...am modificat si acea expresie, pe la noi o folosim, dar poate pentru cineva nefamiliarizat sună prost.
Sper să fie mai bine.

de la o vreme îmi sînt refuzate pe hermeneia textele ca inacceptabile. așa că-l pun aici pe cel mai recent, ca un exemplu. e un text excelent. ciudată politica saitului, nu? sau nu a plăcut atitudinea anti-imigrație, anti-neeuropeni, anti-mediteraneană, eurocentristă? poate nu e chiar așa cum pare textul, nu e un manifest politic, e un poem, deci nu vă supărați.

#14

în hoarde_____despuiați_____murdari_____mediterana ca un styx_____tu de care parte
alpii ca un styx_____tu de care parte_____europa la nord de mediterana versus europa la nord de alpi
steagul meu nu e un steag alb_____privește livada timp de un an_____vei ști ce ai de făcut

îmi plac versurile astea:
"spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric"

Poate îi vei găsi totuşi un titlu ceva mai distinct...

Nu știu dacă, citind poemul tău, am căpătat acea liniște specifică stampelor japoneze sau am reținut mai degrabă anumite expresii relativ uzate în scrierea occidentală: "razele soarelui", "piscurile înalte", "micul cătun" (pleonasm?). Poate dacă ai încerca să înlocuiești aceste expresii cu altele mai deosebite, dar nu stridente, s-ar păstra aceeași atmosferă.

alfa...beturi?! :(

multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.

Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.

atenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.

"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.

"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?

imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?

"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.

- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.

Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.

Repetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand

Violeta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima

nici nu ştiu ce să spun să îmi exprim uimirea.
am verificat să văd dacă nu cumva visez şi da textul este acolo pe lângă alte articole cu nume sonore
şi eu acolo "o picătură în ocean".mi-aţi făcut ziua mai frumoasă.mulţumesc mult.

Dorel, apreciez penita de aur mai mult ca pe o sustinere a proiectului decit ca pentru vreo anumita valoare literara a textului. Apoi vreau sa spun ca nu m-au suparat observatiile tale. Nutresc speranta ca nici pe tine nu te vor supara ale mele. In primul rind despre acest "nou venit". Ma tem ca nu mi-ai raspuns nici la rugaminte si nici la intrebare. Mi-ai spus sa te cred pe cuvint fiinda esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Te cred. Te cred ca esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Acuma sa vad daca ma crezi si tu pe mine ca printre citeva scoli pe care le-am absolvit se afla si "un colegiu național liceal" unde .... surprise, surprise!!! mi-am dat examenul de bacalaureat pina si la limba româna. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca am studiat limba româna cu citiva profesori pentru care pastrez o amintire speciala. Dar, trecind peste nostalgii, sa revenim la oile noastre. Cred ca nu e cazul sa ne batem in licee, colegii sau profesorate de limba româna. Eu te-am rugat „sa ma luminezi si sa imi explici”, eventual. Raspunsul tau nu a facut nici una si nici alta. Pe vremea cind faceam eu scoala profesorii nu ne spuneau cum e porunca de la academie ci ne explicau logic. Tot pe vremea aceea academia nu schimba „corectitudinea limbii române” o data la opt ani. Pentru ca tu nu mi-ai spus cum e corect. Tu mi-ai spus cum porunceste academia. Daca miine academia asta vestita scoate o „lege” cum ca nu se mai scrie „măcar” ci ”măkar” tot asa ai faci. Adica ai sa imi atragi atentia ca nu scriu... „korect”? Evident e hilar. E hilar si absolut arbitrar si inconsecvent. Am si eu DOOM-ul (apropos, interesanta si comica similitudine cu numele unui joc electronic cu monstri, mutanti si aberatii humanoide - oare sa fie o aluzie pe undeva?) Deci, am si eu DOOM-ul, Dorel. Ce nu ințeleg eu este de ce e nevoie de liniuta cind scrii nou-venit sau nou-născut dar nu ni se spune ca ar fi nevoie cînd scrii nou apărut sau nou format. Sau, de ce corect ar fi să se scrie răufăcător, dar rău-platnic, însă (ciudat) rău intenționat. Si exemplele pot fi nenumarate. Concluzia mea este, asa cum spuneam, ca o asfel de ”decizie” este o aberatie in primul rind pentru ca e o... decizie. Si apoi este arbitrara si inconsecventa. Chestia cu arbitrarul si inconsecventa am senzatia ca este de acum o boala cronica la Academia Română. Uite, să îți spun ce aș aprecia eu. Eu aș aprecia dacă Academia Română ar fi inteligentă și... inteligentă. ăăăăă, am zis inteligentă? Am... zis. Deci, dacă ar fi intelientă cum sînt deferitele edituri americane sau britanice ca Webster, Oxford, Wordsmith, Cambridge, etc, ar spune uite dom'le cum sta treaba: limba asta e o chestie vie și dinamică. La ora actuală se pot întîlni în scriere și forma nouvenit, și nou-venit, și nou venit. Toate sînt vii si active la data actualei editii. Adică incorectitudine are fi să scrii nouu veiit, sau nouă venită, sau noauă veniți, etc. Nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. E una să prezinți și să explici de ce este incorectă (sau corectă) o anumită scriere, și e altceva să spui „dom'le, din 1998 pina in 2006 (toamna) a fost corect fara liniuta, iar de atunci, de la noi porunca e, ca se scrie cu liniuta”. E de-a dreptul medieval de caraghios. E ca in povestile alea din copilarie in care cite un imparat mai hapsin hotara ca de miine toti copii din imparatie care se nasc in ziua de marti vor purta numele de „Ridiche”. Eu chiar compatimesc profesorii de lb. romana care sint redusi in conditiile astea la nivelul de agenti de politie lingvistica. Adica pina ieri daca scriai „nou venit” iti dadeam 10 iar de miine iti dau 4. E aberant. E ca intr-un flim de prost gust. Deci nu Dorel. Thanks but no, thanks. Sint cu mintea si cu inima deschisa ca sa accept dupa ce inteleg. In privinta acestor lucruri sint mai degraba un urmas al lui Abelard decit al lui Anselm. Sper sa intelegi la ce fac aluzie. Pe vremea cind faceam eu scoala si pina acum 11 ani se scria NOU VENIT. Nu am primit nici o explicatie logica si coerenta de ce acea formula nu numai ca nu mai este una din alternativele corecte astazi, dar este... gresita. Bunul meu simt intelectual refuza o astfel de lipsa de logica. La celelalte lucruri iti voi raspunde mai jos.

se fac paşi înspre Erato, Euterpe :))
unii ştiu asta!

S-auzim de bine!