Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
Cred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
Frumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Bianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
emiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
personal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
Acest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Taina creatiei este prin natura sa, ezoterica, si ea nu poate fi relevata. poate fi relevata insa legea, creatia umana este calea prin care Omul descopera in el insusi Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, prin faptul ca scoate la iveala prin creatie, forta Divina. arta nu reflecta viata, acest enunt e un orgoliu, morala creatiei trebuie sa elibereze Omul de sentimentul apasator al necesitatii naturale. formele au fost create de Dumnezeu, ca decor universal, prin fantezia sa infinita, ca frumosul sa fie accesibil Omului ca la randul sau, acesta, descirandu-l, sa fie convins ca poarta in el divinitatea.. el este ALTCEVA atunci, decat un nimic insufletit. el poarta in sine timpul nemarginit pentru ca este in centrul timpului sau, iar in jur, ..." si in urma noastra, dealurile si valea inflorita, cu tainele lor." (P. Țuțea).
după câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
Observ că acesta este primul tău text postat aici. Atunci se cuvine să-ți urez "bun-venit". Deși nu este obligatoriu, te invit să încerci să îți completezi și profilul. Ai abordat în textul de față un subiect generos, și mi se pare că te-ai limitat oarecum la nivelul unei analize de liceu. Limbajul folosit de tine nu are suficiență flexibilitate, citindu-te pe alocuri, îmi aduc aminte (cu zâmbet ce-i drept) de clișeele de exprimare folosite în comentariile de la limba română (de ex: "văzut la momentul respectiv prin ochii unui copil care nu înțelegea prea multe, însă care a fost nevoit să se maturizeze cu mult înainte de vreme"). Cred că puteai fi mai incisivă, mai hotărâtă. Mai mult, pare neterminat. Și, în mod definitiv, te sfătuiesc la modul cel mai serios să revezi editarea textelor înainte de a le posta. Cel de față are destul de multe greșeli de editare. Așteptăm cu interes evoluția ta pe hermeneia.
Și experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da. Ar fi trebuit să văd. Mulțumesc frumos.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deAre ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee deCred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
de exceptie. Sarbatori cu bine!
pentru textul : Sărbători fericite! decred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.
pentru textul : mă dor tâmplele de... mda.
pentru textul : iluzia unei insule . deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge depai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc deFrumos text, mi-a placut. Epigonic dar bun, imi place ca Emilian pana la urma alege sa mearga pe carari batatorite cu pasul apasat decat pe alei necunoscute cu pasul sovaielnic. E o hotarare pe care o sustin atat cat pot eu. Adica cu o penita, deocamdata. Andu
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid de"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Am citit,
pentru textul : nepăsarea deBot Eugen
Bianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
pentru textul : se-ntâmplă uneori dece bine ca ai revenit! despre ce mi/ai scris, iti spun ca nici nu ma asteptam la altceva.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deOff topic: Paul, din cauza unor evenimente mai vechi şi a altora mai noi, Consiliul Hermeneia a hotărât să primeşti un avertisment.
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deemiemi, nu stiu unde este badarana atitudinea mea. habar nu am. dar am unele chestii sa le spun. cred ca toti facem un favor siteului ca scriem aici. mai spui ca hermeneia este un site auxiliar. gresesti, toate siteurile sunt auxiliare pentru mine. faptul ca postez si comentez mai mult pe altele nu inseamna decat un minim de confort personal, si subiectiv, pe care mi-l ofera celalalte siteuri, pornind de la modul de acces pana la feed back. apoi, mai spui 'Vorba aia, ai o carte esti poet te doare-n cot de restul aplaudacilor. ' nu sunt poet, dar da, ma doare in cot de aplaudaci. pentru ca eu nu o sa aplaud persoane doar p[entru ca sunt la conducerea siteului. trebuie sa merite /aplaudaca/ mea. oricum, si nu numai pe hermeneia, e ciudat cum textele editorilor siteurilor, sunt mereu elogiate gratuit, cu atitudini paunasciene postedecembriste. volumul meu de versuri, am mai spus, l-am scos prin forte proprii ajutat doar de prieteni. nici un cenaclu literar nu l-a sustinut. tot asa cu urmatorul. asta nu l-a impiedicat sa castig chiar si un premiu. deci se poate pe cont propriu. cum mie nu imi place vorba multa, cearta si atentie redirectionata spre alte taramuri, o sa las textul aici pana maine, poate chiar mai devreme, dupa care o sa il sterg. nu ca imi e frica, dar mie chiar imi fac rau astfel de vobe. imi cer scuze tutror, pentru vorbele spuse aici, fie ca au fost spuse sau nu de mine. cat despre atitudinea ta, imi pare una justa si o salut calduros, sincer chiar. seara buna
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos depersonal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
pentru textul : trei observații demulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
pentru textul : scrisori imaginare dedumnezău știe...
