ce credeti, jucindu-va de-a baba oarba este o meserie, poezia nu este joaca de-a baba oarba, e ceva mult mai serios, este chiar viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........

Virgil, multumesc, chiar e o colectie de crochiuri si in viziunea mea. Imi spuneam si eu ca, intr-o vreme de inspiratie buna, daca voi scoate o carte nu va fi nicicum poezie, ci colectia asta de crochiuri. Multumesc de apreciere.

mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist.

Mulţumesc! Nu atât pentru aprecierea comentariului, cât pentru sesizarea poetului Vasile Morar.

Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână

e bună, mie îmi place partea de mijloc...

Emilian, înţeleg (dacă nu eu, atunci cine?) că ai fost provocat, dar primeşti un avertisment.

Margas, hărţuire şi atac la persoană. E ultimul avertisment pe care-l primeşti. La următoare alunecare, fie cât de mică, voi propune în consiliul H. suspendarea ta.

este riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.

Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...

Ela, cred ca tu ai privit in modul tau deosebit poezia aceasta, ca pe o trecere spirala prin locuri stiute. E si aceasta o cheie.... hmm. Desi eu am vrut mai degraba sugera inceputul uitat, pe unde numai in vis iti aduci aminte ca ai trecut. "glasul tehnicii tace"?! si da, primul vers este voit cinematografic, si face oarecum legatura cu o alta poezie. Vladimir, fara acele asezari de "culise" intoarcerea nu ar fi posibila, intr-adevar. Iar paradoxul este la el acasa la mine (sau invers :-), pentru ca intotdeauna ajungem sa ne intrebam daca, schimband coordonatele stiute, lumea nu ar prinde cu totul si cu totul alta semnificatie. Poate ca ai dreptate.. poezia ar fi putut sa se termine in acele doua versuri, dar vezi tu, pentru asta e nevoie de o anume deschidere in lectura...

Andu, multam pentru apreciere, ma bucur ca ti-a placut:)

da, și mie-mi place ideea, uneori m-am mai jucar și eu „de-a epigramistul”. :)
dar nu pentru asta o să puno peniță, cu pentru a atrage atenția asupra inițiativei.
să vedem... cine se mai joacă? (bine, știu că epigrama, cel puțin, e lucru serios, dar...)

Excelent textul chiar dacă e un „biet” jurnal. Interesantă această izbucnire întru euharistie ca un fel de vindecare de mundan și imund.

subiectul e interesant și ideea e măreață. textul însă e mediocru. păcat p.s. iar dacă ai să mă întrebi de ce spun asta am să îți spun că totul e bine cam pînă la rîndul patru. după aceea cam totul e previzibil și destul de plat.