În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
excelent finalul, și prima strofă deasemenea.
aici, la
”Se face trup, iar carnea-i cu carnea ta se luptă…
Şi de acum căderea poţi doar să o amâni.”
mi s-a părut că te-ai grăbit puțin. apoi mi-am amintit că, de obicei, soneriștii nu se grăbesc. așa că tac.;)
oricum, o poezie ca o respirație răcoroasăpentru iubitorii versului clasic.
hai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
Virgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
Eu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
Deocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
multam pentru citire, intelegere, sfaturi, penita si toate celelalte! detasarea si sentimentul, balanta asta hotaraste greutatea textului, multam inca o data, zile bune!
Marlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
Matei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
Poem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
Vladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
simt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
pe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
of adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
Frumos poem.
Sunt multe lucruri pe care eu sau altcineva (vezi mai sus) le-aș perfecta (sau 'perfecționa'?).
Însă nu asta este ideea... ideea este că Virgil atunci când își regăsește lirismul scrie inspirat.
Nu atunci când vrea să fie ironic, sau să dea lecții de viață, sau să facă filozofie, nu. Ci atunci când își regăsește eul său poetic și care, în opinia mea, este 100% liric.
Într-un astfel de text regăsesc un Virgil care parcă uită de internet și scrie ca și cum am fi doar el, noi și o coală de hârtie.
imi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
fratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule Frosin, ati postat traducerea de trei ori... reveniti si anulati duplicatele. mai este si o greseala in titlu, va rog verificati.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deÎn varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deBravo! Meriţi!:)
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 defrumoasă pastișă, elegantă estetic! deci kitch! săriți, asta contează:)! cu sympatheia, yester p.s. cât mai de sus!:)
pentru textul : podul suspinelor deMulțumesc, Adriana. Mă răsfeți.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea deexcelent finalul, și prima strofă deasemenea.
aici, la
”Se face trup, iar carnea-i cu carnea ta se luptă…
Şi de acum căderea poţi doar să o amâni.”
mi s-a părut că te-ai grăbit puțin. apoi mi-am amintit că, de obicei, soneriștii nu se grăbesc. așa că tac.;)
oricum, o poezie ca o respirație răcoroasăpentru iubitorii versului clasic.
pentru textul : Sonet 242 dehai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
ioana, cea iubitoare de carcoteala:)
pe tipul ala cred ca il cheam ianus
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deVirgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deEi, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
pentru textul : Regele pescar deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deEu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
pentru textul : Săgeata 2 deDeocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
PS. Textul acesta a fost publicat pe site-ul care trebuie? Sau doar în Tecuciul cultural?
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demultam pentru citire, intelegere, sfaturi, penita si toate celelalte! detasarea si sentimentul, balanta asta hotaraste greutatea textului, multam inca o data, zile bune!
pentru textul : grafia cuvântului capăt deMarlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite deMatei, cheile nu erau chiar acestea, poate ar trebui să citești textul fără a te gândi la autor. Dacă aș scrie despre băile în ocean în noiembrie, ar fi plictisitor, nu? Dar povestirile se nasc din nimic, așa cum aceasta s-a născut dintr-o simplă plantă care a dispărut peste noapte. Restul a venit de la sine. Aaa... iar colb nu există, să știi. Smile. Te mai aștept, cu sensibilitatea pe care să nu crezi că nu am remarcat-o în comentariul tău.
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deandu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia dePoem de excepție. Fiindcă are în el filosofii despre existența de dincoace de limite. Și este original. E luciditate fără tăgadă. Imagini rare, eterice. Da, e greu să las comentarii pe registrul omenesc. Și înclin o singură sferă spre tine, cea din care ai apărut. Chiar dacă este cumva închisă în sine, miracolul viului există. Este uneori necesar caldul. Atât. Uneori. Îmi place cum urmează linkul cu nufărul, indiferent din ce Deltă. Și cum îi văd petalele - nu sunt patru, e un multiplu de patru. A șaptea reîntoarcere. Interesant. Acum, nu închid ochii, doar cuvântul. "și tot ce dispare e ireal tot ce rămâne este (în numele tatălui și al viului)"
pentru textul : karuna deVladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
pentru textul : mijlocul cerului depăi ce poate fi ţinut la bete ca un lacăt, în context vorbind?! nu este de explicat, este evident.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că desimt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste depe naiba , la 20 de ani life is beautiful, plina de inconstienta. textul asta merge cu muzia , voila: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/indien.htm Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là. Nous marchions Sur une plage, un peu comme celle-ci. C'était l'automne, un automne où il Faisait beau, une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique. Là-bas on l'appelle l'été indien, mais c'était tout simplement le nôtre. Avec ta robe longue, tu ressemblais à une aquarelle de Marie Laurencin. Et je me souviens, oui je me souviens très bien de ce que je T'ai dit ce matin-là, il y a un an, un siècle, une éternité... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. PARLÉ: Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne, mais c'est comme si J'y étais. Je pense à toi, où es-tu, que fais-tu, est-ce que j'existe Encore pour toi... Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune. Tu vois, comme elle, je reviens en arrière, comme elle, Je me couche sur la sable. Et je me souviens, je me souviens des marées Hautes, du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer il y a une Éternité, un siècle, il y a un an... On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien. On ira où tu voudras, quand tu voudras, Et l'on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort. Toute la vie sera pareille à ce matin Aux couleurs de l'été indien.
pentru textul : flash back deof adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
pentru textul : Înger netrebnic deprea multe cuvinte
pentru textul : ceai cald pentru trup deDorine, frumoasa trimiterea din titlu...dar inca incerc sa gasesc un numitor comun intre Kundera si textul de fatza. Sau nu trebuie sa caut?
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deFrumos poem.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deSunt multe lucruri pe care eu sau altcineva (vezi mai sus) le-aș perfecta (sau 'perfecționa'?).
Însă nu asta este ideea... ideea este că Virgil atunci când își regăsește lirismul scrie inspirat.
Nu atunci când vrea să fie ironic, sau să dea lecții de viață, sau să facă filozofie, nu. Ci atunci când își regăsește eul său poetic și care, în opinia mea, este 100% liric.
Într-un astfel de text regăsesc un Virgil care parcă uită de internet și scrie ca și cum am fi doar el, noi și o coală de hârtie.
imi place cum reusesti sa definesti o stare in doar cateva cuvinte... dintr-un sentiment de daruire maxima pana la abandon de sine, stii ca doar taind in carne vie poti obtine iertarea, o iertare de care se pare ai multa nevoie, asa ca te supui benevol unui ritual de purificare (catharsis) traind un sentiment curat la maxima lui intensitate. te regasesc mereu consecvent cu tine insuti, mereu atent la ceea ce simti si fidel acestei stari treci teama de timp, printr-un filtru transparent al unei inimi ce simte… cu bucurie anna
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse defratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei deSucces şi felicitări!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deun alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste dePagini