Expoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
Bianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
"absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul!" Nu inteleg ce vrei sa spui sau la ce faci aluzie. Poate ne explici. Habar nu am de unde ma cunosti si de unde stii ce este "pentru un om ca mine" apogeul. Asta ca sa nu spun ca suna de-a dreptul hilar. "daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. " Aici hilarul devine si mai hilar. Pentru ca de vreme ce in primul paragraf mi se spune ca as fi tiran, in al doilea sint acuzat ca nu sint suficient de tiran. Adica de ce nu "constring" eu oamenii (probabil prin niscaiva metode medievale de tortura) ca sa devina "valori literare". Rid de-a binelea. Hermeneia nu este si nu va putea fi decit la fel de "valoroasa (sau semnificativa) literar" ca si oamenii care scriu aici. N-am sa platesc si nici nu am sa oblig pe cineva ca sa scrie bine. Dar asta, in cazul de fata, incepe cu ovYus. OvYus, daca tu scrii prost nu este vina mea, dragul meu. Si nici a Hermeneia. "...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj." Stii, ovYus, imi pareai baiat inteligent dar m-ai dezamagit. Ar fi trebuit sa stii ca Hermeneia este absolut non-profit si deci nimeni nu vinde si nici nu cumpara nici o marfa aici. Deci implicit nu am personal absolut nimic de cistigat nici daca Hermeneia arata bine sau arata prost. Singurul meu scop a fost sa fie mai accesibila si usor de folosit si administrat. Si te asigur, repet, te asigur, ca a schimba trei culori si patru linii este CEL MAI USOR LUCRU DE FACUT pe un website. Mult mai greu este de facut si transformat modul in care functioneaza inauntru "in maruntaiele lui" acolo unde tu se pare ca nu ai nici un habar. Ma refer la acele lucruri pe care nu le vede nimeni dar care fac ca un site sa functioneze intr-un anumit fel sau sau sa fie mai fiabil. Dar ma tem ca imi racesc gura degeaba. Asa cum am spus, ma tem ca chestiile astea trec mult prea sus de capacitatea ta de intelegere tehnica. Asa ca nu iti fa probleme, nu m-ai suparat cu nimic. Ai reusit doar sa ma amuzi. "observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii." Afirmatii din astea ma conving si mai mult despre superficialitatea observatiei si/sau capacitatii tale de intelegere. Pentru ca aici avem de a face cu chestii concrete (nici macar nu mai vorbim despre "tiranii" si alte lucuri nedemonstrabile). Deci, la modul concret, nu cred ca stii cum functioneaza nici agonia si nici Hermeneia. Evident ca fiecare poate lipi etichete. La urma urmei e munca necalificata. "regimurilor autoritar-corporatiste"..? Ce ai vrea sa fie Hermeneia? Maidanul scolii? Hai sa fim seriosi. Cred ca nici tu nu crezi jumatate din teribilismele pe care le elucurbrezi. Asteptam ceva mai inteligent si mai profund de la tine. Dar daca iti place munca de lipitor de etichete, asta e. Alegerea ta.
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
Remarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
Arty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
în ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
Doua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
de acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
bravo hermeneia!
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
Anyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Sunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
cred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
dupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Ultimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un text de 5 minute. scris in joaca. nici macar nu-mi dadeam seama daca se merita sa-mi mai bat capul cu el. asa ca l-am bagat in nisip.
si da, "iar-ul" m-a deranjat si pe mine cand l-am recitit dupa postarea aici. corecte si celelalte observatii.
virgil - n-am. mai ales cu mine. o sa-l iau putin la periat.
