In poezia hai sa o numesc "moderna" sau macar cu pretentii de modernitate (atat cat sa mearga cu tehnica asta vizuala ultra-moderna pe care am admirat-o aici) expresii de genul "ce mangaiere cruda" sau "unde sa bat? nu e nicio poarta in jur/ doar umbra unei iubiri fugare" sunt desuete ca o demuazela. Poza e faina (dar cate din astea nu vezi daca intri pe deviant) iar poemul (subiectul site-ului) e slab slab, ori de cate ori l-ai citi (eu lam citit de sapte ori, noroc ca-i scurt, intr-o tentativa disperata). Un poem de fotograf cu mainile roase de acid si atat. Parerea mea, Andu
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
Doina, remarcabile şi apetenţa, şi reuşitele tale interpretative, care nu fac, neapărat, apel la instrumente critice imanente şi se opresc elegant la graniţa dintre raţiune şi afect - ceea ce, să recunoaştem - e firesc. Felicitări şi pentru urechea ta muzicală! În afară de ",şi vii ca ale tuturor / şi reci ca ale nimănui" şi "şi toate dor la fel" (unde, pentru a le evidenţia, am ieşit din "melodie"), în afară de ele, spuneam, am folosit ritmul amfibrahic, uzând de vechi însuşiri prozodice. E ştiut faptul că, nu de puţine ori, clasicii îşi alegeau ritmul unei poezii funcţie de tipul de discurs (elegie/ meditaţie, nostalgie etc - iamb; satiră/ pamflet, odă, epopee etc - troheu... şi tot aşa).
Foarte bine surprinsă şi nuanţa lui "şi".
Mulţumesc pentru timpul tău!
Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
spaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
mulţumesc pentru prezenţă.
Mi-au plăcut foarte mult versurile acesta: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;"
Dacă există, într-un poem, versuri de aşa nobleţe, sincer, tot peomul merită atenţia cititorului. El devine impecabil în ansamblu, micile "defecte" trec ca şi cum trec...tu, înţelegi ce vreau să spun...:)
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
Da, și tot ei îl considerau pe poet ca pe unul ce avea o relație mai specială cu divinitatea și deoarece nu-l puteau cuprinde în tiparele umane comune, era mai benefic pentru popor să fie alungat din cetate. Ce vreau să spun e că recunoașterea poetului se făcea (face?) prin alungarea acestuia. Deci? Înseamnă că la concursul nostru trebuia să spunem așa: ”Câștigătorul va primi statutul de poet și va fi alungat de pe site.”
Aici a fost mai mult inspirația unui personaj dintr-un desen animat (Misuzu, personajul principal dintr-o animație japoneză, "Air TV", 2006), amestecată cu unele fragmente din imaginația copilărei mele. Un amestec de oniric cu visarea cu ochii deschiși. Pentru mine, personal, a fost un experiment inedit, să mă așez în pielea unei fetițe de 14 ani și să gândesc din perspectiva ei feminină. La unii dintre prietenii mei nu le-a prea plăcut textul, l-au considerat prea pueril, dar de fapt exact așa mi-am și propus să fie. Mulțumesc mult, dragă Marina, pentru comentariu.
ai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
Daniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
Oricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
Mie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
LIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
Ceea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In poezia hai sa o numesc "moderna" sau macar cu pretentii de modernitate (atat cat sa mearga cu tehnica asta vizuala ultra-moderna pe care am admirat-o aici) expresii de genul "ce mangaiere cruda" sau "unde sa bat? nu e nicio poarta in jur/ doar umbra unei iubiri fugare" sunt desuete ca o demuazela. Poza e faina (dar cate din astea nu vezi daca intri pe deviant) iar poemul (subiectul site-ului) e slab slab, ori de cate ori l-ai citi (eu lam citit de sapte ori, noroc ca-i scurt, intr-o tentativa disperata). Un poem de fotograf cu mainile roase de acid si atat. Parerea mea, Andu
pentru textul : Ochiul închis deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga deCorina, Virgil, vă mulţumesc pentru semne!
