excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.

acum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!

După o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.

Doru, această scurtă povestire ar fi încăput foarte bine la rubrica poezie, știi că barierele au fost de mult înlăturate, rămâne doar chestie de dispoziție, sa-i spui proză sau poezie. Remarc patetismul discret în această arhitectură a sinelui, precum și totalul abandon în noua realitate: "Lumea e, într-adevăr, minunată, dacă a putut construi un oraș numai pentru mine. Nu mă mai spăl, nu mă mai îmbrac după ultima modă, nu mă mai pretind cel mai bun în toate pentru că nu e nimeni care să mă vadă" P.s : îmi place acest tip de proză foarte scurtă, dar cu un conținut esențializat, cu o filozofie și sinceritate de jurnal distinse...

of.... stuchi/m/ar mâțâli! La multi ani, om bun cu nume din Mărie!

eu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.

Îmi place modul in care curge textul tău, tenta macabră care e atent măsurată, nu dusă la extrem si finalul care prin personalizare îmi pare o rugăciune în sens invers. Aș avea și o obiecție(mai degrabă să-i spunem un „pitic” personal) mi e pare că „îngeri albaștri” rupe cromatica textului și este și oarecum stereotip.

Dorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!

iti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
explicatia e pe undeva prin ultima strofa.

Eu am o admiraţie deosebită pentru Roxana şi efortul ei. Unora le-a fost greu să vină din Iaşi pînă în Copou. Sau de prin alte oraşe învecinate sau cu access mai uşor, precum Tecuci sau Bacău, etc. Roxana însă a trecut munţii. Singură şi la volanul unei maşini. Well, din punctul meu de vedere asta este admirabil şi extrem de curajos. Mă tem că a făcut pe unii băieţi de ruşine. Bineînţeles că nimeni nu este obligat să participe nicăieri. Dar dacă cineva pomeneşte scuza frigului şi a zăpezii pentru mine Roxana a făcut irelevantă această scuză. Îi mulţumesc pentru cheltuieli şi pentru efortul depus ca Virtualia să poată fi văzută şi online live. Există multe persoane pe care dacă le-aş fi rugat ar fi fost binevoitoare dar s-ar fi scuzat cu eternul "nu mă pricep" sau "nu mă bag". Roxana nu numai că s-a oferit dar s-a şi aventurat dincolo de zona ei de confort. Putea asemeni multor altora să se mulţumească în postura calmă a unui spectator. Mai ales după multele ore de condus şi traversat munţii cu lanţuri pe roţi. Repet şi admir asta pentru că am făcut-o şi eu cîndva în România şi nu este cel mai amuzant lucru. Oricînd poţi sfîrşi cu maşina într-o rîpă. Deci aprecierile mele pentru efort şi pentru cîştigarea poziţiei de editor special media pentru Hermeneia ;).

nicodeme, in sfarsit un text pre inima mea! Plato raspunde la apelul NATO, parintii sunt rastigniti in cazarma mintii, ideile....pravila....cararea...zebra...Doamne, am ametit! stai asa s-o iau cu incetisorul. am incredere in suprematia iluminista a ratiunii (la care si dumneata faci un apel, asa, subtil de tot) si sunt sigur ca daca am sa depun un anume efort, voi sparge codul lui... nicodem. adica, spune cu sarg strofa a 1...2....3...4, asa, 4, spune ca poetul, necajit de NATO (ca oricum lupta pentru petrol nu pentru libertatea oamenilor, carevasazica, n-o are), s-a strecurat pe langa Platon (al carui N final s-a topit miraculos in dictia anglo-saxona a gandirii prometeicului autor), si-a rastignit parintii (o chestie corect politic; parintii mereu sunt autoritari, ei nu inteleg sa fie prietenii relaxati ai odraslelor. de unde si predictibila vendeta) si ratiunea aceasta umanista, scapata de pravila (nicodeme, tin sa-ti reamintesc ca Pravila a fost data de Sf Parinti, adica au lucrat ceva specialisti la ea si ca a avut un rol esential in cultura si civilizatia rasariteana, atasata de Traditie.), numai ca sa intalneasca Credinta, Iubirea si (surprizaaa!!!) Nemurirea. pana aici totul e logic. de-a dreptul firesc. mai departe: in strofa 4 de la urma, eul liric e rupt de satrele minciunii, a naibii de rele, cu precadere in Romania, dar si pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine, ba mai mult, fac si situri literare, ca sa ne mearga si noua,de acasa, mai bine, iar altii, scriu pe ele, ca oricum totul e pe gratis si merita. inchid paranteza. Golgota este impresionanta pana la lacrimi in poezie (ca in realitate a fost o situatie cam nasoala si cam trista. apoi, ca intr-un film de suspans, totul s-a rasturnat si golgota a devenit simbol bun de pus la inema, de dat cu ea prin poezii, in fine, de predicat cu mult folos despre ea si despre ce inseamna pentru noi, cei de azi. dar si pentru altii, ca, si asta e pe gratis, si lumea se-nghesuie.) pe final vine insusi Logosul in trup de huma ca sa ne aprinda un rug potent. acuma ar fi o problema: ori Logosul a mai fost de atatea si atatea ori in huma (dovada ca poetii, ei, de neamul lor, au scris mereu despre asta. si nici acum nu inceteaza), ori nu a fost niciodata in trup de huma si acum aflam si noi cum au stat lucrurile de fapt. ca masonii sunt de vina, si evreii, ei au falsificat istoria si evangheliile (precum spune si filmul Zeitgeist). urmeaza cioburile mintii si suvoiul de pace calma, porumbelul dragostei si psalmul. pfffiu! ce bine ca totuil se termina cu bine! cinste tie nicodeme, ai scris un poem pe inima mea. care mereu bate deodata cu inima Hermeneii, desi ea, sucita faptura, nicicand n-ar recunoaste.

si mie mi-a placut proza, chiar foarte mult, te tine viu de la inceput pana la sfarsit, si e firesc, de vreme ce Moartea are atat de multe de facut. insa ce nu pot intelege este: de ce scrii corect toate cuvintele (inclusiv "maghiar"), fie si folosind vechiu î, dar incorect "romîn" si derivatele sale?! mai bine zis...de ce te incapatanezi in asta? :(

și felicitări și sărbătorire și cele cuvenite.
dar eu te întreb așa, pentru mine, tu nu ai popularizat textul ăsta ieșit câștigător înainte de încheierea perioadei de jurizare de pe H?
la o întrebare simplă, aștept un răspuns simplu.
în rest, cele bune houțulule,
Andu

Astfel de texte nu sunt acceptabile pe Hermeneia! Vă rog consultați regulamentul!
Pentru propunere parteneriat, contactați [email protected].