Da, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
Îmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
Ioana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
nu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
Probabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
Însă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
poemul asta este targetat. numai o anumita generatie il poate percepe afectiv. nici macar nu pot spune "generatia de sacrificiu" pentru ca nu le mai stim numarul generatiilor de sacrificiu. este cea a "legiunii romane uitată la numărătoare". amaraciunea de dupa weekend, Virgil? sigur e parodie?
Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
Imi pare bine ca am reusit sa va fac sa zambiti... inseamna ca dincolo de ironie, care acum imi pare totusi prea facil construita, voi ati rezonat cu tema poeziei. Multumesc de feed-back.
Pustiu de inimă, într-o așteptare, ca și cum pașii se aud invers, în-depărtare. Finalul m-a răscolit prin simplitatea cu care vorbești despre un dincolo, ca și cum am putea primi uneori acolo epistole sau semne despre neființa noastră. Mă trimite cu gândul la "Vorbește cu ea", filmul. O singură precizare: ai 3 versuri succesive care încep cu "în", ceea ce tehnica poetică ar "amenda". Crezi că poți modela ici-colo? "Te-aș întreba ce mai știi despre..."
"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
fragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
dacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
Toate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
mai cobor un etaj
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas
fețele lor s-au întunecat
glasurile li s-au unit într-o sentință de moarte
așa am plecat spre golgota
în șlapi
Eu asa vad poezia...restul e in plus ori o punere in scena nefericita.
Mulţumesc pentru apreciere şi lectură domnule Tudor. Mă voi gândi la sugestia dvs. Dar eu explic totuşi că în această delcaraţie de Feminitate, cum este întregul poem, am ales acea idee ca să exprim dizidenţa sau neapartenenţa la lumea masculină. Germenele feminin. Este o idee coerentă cu restul versurilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
pentru textul : Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea deÎmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
pentru textul : frica de moarte deLa mulţi ani!
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
pentru textul : elephant&castel deDespre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna dede exceptie. Sarbatori cu bine!
pentru textul : Sărbători fericite! deUnora știu că le place acest tip de poezie. Dar fără "diferența de potențial" aia, că sună urât. Pe la mijloc e chiar binișor scrisă.
pentru textul : Pandora deIoana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
pentru textul : Irina deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
nu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru textul : Viraj mult prea strâns depentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
vladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/
pentru textul : dragostea deProbabil că avem de-a face cu un poem personal, un necrolog...
pentru textul : las merii să tacă deÎnsă este atât de slab scris acest text încât sper doamne ferește să fie un necrolog... pentru că defuncții au simț artistic!
Și atunci se răsucesc în mormânt și nu mai mor în liniște, poate se fac chiar vampiri dacă îi deranjezi cu astfel de apropouri.
Dacă nu este un necrolog (pentru care avem respectul cuvenit pe o piatră funerară dar nu aici unde se presupune că trebuie să scriem literatură), atunci este doar un text de Șantier și nu vreau să mai dau exemple, Adrian a făcut un efort dar a fost și foarte drăguț.
Eu aș fi fost mult mai drastic citând aproape tot textul de aceea mă opresc aici, la intrarea în cimitirul literar care este acest text.
Uneori nu înțeleg în ce mod înțeleg unii autori să folosească acest spațiu literar.
Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
pentru textul : mă dor tâmplele deo poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 depoemul asta este targetat. numai o anumita generatie il poate percepe afectiv. nici macar nu pot spune "generatia de sacrificiu" pentru ca nu le mai stim numarul generatiilor de sacrificiu. este cea a "legiunii romane uitată la numărătoare". amaraciunea de dupa weekend, Virgil? sigur e parodie?
De ce este atat de liniste pe Hermeneia?
pentru textul : vox maris deCe sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu
pentru textul : a christmas tale deImi pare bine ca am reusit sa va fac sa zambiti... inseamna ca dincolo de ironie, care acum imi pare totusi prea facil construita, voi ati rezonat cu tema poeziei. Multumesc de feed-back.
pentru textul : Anticoncepționale dePustiu de inimă, într-o așteptare, ca și cum pașii se aud invers, în-depărtare. Finalul m-a răscolit prin simplitatea cu care vorbești despre un dincolo, ca și cum am putea primi uneori acolo epistole sau semne despre neființa noastră. Mă trimite cu gândul la "Vorbește cu ea", filmul. O singură precizare: ai 3 versuri succesive care încep cu "în", ceea ce tehnica poetică ar "amenda". Crezi că poți modela ici-colo? "Te-aș întreba ce mai știi despre..."
pentru textul : Întrebarea de"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
pentru textul : dezmembrări auto defragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
Bine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deIoana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
pentru textul : Dublul nu mă iubește! dedacă as fi femeie ( ziceam intr un poem de al meu ca emi trebuia sa fie femeie) si sictirită de atata iubiri si rahaturi din astea, pasionata de psihanaliza si criminologie, as efectua o reductie fenomenologica, in stil PoMo asa: scârbi doo, where are you? dar pentru ca m ai cucerit cu poemele tale de la inceput, te sarut pe obraz astazi....
pentru textul : Amintirile unui Sfinx demasha, ma bucur ca ti s-a părut fain, acum ma simt si eu ca un "nou-nascut"...
pentru textul : first mile depaul, multumesc pentru urare si bine te-am gasit!
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land dePs. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
pentru textul : mereu Jack deToate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
pentru textul : Înșir`te mărgărite deFă abstracţie, rogu-te, de ultima întrebare. Mă gândeam la altceva...
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) demai cobor un etaj
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas
fețele lor s-au întunecat
glasurile li s-au unit într-o sentință de moarte
așa am plecat spre golgota
în șlapi
Eu asa vad poezia...restul e in plus ori o punere in scena nefericita.
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deMulţumesc pentru apreciere şi lectură domnule Tudor. Mă voi gândi la sugestia dvs. Dar eu explic totuşi că în această delcaraţie de Feminitate, cum este întregul poem, am ales acea idee ca să exprim dizidenţa sau neapartenenţa la lumea masculină. Germenele feminin. Este o idee coerentă cu restul versurilor.
pentru textul : elegie 01 dePagini