Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
E greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
folosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
aici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
vad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
am dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
Adrian, nu m-ai înțeles. Firescul ei de femeie cerebrală, inteligentă și urâtă putea fi redat și altfel, într-un mod care să pară natural (și nu banal, și nu comun). Așa este-ul tău sună fals, când personjul nu vrea să fie fals, ci vrea să fie cât mai natural, pentru a nu ridica îndoieli și deconspira natura lui criminală. Revino pe text peste un an. Vei vedea diferența. Te sfătuiesc cu tot dragul, căci știu că ești un autor, chiar dacă de poezie, valoros. Textul acesta este un exercițiu (o schiță, ar fost foarte fain dacă intrai mai mult în psihologia personajelor) iar prozatoric vorbind, nu e unul prea reușit. Nu-i un dezastru, proza e multă muncă, tehnică și talent. E diferită de poezie. E normal să scârțâie la început.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
în orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
Ela, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
Yester, sunt un pic confuză, dacă ești (încă) nou pe pagina mea, de unde știi care mi-e stilul? ;-) Mă bucur dacă ai observat imaginea din mai multe perspective, de fapt ar trebui să spună multe, aproape la fel de multe ca și textul, zic eu. Te mai aștept, atunci :-) Francisc, ți-am ascultat, din câte vezi, sfatul... mulțumesc. Dan, câteva momente poemul acesta a avut chiar acest titlu: simplu. În mintea mea, desigur. Pentru că nu e nimic mai "simplu" decât să fii fericit în ciuda, împotriva acelui adânc de care vorbeai... totul stă în a ști unde și cum se deschide drumul și că poți oricând trece dincolo. Și, la urma urmelor, să nu rămâi împotmolit în anotimpurile greșite. Pentru că nu există așa ceva. Cu privire la verbul acela, era de fapt dialogul început demult de mine cu cititorul. Dar m-am gândit că poate aveți dreptate, și tu, și Francisc, așa că l-am tăiat, în tradiția începută de Virgil, spre a se vedea ce anume am modificat, în urma sugestiilor. Îți mulțumesc și ție de prezența, poți fi și mai tranșant, dacă simți nevoia, nu-i nici o supărare :-)
Accept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
Ție Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
Domnule Constantin FROSIN,
cred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deMersi pentru comentariu, dar ce-ar fi sa citesti tot textul, doar asa, sa fim siguri ca e o incercare de "prost gust" ...
pentru textul : La coada televizorului deE greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
pentru textul : poem de migdale amare defolosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
pentru textul : Ulcior deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deA! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deDa, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul deIoan, Rafael, Paul, multumesc pentru reactiile sincere asa cum cred eu ca merita un text sincer.
pentru textul : ford transit de...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
pentru textul : Cu săruturi îndelungi deiti multumesc de citire si pentru apreciere. primul sau titlu a fost Gestatie .... onorat de vizita te mai astept
pentru textul : Frenezie deMi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
pentru textul : m-am întors să ne iubim mai bine deRelax Călin! Pe hermeneia nu dă nimeni de nici o belea. Poţi să spui ce gîndeşti. Evident, dacă eşti convins de ceea ce spui. Aici o poţi face liber.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deaici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
pentru textul : Antimatematică devad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
da, ai dreptate cu titlul, modificam, daca imi dau seama cum. textul asta este oricum, doar o joaca. tot caut. multam de citire.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea deca n-am citit acest text la timpul sau. Dar niciodata nu-i prea tarziu.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deFelicitari Virgil! Site-ul tau e ca o rochie noua: ma tot uit din fata din spate? Does my poetry look big in this???:)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deam dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
pentru textul : perdu deAdrian, nu m-ai înțeles. Firescul ei de femeie cerebrală, inteligentă și urâtă putea fi redat și altfel, într-un mod care să pară natural (și nu banal, și nu comun). Așa este-ul tău sună fals, când personjul nu vrea să fie fals, ci vrea să fie cât mai natural, pentru a nu ridica îndoieli și deconspira natura lui criminală. Revino pe text peste un an. Vei vedea diferența. Te sfătuiesc cu tot dragul, căci știu că ești un autor, chiar dacă de poezie, valoros. Textul acesta este un exercițiu (o schiță, ar fost foarte fain dacă intrai mai mult în psihologia personajelor) iar prozatoric vorbind, nu e unul prea reușit. Nu-i un dezastru, proza e multă muncă, tehnică și talent. E diferită de poezie. E normal să scârțâie la început.
pentru textul : Cartea cu imagini deAcest text a mai fost introdus o data. Exista vreun motiv ptr care apare de doua ori?
pentru textul : Săgeata dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deîn orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deEla, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
pentru textul : ventriculă netrezită în alb deAcum știu cu cine ai votat Alma. Aparent oranj. Și e clar ”vine cineva te iubește o clipă și te destramă mereu”.
pentru textul : pseudo/credo desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deYester, sunt un pic confuză, dacă ești (încă) nou pe pagina mea, de unde știi care mi-e stilul? ;-) Mă bucur dacă ai observat imaginea din mai multe perspective, de fapt ar trebui să spună multe, aproape la fel de multe ca și textul, zic eu. Te mai aștept, atunci :-) Francisc, ți-am ascultat, din câte vezi, sfatul... mulțumesc. Dan, câteva momente poemul acesta a avut chiar acest titlu: simplu. În mintea mea, desigur. Pentru că nu e nimic mai "simplu" decât să fii fericit în ciuda, împotriva acelui adânc de care vorbeai... totul stă în a ști unde și cum se deschide drumul și că poți oricând trece dincolo. Și, la urma urmelor, să nu rămâi împotmolit în anotimpurile greșite. Pentru că nu există așa ceva. Cu privire la verbul acela, era de fapt dialogul început demult de mine cu cititorul. Dar m-am gândit că poate aveți dreptate, și tu, și Francisc, așa că l-am tăiat, în tradiția începută de Virgil, spre a se vedea ce anume am modificat, în urma sugestiilor. Îți mulțumesc și ție de prezența, poți fi și mai tranșant, dacă simți nevoia, nu-i nici o supărare :-)
pentru textul : cu litere mici, fericirea deAccept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
pentru textul : Rune deȚie Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Multam,
ialin
pentru textul : casetofonul fisher de"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
La nivel stilistic însă...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează demi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deDomnule Constantin FROSIN,
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! decred că este deontologic ca înainte să vă lansați în polemici (și eventual atacuri) pe paginile Hermeneia, să vă completați profilul personal și eventual fotografia. Altfel, „scăparea” aceasta poate fin interpretată altfel.
Pagini