Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
Ela, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
o suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
varianata mea, daca mi se permite /curata trupul nisipului mie decojeste-mi caldura de pe trup nu va mai faceti sufletele intindere de asteptare desfaceti palmele si inchideti orbitor ochii/ asa, lumina care se revarsa din palme e doar sugerata in ultima strofa:)
Nici eu nu sunt specialist in lirica erotica, mi-am recunoscut nestiinta si nesiguranta. Dincolo de aceasta greseala, in momentul in care s-a citit textul, daca doar greseala a fost remarcata, atunci din punctul meu de vedere e clar. Pe de alta parte, nimeni nu cere specialisti. Da, primul comentariu a fost bine intetionat, insa, din punctul meu de vedere, putin malitos, pentru ca, daca din tot textul s-a retinut doar greseala, ma face sa-mi pun niste semne de intrebare cu privire la calitatea textului.
Vai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
da, corect, un text corect, pe cerul ochilor - stele, in lacul ochilor - lebede, in pleoape - lacrimi, in mare - barci, pe faleza - vintul... dar poezia, unde e?
Doamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
pentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
am remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
mulțumesc frumos, Daniela... îmi fac bine trecerile tale. despre frig, așa am avut impresia că din mine intră în cameră, poate pentru că eram și în mine și în încăpere... nu merit felicitări, dar cuvintele tale de apreciere le primesc cu toată bucuria și modestia... pentru că aprecierea e reciprocă.
Marina, ai ceva dreptate cu DUNE, sunt un mare fan al hexalogiei. Se poate ca atmosfera sa ma fi contaminat demult si sa rabufneasca acum subliminal. De fapt eu am simtit acest poem ca pe o parabola fara morala, ca pe o metafora a vietii, in care fiecare element (vulpea, aldebaran, sandaua, scorpionul, ghulul, cobra, barcana, etc) are valoare de simbol pentru aventurile umane prin fiintare. De ce e neplacuta acea legatura: timpul aorist? Daca mi-ai indica, as schimba. Multumesc pentru aviz.
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
Andu
pese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
Este aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deBun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAndu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar deEla, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
pentru textul : Liane și umbre deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deo suferință străbate poemul, însă nu cu aceeași intensitate pretutindeni. spre exemplu, îmi place concluzia, care nu este pusă potrivit la începutul poemului "poezia nu e pentru cei slabi". remarc comparația dintre perfuzie și împușcare. îndrăzneață! nu înțeleg, însă, ce rost au crocodilii, chiar dacă pielea lor este de valoare. mi se pare în plus "crusta galbenă infectă". explică fără rost și nu potențează poemul. "nu știm să intrăm în galerie fără să spargem cristale/râmăm firul abia tors al apei de dincolo de ceruri". aceste versuri îmi par a fi dedicate felului nostru brutal, mineresc, de a cuceri ceea ce este valoros. inspirat, dar fără conectare la strofa anterioară. .... apoi arizona... america... cu ce rost aici, în ideea poemului? șerpi, apus, caprioare, firide... totul îmi pare excentric și forțat. ce caută aici amerindienii, în concepția mea?, deși remarc inspiratul vers "scalpul limbii a sângerat smuls", deși nu îi înțeleg rostul și sensul în contextul poemului. apoi se sfârșește poemul în idila, utopia lirica a unei lumi bolnave printr-un joc plurilingvistic. aș voi să cred că poemul este un joc, însă amalgamul de idei și dualitatea lingvistică nu îmi îngăduie. cu aleasă stimă.
pentru textul : să iau iubirea drept morfină? deŢi-ai terminat de făcut cele două pagini de liniuţe, margas?
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi devarianata mea, daca mi se permite /curata trupul nisipului mie decojeste-mi caldura de pe trup nu va mai faceti sufletele intindere de asteptare desfaceti palmele si inchideti orbitor ochii/ asa, lumina care se revarsa din palme e doar sugerata in ultima strofa:)
pentru textul : Decojirea deda, de Pesamosca, Dumnezeu să-l odihească !
era târziu, Silviu, şi cred că nu mai vedeam literele!. Toate bune !
pentru textul : fără de arginţi deNici eu nu sunt specialist in lirica erotica, mi-am recunoscut nestiinta si nesiguranta. Dincolo de aceasta greseala, in momentul in care s-a citit textul, daca doar greseala a fost remarcata, atunci din punctul meu de vedere e clar. Pe de alta parte, nimeni nu cere specialisti. Da, primul comentariu a fost bine intetionat, insa, din punctul meu de vedere, putin malitos, pentru ca, daca din tot textul s-a retinut doar greseala, ma face sa-mi pun niste semne de intrebare cu privire la calitatea textului.
pentru textul : kimberlit deadrian, ceva imagini? de obicei ne oferi și imagini.
pentru textul : Avigdor Arikha- Autoportretele mirării deVai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
pentru textul : din jocurile insulei dehttp://srv.diacritice.com/
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pentru textul : exil deda, corect, un text corect, pe cerul ochilor - stele, in lacul ochilor - lebede, in pleoape - lacrimi, in mare - barci, pe faleza - vintul... dar poezia, unde e?
pentru textul : Ferestre deDoamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
pentru textul : poate demultam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei depentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte decă versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
pentru textul : defunctis amor deam remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
mulțumesc frumos, Daniela... îmi fac bine trecerile tale. despre frig, așa am avut impresia că din mine intră în cameră, poate pentru că eram și în mine și în încăpere... nu merit felicitări, dar cuvintele tale de apreciere le primesc cu toată bucuria și modestia... pentru că aprecierea e reciprocă.
pentru textul : oceans house mirror deMarina, ai ceva dreptate cu DUNE, sunt un mare fan al hexalogiei. Se poate ca atmosfera sa ma fi contaminat demult si sa rabufneasca acum subliminal. De fapt eu am simtit acest poem ca pe o parabola fara morala, ca pe o metafora a vietii, in care fiecare element (vulpea, aldebaran, sandaua, scorpionul, ghulul, cobra, barcana, etc) are valoare de simbol pentru aventurile umane prin fiintare. De ce e neplacuta acea legatura: timpul aorist? Daca mi-ai indica, as schimba. Multumesc pentru aviz.
pentru textul : am privit în ochii cobrei deYounger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
pentru textul : death by numbers deAndu
multumesc pt semnul trecerii tale. inima mea pantecoasa e infierata in poem.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza depese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
pentru textul : dimineți kafkiene I deCând clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
sunt intr-una dintre cele mai wow perioade, andu. nu m-ai nimerit. e... bine. revin.
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deEste aici o imagine pe care am remarcat-o de când ai postat, dar nu mi-a permis timpul să las semn: "inima noastră se desprinde precum o cană din toartă îi simțim căderea cu încetinitorul absorbind toate sunetele în adîncul magic al ochilor mici cu care ne privesc lucrurile" Partea aceasta face, cum se spune "toți banii"; aproape, cu riscul să te superi, pot spune că restul poeziei nici nu mai contează. E ca un final de excepție într-un film oarecare, acea sclipire regizorală în ultimul cadru, care te face să spui după 2 ore de film din care nu rămăsesei cu mare lucru: a meritat. Rar sunt geloasă pe modul altcuiva de a vedea de jur împrejur... remarcabilă inspirație, Virgil. Forget about the rest (emoticon la alegere).
pentru textul : the first encounter defelicitari pentru lansarea cartii "Mirabile dictu"! un eveniment frumos pentru Virgil Titarenco si Virtualia!
pentru textul : Mirabile Dictu dehmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
pentru textul : poetul I de...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
pentru textul : toamna fără de îngeri deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Pagini