fiind o parte din peisajul meu sentimental intim. Voi şterge nota de subsol. Mie îmi plăceau batistele pe vremuri, iar cele albe sunt o specie aparte :)
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
pentru textul : demona (Lisa) deparodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deAi vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
Pagini