Doina, remarcabile şi apetenţa, şi reuşitele tale interpretative, care nu fac, neapărat, apel la instrumente critice imanente şi se opresc elegant la graniţa dintre raţiune şi afect - ceea ce, să recunoaştem - e firesc. Felicitări şi pentru urechea ta muzicală! În afară de ",şi vii ca ale tuturor / şi reci ca ale nimănui" şi "şi toate dor la fel" (unde, pentru a le evidenţia, am ieşit din "melodie"), în afară de ele, spuneam, am folosit ritmul amfibrahic, uzând de vechi însuşiri prozodice. E ştiut faptul că, nu de puţine ori, clasicii îşi alegeau ritmul unei poezii funcţie de tipul de discurs (elegie/ meditaţie, nostalgie etc - iamb; satiră/ pamflet, odă, epopee etc - troheu... şi tot aşa).
pentru textul : Frunze deFoarte bine surprinsă şi nuanţa lui "şi".
Mulţumesc pentru timpul tău!
Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.
Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!
pentru textul : It is possible to die deIa uite-l si pe Domnul Pa in memoria colectiva! =))
pentru textul : Frumosul Principe Cercel despaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
pentru textul : Musca demulţumesc pentru prezenţă.
Mi-au plăcut foarte mult versurile acesta: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;"
pentru textul : p.s deDacă există, într-un poem, versuri de aşa nobleţe, sincer, tot peomul merită atenţia cititorului. El devine impecabil în ansamblu, micile "defecte" trec ca şi cum trec...tu, înţelegi ce vreau să spun...:)
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
pentru textul : 3 gafe haiku dețicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deAalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))
pentru textul : aici în românia e deja 12 deDa, și tot ei îl considerau pe poet ca pe unul ce avea o relație mai specială cu divinitatea și deoarece nu-l puteau cuprinde în tiparele umane comune, era mai benefic pentru popor să fie alungat din cetate. Ce vreau să spun e că recunoașterea poetului se făcea (face?) prin alungarea acestuia. Deci? Înseamnă că la concursul nostru trebuia să spunem așa: ”Câștigătorul va primi statutul de poet și va fi alungat de pe site.”
Mai participa cineva?
Și de atunci n-au trecut decât vreo 2400 de ani.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu de"mările agreste" îmi aparține, multîndãrãtnic menestrel.
pentru textul : cine-mi va deschide detotuşi, revenind pe text. ar putea fi eliminat unul din "ce nu va fi" de la versurile cu seva şi focul, modificat cumva. e o repetiţie neplăcută.
pentru textul : amputarea literei d deMulțumesc pentru sinceritate! Dar aici limba engleză este un fel de viciu comun tuturor. tincuta
pentru textul : Statuia de nisip dedorin, poemul tau este sus. daca se poate posta si data (cu aproximatie) a scrierii poemului, va rog...! multumesc, dorin.
pentru textul : ce am scris "atunci" deAici a fost mai mult inspirația unui personaj dintr-un desen animat (Misuzu, personajul principal dintr-o animație japoneză, "Air TV", 2006), amestecată cu unele fragmente din imaginația copilărei mele. Un amestec de oniric cu visarea cu ochii deschiși. Pentru mine, personal, a fost un experiment inedit, să mă așez în pielea unei fetițe de 14 ani și să gândesc din perspectiva ei feminină. La unii dintre prietenii mei nu le-a prea plăcut textul, l-au considerat prea pueril, dar de fapt exact așa mi-am și propus să fie. Mulțumesc mult, dragă Marina, pentru comentariu.
pentru textul : Aripile din cer deai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
pentru textul : Dilemă divină deeu înclin să cred că este un experiment vizual. Cel puțin atît cît înțeleg eu ideea de colaj poetic
pentru textul : Fulgere în Background deAstfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni desimt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deo sa tin cont de opinia ta, dar deocamdata nu o sa aplic schimbari, fiindca nu cred ca e cazul. multumesc.
pentru textul : îți descopăr privirea deDaniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
pentru textul : sing me a hungarian song deOricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deMie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
astept replica referitoare la text. da?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deCeea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
pentru textul : Poem cataleptic depardon! e text de pagina de gardă! un singur lucru nu-mi e clar: aia groasă a lu' Călinescu, deci, are și coperți?
pentru textul : coming soon deAdrian, ai remarcat bine, aceasta era ideea. de rece.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc decorectez "parerile" si "proprietarilor".
pentru textul : this is a film dePagini