pentru textul : Matrioska deExpoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru deBianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : Gând de vecernie deSixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul!" Nu inteleg ce vrei sa spui sau la ce faci aluzie. Poate ne explici. Habar nu am de unde ma cunosti si de unde stii ce este "pentru un om ca mine" apogeul. Asta ca sa nu spun ca suna de-a dreptul hilar. "daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. " Aici hilarul devine si mai hilar. Pentru ca de vreme ce in primul paragraf mi se spune ca as fi tiran, in al doilea sint acuzat ca nu sint suficient de tiran. Adica de ce nu "constring" eu oamenii (probabil prin niscaiva metode medievale de tortura) ca sa devina "valori literare". Rid de-a binelea. Hermeneia nu este si nu va putea fi decit la fel de "valoroasa (sau semnificativa) literar" ca si oamenii care scriu aici. N-am sa platesc si nici nu am sa oblig pe cineva ca sa scrie bine. Dar asta, in cazul de fata, incepe cu ovYus. OvYus, daca tu scrii prost nu este vina mea, dragul meu. Si nici a Hermeneia. "...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj." Stii, ovYus, imi pareai baiat inteligent dar m-ai dezamagit. Ar fi trebuit sa stii ca Hermeneia este absolut non-profit si deci nimeni nu vinde si nici nu cumpara nici o marfa aici. Deci implicit nu am personal absolut nimic de cistigat nici daca Hermeneia arata bine sau arata prost. Singurul meu scop a fost sa fie mai accesibila si usor de folosit si administrat. Si te asigur, repet, te asigur, ca a schimba trei culori si patru linii este CEL MAI USOR LUCRU DE FACUT pe un website. Mult mai greu este de facut si transformat modul in care functioneaza inauntru "in maruntaiele lui" acolo unde tu se pare ca nu ai nici un habar. Ma refer la acele lucruri pe care nu le vede nimeni dar care fac ca un site sa functioneze intr-un anumit fel sau sau sa fie mai fiabil. Dar ma tem ca imi racesc gura degeaba. Asa cum am spus, ma tem ca chestiile astea trec mult prea sus de capacitatea ta de intelegere tehnica. Asa ca nu iti fa probleme, nu m-ai suparat cu nimic. Ai reusit doar sa ma amuzi. "observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii." Afirmatii din astea ma conving si mai mult despre superficialitatea observatiei si/sau capacitatii tale de intelegere. Pentru ca aici avem de a face cu chestii concrete (nici macar nu mai vorbim despre "tiranii" si alte lucuri nedemonstrabile). Deci, la modul concret, nu cred ca stii cum functioneaza nici agonia si nici Hermeneia. Evident ca fiecare poate lipi etichete. La urma urmei e munca necalificata. "regimurilor autoritar-corporatiste"..? Ce ai vrea sa fie Hermeneia? Maidanul scolii? Hai sa fim seriosi. Cred ca nici tu nu crezi jumatate din teribilismele pe care le elucurbrezi. Asteptam ceva mai inteligent si mai profund de la tine. Dar daca iti place munca de lipitor de etichete, asta e. Alegerea ta.
pentru textul : hermeneia 2.0 dejumatatea de care vorbesti aici s-a tocit. isi cauta ornicul astral. cred ca pustiul o sa-l piarda iar.
pentru textul : 12'' deDomnule Virgil, ma bucur ca ti-a placut, multumesc de trecere si pt apreciere. cu stima
pentru textul : Haiku deerata*: mai putin aglutinat. dar vad ca ai inteles ce-am vrut sa spun.
pentru textul : Desculț deUn poem tanka deosebit. Ar trebui menționat că textele sunt în japoneză, română, esperanto și engleză. Felicitări!
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deExact aceeasi idee voiam sa subliniez si eu, finalul mi se pare complet ratat. Personal, strofa a treia mi se pare foarte buna.
pentru textul : Bu Liu dedraga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru textul : Moderator pe hermeneia deRemarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deun discurs trist, un episod existenţial umbrit de gânduri, de singurătate. aici: "cu resturi" sună uşor abraziv.
pentru textul : Femeia din umbră deArty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
pentru textul : trenul tău a plecat deîn ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
F. expresiva redarea singuratatii. Adriana
pentru textul : Blanche de solitude deDoua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
pentru textul : scrisoare de adio deŞi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri dede acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete debravo hermeneia!
eu nici astăzi nu știu ce e aia o lemă. întotdeauna m-a dus cu gîndul undevă între ideea de lamă și limonadă. așa că nu am înțeles partea a doua și nici nu știu despre ce cuvînt se face vorbire. prima parte intrigă și te face să te gîndești la tot felul de lucruri pe care nu le-ai spune cu voce tare. dar tocmai de aia ai gîndul, ca să nu audă lumea ce lascivități ascunzi acolo. la ultima parte mi-a plăcut cel mai mult cuvîntul sumară. deși e puțin ironic de vreme ce partea aceea este cea mai mare din text. dar îmi trece zîmbetul cînd dau din nou de sînge și țipete. e ceva puțin kinky cu textul ăsta. un fel de semi-erotism gothic. din nou roșu pe alb. aș spune mai multe dar zic din nou că e mai bine să rămînă acolo, acolo unde cuvintele nu se aud.
pentru textul : Cuvinte inventate. Hemoglife deResit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
pentru textul : Umbra deDaca zici tu Paule... :-) Multzam.
pentru textul : apex deCred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
pentru textul : văd cireși de smoală deAnyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
Sunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
pentru textul : tăcerea nu e de aur de"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
pentru textul : let's get together deMultumesc pentru inspirata selectie a frumoaselor citate prezentate
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor detextul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
pentru textul : Michel decred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dedupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Ultimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
pentru textul : Δώδεκα sau povestea văduvei lui Pedros dePagini