este simpla si frumoasa, vroiam sa-ti spun. de fapt e sensibila. are o sensibilitate pe care o vezi mai rar la un barbat. probabil ca tocmai de aceea cucereste.
salut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
da ce bucatarie infierbantata avem aici in prag de toamna si ce poet jucaus! ma duce cu gandul la Brumaru- copil si rafinat extrem.
"doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez" foarte frumoase versurile astea.
Eu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
Mie mi-a placut expresia asta "șarampoi". Vezi că ai o greșeală gramaticală în propoziția a noua. Mi-ar fi plăcut să văd și mai multă expresivitate și mai ales evitarea pronumelor personale. De exemplu propoziția trei ar fi putut fi "Gabriela este vecina mea.", chiar cu prețul unei aparente redundanțe. Sau, în locul lui "Ei sunt părinții lui Gabi." aș fi spus "Tanti Lenuța și nenea Sandu sînt părinții lui Gabi." Ideea este că este foarte plauzibil ca un copil să vorbească așa cum ai scris tu aici dar în momentul cînd scrii asta, adică o pui în formă scrisă, pentru a transmite aceeași expresivitate e de preferat să eviți "prescurtările" exprimării verbale care mai degrabă trădează neglijență decît inedit. Părerea mea...
In primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
La vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
Ioana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia.
Nu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
nu inteleg unde se poate vedea lista cu castigatorii concursului. Nu ca mi-as face prea mari iluzii, avand doua texte participante dar as vrea sa stiu cine a castigat si eventual sa apara si un clasament al textelor participante. Probabil asa ceva deja exista, dar nu reusesc eu sa ajung la pagina respectiva.
Nu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
Deci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este simpla si frumoasa, vroiam sa-ti spun. de fapt e sensibila. are o sensibilitate pe care o vezi mai rar la un barbat. probabil ca tocmai de aceea cucereste.
pentru textul : garden/interior desalut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
pentru textul : repetentă dedestul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
pentru textul : naufragiu deda ce bucatarie infierbantata avem aici in prag de toamna si ce poet jucaus! ma duce cu gandul la Brumaru- copil si rafinat extrem.
pentru textul : tablou din cartierul de nord II de"doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez" foarte frumoase versurile astea.
Eu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
pentru textul : candelabrele deMie mi-a placut expresia asta "șarampoi". Vezi că ai o greșeală gramaticală în propoziția a noua. Mi-ar fi plăcut să văd și mai multă expresivitate și mai ales evitarea pronumelor personale. De exemplu propoziția trei ar fi putut fi "Gabriela este vecina mea.", chiar cu prețul unei aparente redundanțe. Sau, în locul lui "Ei sunt părinții lui Gabi." aș fi spus "Tanti Lenuța și nenea Sandu sînt părinții lui Gabi." Ideea este că este foarte plauzibil ca un copil să vorbească așa cum ai scris tu aici dar în momentul cînd scrii asta, adică o pui în formă scrisă, pentru a transmite aceeași expresivitate e de preferat să eviți "prescurtările" exprimării verbale care mai degrabă trădează neglijență decît inedit. Părerea mea...
pentru textul : Azi am mâncat bureți deIn primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
pentru textul : Je t’aime, I love you, te iubesc!!! deLa vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
pentru textul : Blanche de solitude deDa, as vrea sa subliniez inca o data ca e de preferat ca fiecare sa isi ajusteze pozele si sa isi editeze profilul
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deExcelentă, excelentă a doua secvenţă:
"ultimul obuz –
pe rama bocancului
o buburuză".
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
pentru textul : Haiku ( 2 ) derecitesc, din cand in cand, cateva (nu multe, dar nici putine) poezii scrise de tine. asta va fi una dintre ele.
pentru textul : de nedespărțit decred ca trebuia sa observ ca exista si pagina 2 inainte sa raspund :D.
Scuzele mele...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deprobabil de-asta nu doarme niciodata Dumnezeu, bea atat de multe cafele... Multam ca ti-ai facut timp sa scrii teztul asta!
pentru textul : introfanie de toamnă II deNu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
un comentariu fara perspectiva infinitului. multumesc de trecere!
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deIoana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia.
pentru textul : Gând de vecernie deNu știu de ce mi s-ar părea potrivit, în versul al doilea, „din ziua aceea”, în loc de „din ziua aceasta”. Poate că ar asigura o mai bună legătură temporală cu primele două versuri. Altfel, parcă e bruscă trecerea în prezent (acum, aici). La partea mediană trebuie să inspirăm mult aer ca să putem citi :)
„vom visa călătoriile copiilor și morților
desfăcuți sub el ca niște fluturi
care au renunțat să zboare
pentru odihna nepretențioasă
a insectarului”
Cred că „iubito” poate lipsi.
Îmi place că e un poem unitar în idee și stare. Remarc versurile „fundătura acestui hotel/ îngălbenit ca un spital de gînduri” și încă vreo câteva.
PS. Cred că după punctele de la titlu trebuie spațiu.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deparcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pentru textul : februarie deCite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
pentru textul : ... căluții în flăcări deMonica? Mă obișnuisem cu ceva mai multă consistență la tine pe pagina :-) Unde ar fi textul?
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deReuşit finalul textului:
"purtătorii
de întuneric în vene"
Iată de ce poeţii sunt cei mai norocoşi oameni.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deE un text mai emoţionant şi mai puţin artificial decât multe din cele publicate aici de ofticoşii care au comentat negativ mai sus.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deE un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Experiment energic. Existența e-ului e emblematică: "este" e esențial, enciclic. Entropie elegant exclusă: "e" eshaustiv, "e" eufonic. "Eradicând" e excesiv.
pentru textul : efigia edenului eretic deo sete de a fi piatra cu totul aparte, o incizie rafinata in forma malformata a spatiului - timpul. .ma bucur mult sa te citesc.
pentru textul : Setea de a fi piatră denu inteleg unde se poate vedea lista cu castigatorii concursului. Nu ca mi-as face prea mari iluzii, avand doua texte participante dar as vrea sa stiu cine a castigat si eventual sa apara si un clasament al textelor participante. Probabil asa ceva deja exista, dar nu reusesc eu sa ajung la pagina respectiva.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deBobadil, serios? Chiar ți se par bine orânduite? :)
pentru textul : dar totul se termină deFelicitări pentru copertă. Este foarte frumoasă.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deNu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deDeci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
Pagini