Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
Buna seara ! Un text slab ! Aritmii evidente, rima aleatorie stereotipii multiple. "Lemnul trunchiului " e sintagma ambigua, iar unul din sensuri este chiar cel propriu ceea ce transforma superlativul stilistic intr-unul superfluu. "Radacini adanci" banal, slab, nu soune mai nimic. "Istoria, inele planse-n jur de luna" nu vad legatura, mi se pare incoerent. Strofa doi este foarte foarte foarte slaba. Finalul cu o licenta inutila "ma simtesc" ? In opinia mea exista o problema. Este o mare diferenta intre textele dumneavoastra de-aici si ultimele postari. Trebuie sa faceti ceva in privinta asta, pentru ca, va spun cu parere de rau, ultimele texte sunt foarte slabe. Incercati sa petreceti mai mult timp cu un text si postati-l atunci cand aveti cu adevarat un text. Incercati sa-l cititi tare veti sesiza aritmiile, iar daca insistati pe vers clasic incercati o masura ce variaza la o silaba... in acest fel se obtine ritmul cel mai simplu. Lucrati pe tema... Ceea ce am citit este neinspirat, se intanmpla ceva si cred ca dumneavoastra stiti mai bine. Incercati sa reflectati asupra ideii ! Ialin
P.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
Laurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
iti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
explicatia e pe undeva prin ultima strofa.
multumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
mi-a placut, insa eu as fi ales un alt mod verbal. ma gandesc ca poate conditional optativul ar fi fost mai potrivit decat viitorul. indiferent, ramane totusi un poem bun.
daca rezolvi, cumva, primele 3 versuri, ramane o bijuterie poema ta. versul 2 deranjeaza, in context, sau al treilea daca vrei sa le pastrezi pe primele doua. as renunta la 3 (l-as modifica complet) si la "ce fain".
Ai schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
as renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
Marina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
doar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
Un poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
Poate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parodie...dupa care text?
pentru textul : NolamnotHamlet deMarina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii desi sa nu speram ca APOI n-o fi tristete...dar pe ACOL, bongiorno mia melancolia (nu stiu daca am scris corect...mai are si omul lipsuri)
pentru textul : Înnebunesc nebunii demie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
pentru textul : Film mut deBuna seara ! Un text slab ! Aritmii evidente, rima aleatorie stereotipii multiple. "Lemnul trunchiului " e sintagma ambigua, iar unul din sensuri este chiar cel propriu ceea ce transforma superlativul stilistic intr-unul superfluu. "Radacini adanci" banal, slab, nu soune mai nimic. "Istoria, inele planse-n jur de luna" nu vad legatura, mi se pare incoerent. Strofa doi este foarte foarte foarte slaba. Finalul cu o licenta inutila "ma simtesc" ? In opinia mea exista o problema. Este o mare diferenta intre textele dumneavoastra de-aici si ultimele postari. Trebuie sa faceti ceva in privinta asta, pentru ca, va spun cu parere de rau, ultimele texte sunt foarte slabe. Incercati sa petreceti mai mult timp cu un text si postati-l atunci cand aveti cu adevarat un text. Incercati sa-l cititi tare veti sesiza aritmiile, iar daca insistati pe vers clasic incercati o masura ce variaza la o silaba... in acest fel se obtine ritmul cel mai simplu. Lucrati pe tema... Ceea ce am citit este neinspirat, se intanmpla ceva si cred ca dumneavoastra stiti mai bine. Incercati sa reflectati asupra ideii ! Ialin
pentru textul : Graniță deai dreptate. desi sa-ar putea sa nu iti placa nici varianta asta. dar e ceva ce imi imaginez iar cuvintele sint putine.
pentru textul : indie dePoemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deP.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
pentru textul : De inima albastră deCezar, nu te opreste nimeni sa-ti spui parerea in subsolul acelor "tampenii".
pentru textul : Trebuie să mor deLaurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
pentru textul : arabescurile dorului deȘi mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
pentru textul : silent night deof, solomoano, mie mi-ar fi placut sa fie altfel, mult mai buna, toata poezia:) Merci pt. citire si apreciere!
pentru textul : cât despre această întâmplare deiti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
pentru textul : cinsprezece deexplicatia e pe undeva prin ultima strofa.
mersi ialin. tu iti schimbi pseudonimul literar in fiece zi sau este typos? o sa incerc.
pentru textul : strâmtori demultumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
pentru textul : în umbra părului tău deah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar demi-a placut, insa eu as fi ales un alt mod verbal. ma gandesc ca poate conditional optativul ar fi fost mai potrivit decat viitorul. indiferent, ramane totusi un poem bun.
pentru textul : dacă dedaca rezolvi, cumva, primele 3 versuri, ramane o bijuterie poema ta. versul 2 deranjeaza, in context, sau al treilea daca vrei sa le pastrezi pe primele doua. as renunta la 3 (l-as modifica complet) si la "ce fain".
pentru textul : alee deS-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!
pentru textul : Tetley dee unul din poemele pe care am pariat ca jucător la bursă.
pentru textul : astenie de primăvară I deimi place mai ales finalul, dar si scrisul gungsuh cu setea nestâmpărată.
Ai schițat interesant toată preajma, de fapt o trecere, o desfășurare a sinelui în exterior. Îmi place și acest detaliu : "sîntem umbra limbii de ceas pe albul de ceară"(ceasul trebuie să fie neapărat paradit și în stare de meditație permanentă!), dar nu și ultimul vers, poate e prea personal, sună doar pentru tine, sorry, scoate măcar adj vechi că-l repeți ("liceu -cimitir al tinereții mele"- G. Bacovia--căutai o variantă antitetică acesteia?)
pentru textul : de fapt sîntem decred ca aveti dreptate, dl Virgil, spre sfarsit se separa prea mult. Nu'i bai Sixtus, io nu's avida dupa pene:) multumesc
pentru textul : mâna lui rezema liniștea dedilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie deOtilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent deas renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
pentru textul : liubliu ia vas deMarina Nicolaev, Comentariul dumneavoastră, este, a câta oară? extrem de pertinent. Uneori ma gândesc sa nu mai public, pentru că mă simt "descoperit", vulnerabil în fața intuiției dumneasvoastră critice. Oricum, faptul că mă citiți este onorant pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată pentru vizită.
pentru textul : când ieși din somn ca din moarte dein niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
pentru textul : scrâşnet dedoar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare deUn poem deplin. Nu-mi dau seama exact prin ce m-a făcut să mă loghez :), cred că simplitatea niponă, un fel de karumi, senzualitatea, frumuseţea naturii şi a umanului, ca şi la poezia niponă acel ,,aware" ( (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă). Ai turnat seninul în mine şi ai adus un tremur artistic frumos de tot. Mulţumesc, Adriana!
pentru textul : fruct dePoate titlul ar trebui schimbat, să nu sugereze forma minimalistă, ci starea, sau conjuctura. La un poem aşa mic, titlul este încorporat de privire vrând nevrând.
Pentru ca asa ar fi fost normal :))
pentru textul : Haiku dePagini