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... deDacă textul se termina la "degetele ude", era ok.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deCe urmează e teoria pantofului înfuriat.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Taina creatiei este prin natura sa, ezoterica, si ea nu poate fi relevata. poate fi relevata insa legea, creatia umana este calea prin care Omul descopera in el insusi Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, prin faptul ca scoate la iveala prin creatie, forta Divina. arta nu reflecta viata, acest enunt e un orgoliu, morala creatiei trebuie sa elibereze Omul de sentimentul apasator al necesitatii naturale. formele au fost create de Dumnezeu, ca decor universal, prin fantezia sa infinita, ca frumosul sa fie accesibil Omului ca la randul sau, acesta, descirandu-l, sa fie convins ca poarta in el divinitatea.. el este ALTCEVA atunci, decat un nimic insufletit. el poarta in sine timpul nemarginit pentru ca este in centrul timpului sau, iar in jur, ..." si in urma noastra, dealurile si valea inflorita, cu tainele lor." (P. Țuțea).
pentru textul : deuteronomia deRog un editor sa ia nota de prestatia lui Paul Blaj din acest subsol. Multumesc
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie dedupă câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
pentru textul : de dimineaţă defelicitări Poetului Dan Herciu și rămâi așa cum ești mult succes în continuare!
pentru textul : Dan Herciu a câștigat Premiul de debut 2009 al U.S.R. filiala Cluj-Napoca deObserv că acesta este primul tău text postat aici. Atunci se cuvine să-ți urez "bun-venit". Deși nu este obligatoriu, te invit să încerci să îți completezi și profilul. Ai abordat în textul de față un subiect generos, și mi se pare că te-ai limitat oarecum la nivelul unei analize de liceu. Limbajul folosit de tine nu are suficiență flexibilitate, citindu-te pe alocuri, îmi aduc aminte (cu zâmbet ce-i drept) de clișeele de exprimare folosite în comentariile de la limba română (de ex: "văzut la momentul respectiv prin ochii unui copil care nu înțelegea prea multe, însă care a fost nevoit să se maturizeze cu mult înainte de vreme"). Cred că puteai fi mai incisivă, mai hotărâtă. Mai mult, pare neterminat. Și, în mod definitiv, te sfătuiesc la modul cel mai serios să revezi editarea textelor înainte de a le posta. Cel de față are destul de multe greșeli de editare. Așteptăm cu interes evoluția ta pe hermeneia.
pentru textul : Paul Goma dema bucur ca ti-a placut poemul meu. mie imi place linistea, e cea mai frumoasa pisica pe care am mangaiat-o vreodata.
pentru textul : pisicile deo stare de originalitate și foarte inspirată, o trăiește cititorul acestui poem.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deȘi experimentul vizual aka visual poetry unde e? Visual poetry înseamnă mult mai mult decât a atașa câteva imagini la un text. În Regulament se specifică faptul că: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia ." Te rog să iei măsurile corespunzătoare. Mulțumesc pentru înțelegere. Textul e reușit.
pentru textul : După Pompei deVă mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că am o boală cu virgulele şi nu numai...
pentru textul : Petru pământesc.. dem-am pierdut prin opţiuni.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deacum că mi-ai spus am găsit.
mulţumesc.
pentru această plăcută lectură. o paralelă între doi regi ai poeziei cu măiestrie conturată. a fost lectura mea de suflet astăzi.
pentru textul : Noaptea de martie deDa, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePagini