Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
Dom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
însă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
eu n-as numi asta o "redefinire a iubirii", ci mai degraba o persiflare a ei. Textul nu e nici rau, nici stralucitor, se plaseaza pe intr-o calduta arie de mijloc.sesizez insa un dezacord (in plan ligic) in strofa a treia: "eu mi-am sechestrat personajul favorit să doarmă pe podea trăim de ceva timp împreună" cand spun "traim impreuna" - adica impreuna! - eu ma gandesc la un acord intre parti. as si spus mai degraba "traim astfel de ceva timp".
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
ai vazut vreodata un fir de iarba la microscop? acolo simti cum il poti construi... aproape altceva acest text. de aici poate senzatia ca duce spre tine, cel ascuns trecatorului. titlul e prea pompos. Oda?...
din judeţul Olt sau
pardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
mulțumesc pentru observații și corectare Ottilia. Te invit ca adjunct la viitorul concurs. Și asta nu este ironie.
Da, am greșit. Textul Hobbit este pe locul 2 cu 34 de puncte. Îmi cer scuze pentru inadvertență. Voi corecta.
În ce privește faptul că unele texte au mai puține note decît celelalte este datorită faptului că unii cititori care au votat nu le-au inclus în primele 10 pe care le-au considerat de valoare. Părerea mea este că odată ce un text nu a intrat în primele 10 pentru cineva, cu greu mai are șanse să ajunga în top. În esență a fost un vot de popularitate.
Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
taranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
Ai dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
buna ziua
buna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
La vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
adriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
"ochii închişi
inima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
Cezar,
întîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
pentru textul : adieu deSenzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.
pentru textul : Cantata în mi minor deemiemi, cu stima
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către femeia lui deDom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
pentru textul : eu aș desființa cultura deuite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deînsă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
eu n-as numi asta o "redefinire a iubirii", ci mai degraba o persiflare a ei. Textul nu e nici rau, nici stralucitor, se plaseaza pe intr-o calduta arie de mijloc.sesizez insa un dezacord (in plan ligic) in strofa a treia: "eu mi-am sechestrat personajul favorit să doarmă pe podea trăim de ceva timp împreună" cand spun "traim impreuna" - adica impreuna! - eu ma gandesc la un acord intre parti. as si spus mai degraba "traim astfel de ceva timp".
pentru textul : iubire în stil modern deDear Margas,
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
..asa sa ne ramina numele.
pentru textul : Shhhh... deai vazut vreodata un fir de iarba la microscop? acolo simti cum il poti construi... aproape altceva acest text. de aici poate senzatia ca duce spre tine, cel ascuns trecatorului. titlul e prea pompos. Oda?...
pentru textul : Odă firului de iarbă dedin judeţul Olt sau
pentru textul : Q Fever depardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
Fluerașule. mi-ai făcu-o! mulțumesc.
pentru textul : Nu le pasă… deCând voi mai apăsa pe butonul publică, voi ţine seama şi de gusturile diferite ale cititorilor.
pentru textul : Tăierea demultumesc doru! sfatul tau e foarte binevenit.
pentru textul : Poem muzical deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deVladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă demulțumesc pentru observații și corectare Ottilia. Te invit ca adjunct la viitorul concurs. Și asta nu este ironie.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deDa, am greșit. Textul Hobbit este pe locul 2 cu 34 de puncte. Îmi cer scuze pentru inadvertență. Voi corecta.
În ce privește faptul că unele texte au mai puține note decît celelalte este datorită faptului că unii cititori care au votat nu le-au inclus în primele 10 pe care le-au considerat de valoare. Părerea mea este că odată ce un text nu a intrat în primele 10 pentru cineva, cu greu mai are șanse să ajunga în top. În esență a fost un vot de popularitate.
multam de trecere dorin. imi pare bine ca ti-a placut!
am mai corectat vreo trei... :)
pentru textul : Fast forward deArborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
pentru textul : okinawa dragostea mea detaranul roman al lui Arghezi este destul de pragmatic. in acest poem, isi dovedeste pragmatismul taranului pervertit de comunism. asadar, consider poemul o parafrazare a ideii argheziene.
pentru textul : țăranul român deDorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine deAi dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani deam rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu deAlina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 debuna ziua
pentru textul : naiv debuna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deLa vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
pentru textul : Blanche de solitude deadriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
pentru textul : Sergent K, raportez! dehai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor de"ochii închişi
pentru textul : eu, cea de dincolo deinima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
pentru textul : Art Nouveau deCezar,
pentru textul : în zori deîntîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
Pagini