Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
un text sensibil, profund, original, păstrând amprenta Katya Kelaro, despre linia întăi a așteptărilor, a credinței în dragoste. special "m-am așezat pe-o bancă cu brațele pline de rugăciuni niște scrisori din linia întâi" "iubirile odihnesc o singură dată în pragul brațelor noastre" "poate uneori e necesar să murim puțin odată cu plecarea celuilalt în inima noastră s-ar zidi o jumătate și în valea închisă s-ar aduna robii să fie liberi doar vârful muntelui neîmbânzit decât de strigătul tău pe acela l-ar schingiui învățându-l să înghită plânsul în pumni strigând la răspântii dorim să fim iubiți altfel fântânile din noi orbesc " merită citit.
tata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
vă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
DOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
Vara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
eu nu ma apuc acum sa pretind ca am o pregatire/cunoastere exhaustiva, insa nici nu sufoc atmosfera din jurul acestui text. am urmarit foarte atenta toata argumentatia enciclopedista a dlui Sixtus. mi-a fost foarte folositoare insa nu am gasit acolo tocmai punctul lui de vedere. se pare ca nu mai incape nimic, recipientul e deja incarcat cu think-tankuri. nu-mi ramane decat sa mai adaug niste fire de nisip. fenomenologic vorbind, postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static) dupa parerea mea, iesirea din ipostaza binara poate fi una singura: preluarea tensiunii /energiei de input respectiv de output polarizate in pattern-urile care asteapta sa fie umplute asta ca o contrapondere atitudinala la patternul buddhist de intelepciune si intelegere a lumii sigur, vorbesc absolutamente semidoct
Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
simt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
Silviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
Poem care mi-a adus aminte de 'born in africa' nu știu cine o cânta, dr. alban?
Ca și construcție este o broderie spumoasă iar ca idee este o siesta.
Dar Corina este o autoare care mă duce mereu cu gândul la emanicipare și de aceea nu pot fi obiectivă.
ceea ce mi a placut m-a facut sa las semn aici. corul, pestera cu liliecii si painea. cred ca aceste elemente ar fi fost suficiente pt un text. as fi pus corul sa cante de mai multe ori (de asta i se spune cor :P ), as fi legat liliecii de framantarea painii sufletului :D si as fi razbit asa, cumva la lumina. insa, secvential, pot accepta apoi marea clopotul si sangele surd izbit de lutul buzelor. totusi, introducerea decorului primavaratec induce senzatia aceea de trop, de amestec. cum spunea mai ieri o doamna domnului ei: "dragă, simplifică peisajul..."
yester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
Nu te supara, ca nu-ti face bine. Am mentionat: e o simpla parere (discutabila ca oricare alta). Iar traba asta "cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site." atunci cand in subtext se face trimitere la unele din ale subsemnatului, ma intreb si eu, asa intr-o doara: de ce "minimalist" (referindu-se la texst) a fost pus intre ghilimele. Poate iti dai dumneata seama si imi spui si mie. Multumesc cu anticipare.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Arborele vieții sau cum privim viața dintr-un felinar. Chipul omului metamorfozat, moartea ca transformare și nu ca dispariție. Neputința de a străbate spațiul cosmic dintr-o singură privire printr-o singură piele. Detașarea de trup și spațiul dual prins de fețele unei luni. Imaginea puternică, cu efecte de liniște, calm și neînțeles sporesc misterul și iată, se coboară întunericul iar okinawa, demiurgul omului înțelept, existent în ființa umană, se înalță, și crește și crește și cu el viața. E dragoste și el de-abia atunci știe. E imposibil. E cosmic totul. Este tot ce mi-a transmis mie această grafică deosebită. Felicitări din nou pentru așa lucrări. Silvia.
pentru textul : okinawa dragostea mea deun text sensibil, profund, original, păstrând amprenta Katya Kelaro, despre linia întăi a așteptărilor, a credinței în dragoste. special "m-am așezat pe-o bancă cu brațele pline de rugăciuni niște scrisori din linia întâi" "iubirile odihnesc o singură dată în pragul brațelor noastre" "poate uneori e necesar să murim puțin odată cu plecarea celuilalt în inima noastră s-ar zidi o jumătate și în valea închisă s-ar aduna robii să fie liberi doar vârful muntelui neîmbânzit decât de strigătul tău pe acela l-ar schingiui învățându-l să înghită plânsul în pumni strigând la răspântii dorim să fim iubiți altfel fântânile din noi orbesc " merită citit.
