Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
da, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
Poezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
Pe-aici conversația se face referitor la text, indiferent dacă este sau nu poezie. Altfel, de chat ne ferim. Chiar e contraindicat, la fel ca și referirile adresa celui care postează. Nu-i cazul să fii drăguț, Rafael, dar politicos, da. Marinela, realitatea este că textul acesta este extrem de slab și cu greu se poate încadra în poezie. Nu orice versificație cu poantă se numește poezie. Nu aduci nimic nou ca idee (ba e chiar prăfuită), rima este facilă și imperfectă, ritmul nu prea se mai folosește nici măcar în satiră (e prea săltăreț), iar cuvintele puse între '...' aduc și mai mare deserviciu textului. Sper să nu consideri această critică drept motiv să îți retragi textul, nu încurajăm asta pe hermeneia și m-am gândit că este mai bine să știi acest lucru; doream doar să îți atrag atenția că poți să fii chiar tu mai exigentă cu tine însăți, am încredere că o astfel de atitudine îți poate aduce numai bine.
de acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
m-am întors la textul ăsta, ținând cont (și) de sfaturile tale înțelepte.:)
deci: o altă așezare în pagină, alt final (am tăiat trei versuri de-acolo)... și ceva schimbări prin partea de mijloc.
mă rog, sper ca, de data asta, să nu fi îndreptățit zicerea aceea, despre mai-binele care e dușmanul binelui. :)
Mi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
am făcut o fotografie din spate din faţă din profil - neapărat cu margini zimţate că tot are aplecare pentru asta o altă poetă de pe h- expresiei linişte goală. am ajuns la concluzia că are toane ca o femeie. dar de ce iubim noi bărbaţii femeile, nu şi pentru toane? o lisandră de poezie în linştea ei.
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
bucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
Emile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
chestia asta imi aduce aminte ca saptamina viitoare pe SciFi dau astia la EUREKA o chestie din asta cu furatul memoriei. interesanta ideea si nu mai putin reusit textul. observ ca Imparateasa se maturizeaza in scris
Radu Gyr - Întrebare Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum și-ntreb în șoaptă fiece volum: -Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum. Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace. Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sunt.
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
Da, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
Greșit/corect:
iesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi deda, sint de acord cu Sixtus. Daca autorul ar reusi sa isi infrineze teribilismul si sa se concentreze in exclusivitate pe creativitate probabil ar reusi mai mult
pentru textul : Mercenar prin timp dePoezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePe-aici conversația se face referitor la text, indiferent dacă este sau nu poezie. Altfel, de chat ne ferim. Chiar e contraindicat, la fel ca și referirile adresa celui care postează. Nu-i cazul să fii drăguț, Rafael, dar politicos, da. Marinela, realitatea este că textul acesta este extrem de slab și cu greu se poate încadra în poezie. Nu orice versificație cu poantă se numește poezie. Nu aduci nimic nou ca idee (ba e chiar prăfuită), rima este facilă și imperfectă, ritmul nu prea se mai folosește nici măcar în satiră (e prea săltăreț), iar cuvintele puse între '...' aduc și mai mare deserviciu textului. Sper să nu consideri această critică drept motiv să îți retragi textul, nu încurajăm asta pe hermeneia și m-am gândit că este mai bine să știi acest lucru; doream doar să îți atrag atenția că poți să fii chiar tu mai exigentă cu tine însăți, am încredere că o astfel de atitudine îți poate aduce numai bine.
pentru textul : Naufragiu?! defăcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
pentru textul : închisoare de săpun deMai bine ca de obicei.
te mai aștept :)
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie dede acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
pentru textul : everyday things deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa dem-am întors la textul ăsta, ținând cont (și) de sfaturile tale înțelepte.:)
deci: o altă așezare în pagină, alt final (am tăiat trei versuri de-acolo)... și ceva schimbări prin partea de mijloc.
mă rog, sper ca, de data asta, să nu fi îndreptățit zicerea aceea, despre mai-binele care e dușmanul binelui. :)
mulțumesc!
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar dedupă cum cea precedentă este doar părerea ta.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deMi-a plăcut mult. Are elemente de noutate şi, pe alocuri, un uşor iz bacovian, foarte plăcut. Emoţionează prin mesaj, prin inserţiile filozofic-existenţiale, prin metaforele sugestive a ceea ce este omul...Ultimul vers e o bijuterie ,,Mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii." ...iar eu, mai plină, mai plină cu un poem excepţional :) Mulţumiri.
pentru textul : De-a singurul deam făcut o fotografie din spate din faţă din profil - neapărat cu margini zimţate că tot are aplecare pentru asta o altă poetă de pe h- expresiei linişte goală. am ajuns la concluzia că are toane ca o femeie. dar de ce iubim noi bărbaţii femeile, nu şi pentru toane? o lisandră de poezie în linştea ei.
pentru textul : postludiu dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku debucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
pentru textul : film grain deEmile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
pentru textul : rage dechestia asta imi aduce aminte ca saptamina viitoare pe SciFi dau astia la EUREKA o chestie din asta cu furatul memoriei. interesanta ideea si nu mai putin reusit textul. observ ca Imparateasa se maturizeaza in scris
pentru textul : treisprezece deRadu Gyr - Întrebare Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărților mă-ndrum și-ntreb în șoaptă fiece volum: -Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu ești? Și nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu ești? Și cupa piere-n fum. Și-ntreb și spada mea: -Tu ești? Și tace. Și, cum mă prăbușesc în jilț, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu ești? Și umbra spune: -Sunt.
pentru textul : viața precum o cutie veche de cărți deregret ca inaugurezi cu textul acesta pentru ca este mediocru. cam o insiruire de activitati metaforizate dar nu altceva
pentru textul : De dimineață de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deŢi-a scăpat un spaţiu în "ne vrute".
"pentru a mai vedea marea ce mi-a inundat holul" - personal, aş încerca să elimin "ce"ul explicativ din acest vers.
pentru textul : din oase se aud ţipăte de pescăruşi deDa, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dee bine ca ai o senzatie de disconfort, inseamna ca textul si/a atins scopul. stii ce inseamna hore israel, de unde vine si cine il spune?
pentru textul : Höre Israel deGreșit/corect:
pentru textul : nu sunt Hilbert deiesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
Acum recitind eu as fi riscat un final de genul "să se ofere remuscării"... oricum nu-i defel un text slab... zicem acum la a ... citire.
pentru textul : paseo campeon destilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
pentru textul : Știre de ziar de...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Grafică de Florin Pucă
pentru textul : gorunul cunoaşterii deOk, am rectificat
pentru textul : nimicul demultumesc de trecere si semn. Am luat in considerare opinia ta.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu stima si mult respect,
Iuri.
Pagini