De ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
Mie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
Dragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Andu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
e vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
"în care numai unii nasc alții poartă în ei un semn al propriei nașteri" "să ai carnea cu trupuri de lumânare și s-o aprinzi neavând lumină de altundeva atunci când te acoperă veniți de departe alții cu mâinile tot desfăcute" Poezia are parti foarte bune si denota o anumita maturitate a scrisului si chiar a ideii insa o cam lalaiesti, te intinzi prea mult pana ce frumosul se disipeaza intre formulari comune.
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
Francisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
Frumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
Alma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
Am vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
Cam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
Pina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
Diana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... dacă privesc mai bine, îți dau dreptate... diurnul își are influențele lui. mulțam de sfat, Marina.
pentru textul : Tot Ce Am Adus desimpatic text, dar un pic cliseistic.
pentru textul : Recapitulare deDe ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
pentru textul : averse deMie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
pentru textul : Uneori... deDragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
pentru textul : Înger de veghe deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Andu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
pentru textul : Cântec dee vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
pentru textul : pescarii din nashville de"în care numai unii nasc alții poartă în ei un semn al propriei nașteri" "să ai carnea cu trupuri de lumânare și s-o aprinzi neavând lumină de altundeva atunci când te acoperă veniți de departe alții cu mâinile tot desfăcute" Poezia are parti foarte bune si denota o anumita maturitate a scrisului si chiar a ideii insa o cam lalaiesti, te intinzi prea mult pana ce frumosul se disipeaza intre formulari comune.
pentru textul : a opta zi din minune deyes(man)
nu am pretenţia să mi se citească, catalogheze, împeniţăneze, remarcatizeze textele, nu sări ca musculiţa-n lapte. am remarcat un mic sughiţ al sitului. daca aş fi click(uit) textul lui Virgil de o mie de ori ca un moft, ar fi avut o mie de cititori şi poate ar fi pufăit pe ascuns.(zic poate). iar tu, yestere, eşti mereu pe la remarcate cu cate-un text mediocru, dar eu nu mă supăr.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deFrancisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
pentru textul : efigia edenului eretic deFrumoasa imaginea cerului cicatrizat de comete. Nu vad de ce universul ti-e nedefinit avand in vedere cate elemente lumesti concura la trasarea autoportretului. "Brat de conte/ ca un buchet de flori" ma face sa zambesc gandind la filme de genul "The last American virgin", "The last samurai" de unde "The last Romanian count"?... Un poet bun evita cat se poate expresii ce contin "ca" pentru a sugera analogie, similitudine etc In acest poem fiecare strofa contine o astfel de exprimare "ca o toamna" de ce nu "ca toamna"?, "ca o pana in cadere", de ce nu "ca o pana in ascensiune"? De la "avion de hartie" pana la "parfum MATINAL de cafea" e o cale lunga. Interesanta imagine "praful raurilor"... S-auzim de bine. LS
pentru textul : Madlenă 1 de,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Am lecturat cu mult drag.
pentru textul : introfanie de toamnă II deMariana
Cristina, fixarea aceea temporală în "toamnă" îmi era singura legătură în "real" a discursului, de aceea nu am putut renunţa la ea. Mulţumesc pentru precizare.
Mă bucură că mesajul este totuşi receptat, ori măcar trimiterile. Ai zis bine, Ioan, într-adevăr, nu-mi place să mă opresc doar la semnificaţii, ci la ceea ce stă în spatele lor, la raţiunea semnificaţiilor. Dar mă opresc aici cu explicaţiile, mă simt inconfortabil să-mi explic propriile poezii. Sunt mulţumit că măcar ceva ceva răzbate.
Eugen, e bine că s-a auzit strigarea, dar şi mai bine e că te văd trezit la scris.
pentru textul : La margine (Profetul) deAlma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : blind cu einstein deEla :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
pentru textul : Foc pribeag deAm vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
pentru textul : inima României deceva de genul dar...e doar un alt mod de a vedea:)
pentru textul : întoarcerea la praga deCam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
pentru textul : coborîrea din tablou dePina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deimi place ideea, mai putin abordarea, vezi tu ce si cum:)
pentru textul : pre post și ne viziune deGeorge draga, prin prisma aforismului din strofa a doua (exceptional!) tu esti cu siguranta un solitar.
asa e, legenda continua. :)
pentru textul : Legenda continuă desa ne citim la anu' si etcatera.
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
pentru textul : străzile reci din Figueres deși cel puțin în puloverul III, care se află printre preferatele mele, cred că a fost ok.
pentru textul : puloverul (the end) dedragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deDiana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
pentru textul : Şase dimineaţa dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră de...care parcă ți se strecoară firesc în cadența citirii.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dereușit foarte aici: în tot ce n-am putut ne-aş spulbera, dar și per ansamblu !
Executat! Nu voi mai posta decât un text pe zi. Am priceput.
pentru textul : Peisaj de toamnă deE ok, Virgil!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile dePagini