pentru textul : scrisori din linia întâi dedar mai bine îmi ziceați, doamna manole, dacă v-ați gîndit tot la un sex oral cu ejaculare, citind poemu
pentru textul : Cândva detata cosorul timpului i-a decupat vioara din piept și-a îngropat-o adânc în humă de atunci dorul hemoragic lovește strunele deconectate și tăcerea toarnă munți de sare peste inima dezvelită dintr-o dată mai verde iarba de-acasă foșnește doină și îmi cuprinde glezna în pumni de atunci
pentru textul : ce am scris "atunci" deASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 deazizo ruhyo, dupa ce mai citesti, o sa fie mai simplu :).
pentru textul : de vorbă cu tine deAsta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
pentru textul : Povești pseudo-Zen (4) dedesigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse devă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
pentru textul : indie deAcest text trebuie șters fiindcă este un duplicat.
pentru textul : Anotimpul nașterii mele de...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
pentru textul : Cafea cu noapte deDOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
P.S. şi eu vă văd din ce în ce mai limpede.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deVara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeu nu ma apuc acum sa pretind ca am o pregatire/cunoastere exhaustiva, insa nici nu sufoc atmosfera din jurul acestui text. am urmarit foarte atenta toata argumentatia enciclopedista a dlui Sixtus. mi-a fost foarte folositoare insa nu am gasit acolo tocmai punctul lui de vedere. se pare ca nu mai incape nimic, recipientul e deja incarcat cu think-tankuri. nu-mi ramane decat sa mai adaug niste fire de nisip. fenomenologic vorbind, postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static) dupa parerea mea, iesirea din ipostaza binara poate fi una singura: preluarea tensiunii /energiei de input respectiv de output polarizate in pattern-urile care asteapta sa fie umplute asta ca o contrapondere atitudinala la patternul buddhist de intelepciune si intelegere a lumii sigur, vorbesc absolutamente semidoct
pentru textul : Binaritate & PoMo deSau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
pentru textul : Suspiciune desimt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
pentru textul : Between the bars deasa e, domnule, noi, astia din consiliu, am comis un abuz. ni-l asumam. barbateste si gospodareste.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deDa, de acord cu Bianca. Iata un text care ma face sa ma grabesc sa implementez un sistem de recompensare pe Hermeneia. Curind, foarte curind...
pentru textul : clasică dePoate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deSilviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
iată semnul meu de apreciere.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dePoem care mi-a adus aminte de 'born in africa' nu știu cine o cânta, dr. alban?
pentru textul : Planeta maimuțelor deCa și construcție este o broderie spumoasă iar ca idee este o siesta.
Dar Corina este o autoare care mă duce mereu cu gândul la emanicipare și de aceea nu pot fi obiectivă.
ceea ce mi a placut m-a facut sa las semn aici. corul, pestera cu liliecii si painea. cred ca aceste elemente ar fi fost suficiente pt un text. as fi pus corul sa cante de mai multe ori (de asta i se spune cor :P ), as fi legat liliecii de framantarea painii sufletului :D si as fi razbit asa, cumva la lumina. insa, secvential, pot accepta apoi marea clopotul si sangele surd izbit de lutul buzelor. totusi, introducerea decorului primavaratec induce senzatia aceea de trop, de amestec. cum spunea mai ieri o doamna domnului ei: "dragă, simplifică peisajul..."
pentru textul : primăvară sub clopot demultam pentru "transpiratie"! si acu sa ne-apucam de flirtat cu filtrele!:)
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 desi iaca asa ai ramas fara logica. asta e:)
pentru textul : coborârea în Carte deyester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deP.S. Ba uite ca iti dau. Pe raspunderea proprie si in ciuda "amenzii" pe care as pute s-o capat.
pentru textul : lucia demultumesc pentru consideratii, cami!
pentru textul : Madlenă 3 deda, a fost un fel dragoste umbland pe doua picioare, daca de Pesamosca vorbesti. zile faine!
pentru textul : fără de arginţi deNu te supara, ca nu-ti face bine. Am mentionat: e o simpla parere (discutabila ca oricare alta). Iar traba asta "cu mai mult fler, as zice, decat alte minimaliste de pe site." atunci cand in subtext se face trimitere la unele din ale subsemnatului, ma intreb si eu, asa intr-o doara: de ce "minimalist" (referindu-se la texst) a fost pus intre ghilimele. Poate iti dai dumneata seama si imi spui si mie. Multumesc cu anticipare.
pentru textul : gândul deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare dePagini