Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
Da, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
Si ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
poate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
P.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
Multumesc Marga si Silvia. Sa fiu sincer, nu ma asteptam la un prea mare interes in legatura cu acest text.
Marga, pentru ca iti place atat de mult Castaneda voi posta imediat textul "Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea" (atentie la punctul 8. al textului pentru ca se leaga cu o "Reductie fenomenologica"). Acesta este o varianta imbunatatita a unui text postat demult pe Hermenia. De altfel, eu consider ca H., ca si alte situri de acelasi gen, este si un loc in care, prin interactiune cu cititorii, se pot imbunatati postarile si se pot, astfel, prezenta variante noi.
Silvia: "nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul"...nici eu cu tine, poeta.
Domnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
frumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
o idee accentuata (e adevarat, putin sinistra) a senzatiei morbide pe care o au cei care locuiesc in "cutii de conserve"...poate as anexa o fotografie cu o fatada de bloc sugestiva, nu neaparat de la al tau, doar asa pentru expresie si impact.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
pentru textul : tablou din cartierul de nord deDa, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
pentru textul : praying ground blues deSi ce mai stoarcem ? Primele trei versuri prezinta un stereotip ideatic, iar ultimele doua o idee gretoasa (tot estetica uratului ? ). Si totul se petrece in mintea mea... Mie nu mi-a placut ! Ialin
pentru textul : totul se petrece în mintea ta depoate, deși nu văd în opinia lui hialin decît un substrat subiectiv. Nu îmi este deloc clar ce anume ar fi reprezentat ceva care să nu fie „slab atît contextual cît și imagistic”. La urma urmei cred însă că există tragedii mai mari decît aceasta.
pentru textul : albastru demulţumesc pentru apreciere Marius.
pentru textul : naturam animae decu ce scop ai băgat câinele mort în poezie?
pentru textul : Poezia descrii fain, dar toate strofele astea seamana ca nucile in pereti, fara sa se imbine..
pentru textul : Rebut deE un text scris in cheie ironica?:) (retoric)
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deP.S. Nu am nevoie de parerea dumneavoastra sub acest text, Andu Moldovean, intrucat nu o consider nici avizata si nici indreptatita. Nu era necesara. Imi aminteste de o zicala romaneasca "Rade si nea Ion ca si el e om"...
pentru textul : adieu debobadil, acum văd bine
că whatever (ca si mine)
înţelege la minut
cum pe lume-ai apărut!
PS.
pentru textul : întârzieri de...deşi rabbi-acele...maţe,
mai bine le da la raţe...
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt dedraga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
pentru textul : continuum explosion deSpui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deAm tot modificat codul respectiv, dar n-am scăpat de dreptunghiul liber de sub melodie. N-am reuşit nimic mai bun, decât această aliniere de acum.
pentru textul : Ţigări de foi, un ziar sau o poveste de Crăciun? deDin punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
pentru textul : faute de mieux deNu este necesar a se scrie cu majuscule la titlu. E suficient doar D.
pentru textul : Deputatomania deMultumesc Marga si Silvia. Sa fiu sincer, nu ma asteptam la un prea mare interes in legatura cu acest text.
Marga, pentru ca iti place atat de mult Castaneda voi posta imediat textul "Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea" (atentie la punctul 8. al textului pentru ca se leaga cu o "Reductie fenomenologica"). Acesta este o varianta imbunatatita a unui text postat demult pe Hermenia. De altfel, eu consider ca H., ca si alte situri de acelasi gen, este si un loc in care, prin interactiune cu cititorii, se pot imbunatati postarile si se pot, astfel, prezenta variante noi.
Silvia: "nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul"...nici eu cu tine, poeta.
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? deDomnule Gorun Manolescu, vă mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pt. semnul de trecere. Nu-mi stă în fire să-mi explic textele, însă aici, mă simt nevoit să aduc câteva precizări. Nevoit, pentru că, este unul din puținele comentarii pertinente pe care le-am primit în subsolul acestui text.(nu aici, ci pe alte siteuri).
Desigur, ați făcut bine că ați amintit în comentariul d-ră de locul meu de baștină, pt. că, într-un fel sau altul, are legătură cu acest text, însă, țin să precizez că sunt plecat de acasă din 1992, așadar, locuiesc în România de peste 18 ani. În toți acești ani, am făcut nenumărate drumuri(navete) la Chișinău, în special de sărbători, ori cu ocazia vacanțelor de vară(în anii de studenție), să-mi vizitez părinții. Și în toți acești ani, am întâlnit în drumul meu persoane cu diferite păreri în legătură cu diferite lucruri. În timp, mi s-a impregnat o imagine destul de clară în minte asupra anumitor aspecte care privesc atât oamenii ce mă înconjoară, cât și teritoriul geografic în cadrul căruia îmi duc zi de zi existența. Este, dacă doriți, un text pe care l-am purtat mulți ani de zile în mine, dar pentru care nu găsisem până acum mijloacele de expresie potrivite. (Deși această tematică a mai fost abordată de mine și în alte texte, chiar dacă am făcut-o mult mai voalat) Vă respect întru totul părerea, însă primul impuls pe care l-am simțit, scriind acest text, n-a fost nostalgia, ci dezamăgirea și lipsa de speranță. Am scris efectiv ca un observator, cu detașare, despre lucruri care mă frământă de multă vreme, încă de pe când eram student. Mă simt detașat atât de trecut cât și de viitor. Deci, nu poate fi vorba(cel puțin nu în cazul meu) despre cel care are nostalgia trecutului tocmai pentru că trăiește într-un prezent haotic... Și dacă tot ați adus aminte în com-ul d-ră de diaspora, țin să mai precizez ceva: e una când privești cu detașare la locul tău de baștină dintr-o țară străină, și e cu totul alta detașarea celui care privește ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui și descrie ceea ce simte, trăind în interiorul haosului, nu în afara lui. Aș zice că cea din urmă(detașare) este una mult mai dramatică/dureroasă, chiar dacă personajele din textul meu ajung până la urmă să nu mai simtă nimic, nici măcar pt. lucrurile care i se păreau odată sfinte/sacre. Aveți dreptate în ceea ce privește ironia, pe care, din păcate, eu o văd ca un element predominant în acest text, o ironie care duce, până la urmă, la sarcasm, la un fel de ironie exasperată.
În altă ordine de idei, vă spun La mulți ani și multă sănătate!
Cu stimă și respect,
pentru textul : Încotro(II) deBot Eugen.
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra
pentru textul : odiseea penelopelor deOana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Trist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.
pentru textul : dengue fever demultumesc mult Sancho Pnza, am scapat de spatiu in plus. ma bucur ca ti-a placut catusi de putin textu, te mai astept cu drag in pagina mea
pentru textul : Kore merge mai departe defrumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
pentru textul : give me november rain deAm modificat ceva. Sper ca acum să fie mai bine.
pentru textul : p.s deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deMulţumesc,
pentru textul : Sunt inconştientul norocos deo idee accentuata (e adevarat, putin sinistra) a senzatiei morbide pe care o au cei care locuiesc in "cutii de conserve"...poate as anexa o fotografie cu o fatada de bloc sugestiva, nu neaparat de la al tau, doar asa pentru expresie si impact.
pentru textul : Morgă/Morgue deDin motivul asta am spus: "universul este/sau pare/ absolut circular"
pentru textul : Capriciu (I) deMă rog.
pentru textul : Prada dewelcome, master. bun sfatul!
pentru textul : apa trece, pietrele trec dePagini