Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
geamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
că tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
P.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
Un poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
nicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
p.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
O imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
Aş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
Parca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
ador smiorcaielile de pe platouri, pentru ca ele dezvaluie irealitatea oricarui sablon care ne traverseaza viata spiritului si a trupului. numai sa comenteze cineva ceva si zic....bleah!
Textul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
draga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
Colindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
Domnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
În ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
Iată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
de mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…"
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței degeamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
pentru textul : respirația de pe geamuri decă tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
seară faină și ție, Adrian!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deP.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deUn poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deAş renunţa la "definitiv şi tandru"...mi se pare că se leagă mai bine fără.
pentru textul : mâna mea întinsă spre tine, un țipăt deÎn rest, un text acceptabil
stimă, z.
nicodem, ai grijă cu limbajul. pentru că dacă la tine acasă ești obișnuit să vorbești mîrlănește, aici nu se poate. te rog să te consideri avertizat. mulțumesc.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dep.s. în cazul textului la care faci referință am explicat acolo pe scurt motivul deciziei. mi se pare nepotrivit să discutăm despre alte texte sub alte texte sau să încercăm eventual să ne răzbunăm. puțină cumpătare inteligentă nu cred că ți-ar strica în acest moment. cel puțin ar suplini lipsa de talent.
primul vers sună promițător. apoi textul devine ca un perete alb pe care nu există nicio ușă.
pentru textul : Comoară vie deO imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deAş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
pentru textul : Autorizații peste tot deParca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
pentru textul : alo, mătușă? deiată un text care nu cred că merită să stea în cutia de nisip. articulat și fără prea mult țesut adipos. are acel lucru simplu numit poezie
pentru textul : cincinal deador smiorcaielile de pe platouri, pentru ca ele dezvaluie irealitatea oricarui sablon care ne traverseaza viata spiritului si a trupului. numai sa comenteze cineva ceva si zic....bleah!
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deerata. nu stau:)
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deTextul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept dedraga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
pentru textul : dimineți violet deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
Colindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
pentru textul : Veste mare deLentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
pentru textul : încă o zi perfectă deVa multumesc tuturor pentru semne si pentru aprecieri.
Cristina, ca de obicei, ma "citesti" bine. :) Multumesc.
pentru textul : moartea nu are destau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.
pentru textul : Recunosc & deDomnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
pentru textul : 8 Martie deÎn ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
Să fiţi alături de familie şi de cei dragi! Sărbători fericite tuturor hermenauţilor!
pentru textul : ... de nașterea Domnului... dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deÎncă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deIată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
pentru textul : fahrenheit game de"vă sulfă în ceafă" Un text destul de "chirurgical". Mi se pare destul de complex si de greu de perceput, altfel spus n-am prea inteles strofa centrala, dar asta vine probabil din starea mea "blonda" in ultimul an. ialin
pentru textul : Golemi dede mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană deno, bade, exista niste reguli pe care numai autorul le face. Pace si servus!
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 dePagini