multam de urecheala sincera, Nicholas! toti, e clar ca lumina zilei! de la doi in sus se poate folosi toti fara probleme. si, sunt sigur, suntem mai multi de doi:) ai dreptate, uneori ma las influentat. dar ma iubeste Isus, n-am uitat!
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
Pentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Nu știu dacă, citind poemul tău, am căpătat acea liniște specifică stampelor japoneze sau am reținut mai degrabă anumite expresii relativ uzate în scrierea occidentală: "razele soarelui", "piscurile înalte", "micul cătun" (pleonasm?). Poate dacă ai încerca să înlocuiești aceste expresii cu altele mai deosebite, dar nu stridente, s-ar păstra aceeași atmosferă.
Andu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
Ialin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
mie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
Virgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
D-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
În al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
cam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
evident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
Margas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
Eu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
Textul are, cu siguranţă, imagini bune, inedite, care se mai şi întâlnesc cu necesitatea discursivă, adică nu sunt doar un show de potenţă "compuneristica". Dar are şi rateuri evidente, rateuri care, spun eu, vin din supralicitarea descriptivă:
"şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba/ în ochiul meu trîntor, nemişcător / cu un val nespart de ţărm/ nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori".
Personal, nu m-aş fi încumetat spre disonantul (via tematică) şi suspectul de aforism "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului".
intuiesc ca acest text a trecut prin mainile criticilor si ale prietenilor din moment ce a fost publicat intr-un volum, dar asta nu ma impiedica sa cred ca e o poezie slaba in care repetitiile deranjeaza (chiar daca or fi fost puse cu un scop acolo). nu mi se pare bine ales verbul "sugruma" in prima strofa. de asemenea nu mi se mai par interesante inversiunile tip:"piatră cu miez de nisip nisip cu miez de piatră". de obicei acestea sunt specifice incepatorilor carora nu prea le da ghes inspiratia si nu pot sa se exprime. din toata poezia mi-a placut doar "sinuciderea clepsidrei".
multumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multam de urecheala sincera, Nicholas! toti, e clar ca lumina zilei! de la doi in sus se poate folosi toti fara probleme. si, sunt sigur, suntem mai multi de doi:) ai dreptate, uneori ma las influentat. dar ma iubeste Isus, n-am uitat!
pentru textul : alala degreu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
pentru textul : exact la mijlocul sărutului dePentru că eu am aprins paiele spunând ce-am avut de spus, mă simt dator să mai adaug ceva, ceva ce am trecut mereu sub tăcere, este legat de prima regulă a site-ului, iar acum văd că vă-nvârtiți exact în jurul acestei probleme. Dacă Alina nu s-a prins încă, vă sugerez ca cineva să se ocupe și de opiniile critice exprimate aici. E o muncă de vreo 5-6 ori mai mare (nu știu care e media de comentarii pe un text)... dar de ieri îmi dau seama că e și inutilă. Și încă o sugestie și am tăcut: dacă vreți clasamente faceți concursuri, se înscrie cine vrea, asumându-și totodată și tot ceea ce decurge de aici. Și dacă te-ai băgat de bunăvoie nu mai înghite nimeni în sec pentru că a ajuns pe ultimul loc. Cele bune să fie, Călin
pentru textul : Cel mai, Cea mai deSa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Nu știu dacă, citind poemul tău, am căpătat acea liniște specifică stampelor japoneze sau am reținut mai degrabă anumite expresii relativ uzate în scrierea occidentală: "razele soarelui", "piscurile înalte", "micul cătun" (pleonasm?). Poate dacă ai încerca să înlocuiești aceste expresii cu altele mai deosebite, dar nu stridente, s-ar păstra aceeași atmosferă.
pentru textul : Cătunul de pe malul apei deAndu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
pentru textul : stingerea deCare-i treaba cu suspendarea temporara a contului? Acum am aflat.
pentru textul : turtle blues deIalin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deSi editorii cum se pot vedea altfel decat cautat asiduu in pagina de autori?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deUn subiect fierbinte se pare, oriunde ne-am afla. Generoasă intenția. Cu mîna amputată se rezolvă; Bobadil are două mîini stîngi, poate împrumută una.
pentru textul : uneori mă doare moldova demie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
pentru textul : duminica zi cu neșansă demedeea, multumesc pentru comentatiul tau si pt penitza. Ana e gand. ai reusit sa rezonezi foarte bine cu mine, si implicit cu poezia. queen.
pentru textul : Ana deVirgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deD-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
De vorbit, cred c-o să mai vorbim.
pentru textul : Asta este... de...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
pentru textul : Helen denumai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!
mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deCred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
pentru textul : Despre repetarea istoriei deÎn al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei decam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
pentru textul : Intro deevident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
OK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deCe surpriza Mini! aici, acum. Iti doresc succes la vorbe si inspiratie cu carul. Adrian
pentru textul : Timp străin de noi deAre rimă, deci e poezie. Are zvânc, deci e modern. Finalu-i tare, e de groază. Care va să zică, duios șurub, piulița trecea. Cam așa.
pentru textul : Duios șurub deMargas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deȘtefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deEu te citesc, asa sa stii... :-) Bine ar fi insa Cami sa te citesti si tu cu mai multa atentie si sa corectezi acel "drept inaine" pe care tot astept sa-l corectezi de-o vreme ca sa-ti pot spune si eu ce parere am despre acest text, altfel destul de "curatel". Andu
pentru textul : aprilie deTextul are, cu siguranţă, imagini bune, inedite, care se mai şi întâlnesc cu necesitatea discursivă, adică nu sunt doar un show de potenţă "compuneristica". Dar are şi rateuri evidente, rateuri care, spun eu, vin din supralicitarea descriptivă:
"şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba/ în ochiul meu trîntor, nemişcător / cu un val nespart de ţărm/ nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori".
Personal, nu m-aş fi încumetat spre disonantul (via tematică) şi suspectul de aforism "lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului".
pentru textul : a.m. deintuiesc ca acest text a trecut prin mainile criticilor si ale prietenilor din moment ce a fost publicat intr-un volum, dar asta nu ma impiedica sa cred ca e o poezie slaba in care repetitiile deranjeaza (chiar daca or fi fost puse cu un scop acolo). nu mi se pare bine ales verbul "sugruma" in prima strofa. de asemenea nu mi se mai par interesante inversiunile tip:"piatră cu miez de nisip nisip cu miez de piatră". de obicei acestea sunt specifice incepatorilor carora nu prea le da ghes inspiratia si nu pot sa se exprime. din toata poezia mi-a placut doar "sinuciderea clepsidrei".
pentru textul : Sinuciderea clepsidrei demultumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
pentru textul : felii de tort deDe revăzut ,, i s-a tăiat... " şi ,,în urmă cu... ".
pentru textul : podul lui procust dePagini