Marga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
eu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
Un poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
Halta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
nu e o problema ca vedeti asa azi:)
acest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
ăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
timp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
Aranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
Sixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
cred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
un poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
Nu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
Cu respect Cezar
Intrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
Este, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
nicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va multumesc pentru includerea in Antologie! Este o onoare pentru mine!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMarga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
pentru textul : de dimineaţă deeu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
Un poem frumos, rotund, aerisit, o emoție curată. Drumul acela cu autobuzul, o alegorie uitată din copilărie și de care aici mi-a făcut bine să-mi reamintesc.
pentru textul : Still Haven't Found deHalta din final nu prea merge cu autobuzul dar ... mă rog autoarea să hotărască dacă o face stație sau face autobuzul tren, ce mai contează când poezia e la locul ei?
Aș găsi totuși alt titlu și aș lăsa 'still haven't find...' - ul lui U2 în subtitlu. Doar o părere...
Felicitări pentru un poem reușit.
Margas
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove denici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deVirgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie deun poem reflectind o transparenta discreta a starilor, a sunetelor in stare latenta, dincolo de inefabil. deosebit.
pentru textul : Ascultând uimirea căderii - שם,אני שומעת את פליאת התנועה deÎmi cer scuze, dintr-o neatentie l-am incadrat la colaj poetic, nu se va mai repeta
pentru textul : Introspecție dechiar tehnic vorbind o natură moartă nu poate conține ființe vii (inclusiv rănite). deci este o inadvertență.
pentru textul : Haiku ( 2 ) deE un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
pentru textul : demona (Lisa) denu e o problema ca vedeti asa azi:)
pentru textul : verbuire deacest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
pentru textul : îl iubesc pe grigore de*faptul
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deăăăă... n-am zis bine "alambicate", da, acum văd. Hai să zic "spiralate", adică înșurubate. Înșurubările astea de sens pe mine mă atrag întotdeauna. Insist ca să fiu explicit: - "absintul trece-l prin tine" și înșurubarea: băutura ca trecere. - "în sângele meu se ofilesc nuferii / mamă" (unde apelativul e de mare efect): aici e toată povestea aceea cu nuferii ce cresc numai în lacuri cu mâl pe fund. Tot aici mai văd o deschidere înspre ideea unui sânge "limpede", dar nu mai insist ca să nu mai complic. - "rădăcinile" ca "începuturi ale morții" are (expresia) o spiralizare în existențial - "jumătate spre răsărit" / "spre centru": nu le-am chiar înțeles, dar le-am luat ca atare deoarece mi-a plăcut "închiderea întunericului". - despre final am zis.
pentru textul : înălțarea din pântec deO poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint desugestiv!
pentru textul : Haiku detimp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
pentru textul : Noapte bună, copii deAranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deSixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
pentru textul : întoarceri I decred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deaș fi interesat de frazarea ta, Raluca. dacă ai timp... anyway mulțam frumos de aprecieri!
pentru textul : întoarcerea la praga deun poem intr/o completa conceptie feminina. dovada este ideea ca femeia foloseste copacul ca pe un fus din si in care se alcatuieste fusul care impleteste firul timpului. o idee frumoasa ce merita o penita.
pentru textul : mâna mea oarbă deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră demediană conţine două versuri care rup graţia întregului poem. ultima strofă şi ultimele 3 versuri ale primei strofe sunt deosebite.
pentru textul : era atît de frumoasă dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deNu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
pentru textul : haiku deCu respect Cezar
Intrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
pentru textul : Virtualia deEste, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
pentru textul : Drum interior deun poem "care nu te indemna la analiza", ca și ultimul expus.
pentru textul : ca un pește denicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
pentru textul : ce frumusețe rară dePagini