Vreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
apreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
cu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
de corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
Mie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
Pe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
O peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
Katya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru peniță că semn de apreciere gestul și cuvintele tale m-au emoționat, mă bucur mult pentru că te ai regăsit în versurile mele. Te mai aștept Djamal
mai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
da, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
Frumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
Margas
Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
stiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
Eu cred că acesta este un poem care se străduiește să își ascundă lipsa de comunicativitate cu cititorul în spatele unor cuvinte încifrate. Eu una am găsit aici tot atâta poezie cât a găsit Pocitan ben Pehlivan pe unde a umblat. Dar ca experiment, eu zic că merge. Se poate modifica puțin ca să zic așa pe ici pe colo 'unghiul de atac' al ideii și sunt convinsă că iese ceva frumos din aceasta... idee care, așa ca întotdeauna, nu lipsește din scrierile acestui stimabil domn poet de departe. Însă forma actuală mă nemulțumește, este veche, perimată. Și nu că aș căuta 'cu pricină' cum se zice pe la noi noul, dar sincer, m-am cam săturat de variațiunile pe aceeași temă. We are in the f...in' year 2x1000 and eleven.
Margas
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe scurt şi cu prietenie:
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă de"ce deștept îs" - ce deștept sînt
"domnișoară italiană" - domnișoară italiancă
Un text care spune exact cât trebuie. Întrebarea rămâne nerostită…pentru că ea “se rosteşte”. Un text bun …şi atât. Parcă aş fi aşteptat mai mult.
pentru textul : degete reci deVreau să știi că încă mai trec pe aici, dar nu mai zic nimic. Mie îmi place, aș putea să spun și de ce, dar dacă nu se va potrivi din nou receptarea mea pozitivă cu alte păreri?
pentru textul : Gând de vecernie deapreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
pentru textul : Absens - alfabet poetic (4) deÎmi place cum începe textul. Partea mediană parcă ocoleşte prea mult...
pentru textul : cineva tresare în visul meu decu aer destul cât să nu te sufoci. finalul nu prea în forţă cu excepţia ultimului paragraf.
pentru textul : how fast we grow dede corectat la "Numai în pielea să nu fii" si la "N-am știut știut niciodata..."
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
pentru textul : murmur deDa, sunt de acord, reţin a doua variantă a frazei. Îmi pare rău dacă ţi-am adus probleme de interpretare, Adrian. :)
pentru textul : X şi Y deMie mi se pare un text excelent, un poem unitar in diferente, armonic in esenta sa aparent complicata, precum parfumul unei amintiri sau, de ce nu, al unei femei misterioase, un parfum dulce si sarat ca pielea cu urme de valuri. As enunta simboluri, as incerca sa vad textul cu ochii din ultimul vers. Dar nu cumva e chiar ochiul lui Horus si imaginea sa in oglinda? Mai sunt cateva lucruri minore de corectat, precum "plac_caii".
pentru textul : dragul meu dePe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Mulţumit de răspuns ?
pentru textul : (3) Aforeme deO peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
pentru textul : Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate deKatya Kelaro, îți mulțumesc de trecere și pentru peniță că semn de apreciere gestul și cuvintele tale m-au emoționat, mă bucur mult pentru că te ai regăsit în versurile mele. Te mai aștept Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului demai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
pentru textul : Cel mai, Cea mai depenita
pentru textul : coliba mea de corali deda, daca persoanele respective sunt de acord ca nu pot cadea de acord. nu e nimic grav in comentariile tale, totul e ca toata lumea sa fie multumita. lumea e reprezentarea ta. exista reguli insa infirmate de exceptii. crezi ca sunt ironic?
pentru textul : nu pot deAdrian, sunt onorată de invitația ta, pe care o accept, desigur. Ar fi interesant un eseu pe tema propusă de tine, aștept.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deFrumos poem, mi-a plăcut mult. Scuze de exprimarea laconică, dar nu mă simt în stare să comentez mai mult, poate altădată... metafora sugestivă la maxim, o adevărată radiografie a vieții, na, uite-te și vezi ce ai ajuns!
pentru textul : london here i come deMargas
Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
pentru textul : Renaștere destiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
pentru textul : Autodafé dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție deerata: "texte remarcate"... ma rog, ways of speach, working around :-))
pentru textul : puterea mea e în tine deEu cred că acesta este un poem care se străduiește să își ascundă lipsa de comunicativitate cu cititorul în spatele unor cuvinte încifrate. Eu una am găsit aici tot atâta poezie cât a găsit Pocitan ben Pehlivan pe unde a umblat. Dar ca experiment, eu zic că merge. Se poate modifica puțin ca să zic așa pe ici pe colo 'unghiul de atac' al ideii și sunt convinsă că iese ceva frumos din aceasta... idee care, așa ca întotdeauna, nu lipsește din scrierile acestui stimabil domn poet de departe. Însă forma actuală mă nemulțumește, este veche, perimată. Și nu că aș căuta 'cu pricină' cum se zice pe la noi noul, dar sincer, m-am cam săturat de variațiunile pe aceeași temă. We are in the f...in' year 2x1000 and eleven.
pentru textul : punk bach deMargas
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deSebi mulțumesc de trecere și observații ,am remediat textul sper sa fie puțin mai bine...
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deo marturie dulce a ideii de intimitate.
pentru textul : Lovitură de rafturi deMultumesc pentru lectura, apreciere si penita. ma bucur de fiecare data cand reusesc sa starnesc emotii estetice unor cititori.
pentru textul : Dureri de ceară deAm rectificat. Sănătate şi voie bună vă doresc!
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! deTotem, mulţumesc de lectură!
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
Mulţumesc tuturor pentru observaţii!
pentru textul : Cerneluri dePagini