Așteptăm și alte texte, la fel de bune :).
Credem că deja ai parcurs regulamentul Hermeneia și secțiunea cu întrebări și răspunsuri.

o respirație de val, poezia, e aici drumul difuz al sării dinspre ochi, prelungind umbrele, dorul, mereu mai în adânc si mai supus eternului, repetitiv până la dispariție Obs: metafore impresionante se transformă stilistic, uneori, redundant: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsoarea blîndă a norilor" - l-aș rescrie: "ca o velă de sînge pe inimă prin ninsorile calde" "așteptam să crești ireal din carnea pietrelor" - nu e deloc necesar acel "ireal" "peste stana de sare ce-mi învăluia" - cred ca ar fi de ajuns "peste sarea ce îmi învăluia"

Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.

Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.

alma am scos punctuația am scos majusculele n-am scos engleza frazele scurte sunt scurte le-am lungit le-am pritocit până le-am cam amețit de-a ieșit versu zburlit două puncte mi-au făcut un film anul trecut eram într-o cafenea pedro îmi spunea că știe totul despre mine da de unde din film señor dacă ați văzut doar filmul nu știți nimic despre mine purtam o rochie flamenco și mă tot învârteam mă mai opream să beau câte o gură de apă și iar un pas doi trei mă simțeam foarte bine am băut doi litri de apă în 30 de minute era vară eanu și zorba își făceau vânt unul altuia cu evantaiul deodată am avut un colaps interior zbang zbang îmi aminteam că sunt o interiorizată autistă pe unele intervale cum așa chica vorbești întruna ha ha ha eram așa de grasă vorbeam de frică și îmi trecea nu-mi plac smiorcăielile nu-mi plac cel puțin în public e ridicol lacrimi în bibimbap mai ales când ești membru în vreo comisie ai mașină ai casă ai cont baban și vii să mi te smiorcăi bleah se strâmba oglinda la lumea din toaleta de lux săracii de ei ce drame interioare așa de interioare că-mi devin exterioare mulți plâng dar nu tuturor le iese dacă te cheamă bacovia ne mai gândim în cracovia mi-am pierdut șiragul de perle he cracked my code mi-a spus pa pa i-am spus good-bye and then he wrote an ode e foarte important să fii enervant uite o rimă o râmă o rimă mă eu să te rimez nu mă râmează-mă am ajuns în gunoi te-ai țicnit hai să-ți opresc monologul interior păi nu poți pencă vine neinteligibil jean valjean de vijelie neidentificabil ca obiectele zburătoare prinde-l dacă poți pe cine mă pe monolog cum pe cine

Alma, zi-mi si mie pe care blog-uri v-ati refugiat. In rest, asa-i cum zici. Si asa-i cum zice si Profetul, nu degeaba e el Profet Bobadil.

Alma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.

"ninge cald" se cheama oximoron...e o figura de stil interesanta, dar destul de rar intalnita.
mie imi place poemul, este foarte sensibil si bine condus, finalul cuprinde intr-adevar esenta. Pe langa sensibilitate retin si o refelctie asupra timpului.
Bucuroasa de recitire, d-le Iuri!

Mariana Leonte, ți-ai subestimat valoarea atunci când ai scris comentariul anterior.
1/ La punctul 1 ai formulat o interpretare ușuratică să o numesc așa (și te rog, am mai spus-o de un catralion de ori și aici și oriunde, trebuie făcută diferența între atacul la persoană și referirea la persoană, chiar și ușor ironică. Te rog să-mi spui ce critică serioasă știi tu care nu face referire la persoana autorului să zicem de la Călinescu încoace. Ba unii critici se referă și la boli de care sufereau autorii, niciodată nu mi s-a părut asta ceva impudic)
2/ Mi-am făcut un obicei din a... nu contest deciziile ci le comentez Mariana este o diferență esențială! Și da, cu unele nu sunt de acord! Ce dorești, dacă nu-s de acord cu o remarcare să tac, să înghit sau ce? Este cumva remarcarea un subiect tabu în legătură cu care membri site-ului nu au voie să se pronunțe? Scrie așa ceva în Regulament?? De unde și până unde această nouă militărie?
Te rog să-mi explici mai mult decât ai făcut-o în comentariul anterior dacă vrei să propui din nou măsuri împotriva mea pentru că, repet, eu nu consider că am abuzat Regulamentul în vreun fel. Asta dacă n u vrei să comiți un abuz ceea ce desigur îți ese la îndemână. Au mai făcut-o și alții, nu ai fi prima.
Mie Regulamentul Hermeneia mi se pare bine scris, clar și nu se referă la pudibonderia literară de care îți doresc cu dragă inimă să scapi cât mai degrabă ca să poți fi mai ușoară

așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.

Ioane. Cand un text se loveste de un cap si suna a gol, nu intotdeauna textul este de vina. Bineinteles ca se poate si invers. Ciao.

pe bune că mi se părea mai interesantă și mai reprezentativă imaginea precedentă din profil. but, de gustibus...

chiar ma intrebam ce poti face cu tine insuti, in afara visului. si cand stii ce tb sa faci, cum faci? ac intrebare e o incremenire

Ce sa zic? Daca nu citezi exact, adica asa, cu copy-paste cum face tot internautul, esti imediat luat in bete, pe viitor o sa fiu mai atent si o sa folosesc aceasta facilitate... scroll, right-click, copy, paste. Insa pana una-alta, palma sau palme Virgile imaginea tot comerciala este pentru ca si eu am scris in comentariul meu (pe care nici tu nu l-ai citit cu atentie) ca acest aspect comercial se refera la atributare... "LUI dumnezeu" deci, ok? ochii lui dumnezeu, palmele lui dumnezeu (scuze, palma lui dumnezeu), parul lui dumnezeu, burta lui dumnezeu (ca dumnezeu are si burta in unele poeme, crede-ma) si toate celelalte parti ale corpului lui dumnezeu sunt comerciale si ieftine, ok? Sa ramanem intelesi si sa nu ne facem ca nu auzim ceea ce altul striga in gura mare, agatandu-ne de cate un detaliu absolut nesemnficativ. Iar cand spun comercial tu poti sa zici loc comun sau poti sa zic cliseu.. poti sa zici cum vrei tu. Mai citim, mai vedem. Pe viitor daca ai sa citesti mai atent ce-ti scriu, ai sa "vezi" si tu. Poate da, poate ba... Andu

îmi place finalul. restul e... cu multe oase:)