un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
vie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a surprins prin faptul că se sugerează că trupul primează; e o altă perspectivă, una care înseamnă detaşare de mersul ,,firesc" al lucrurilor.
Titlul îmi sugerează un fel de ,,the end", iar poemul caută şi oferă soluţii în faţa acestuia...şi după el. Se simte o tensiune interioară şi e bine redată prin vers. Foarte bine surprins momentul ,,lucidităţii" în strofa a doua, iar tautologia de aici are valenţe stilistice. Mi-a plăcut.
Adrian, intotdeauna am luat ca pe un un compliment comentariile tale literare. avand in vedere ca bustrofedonul este un "fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga", intrebarea ta pare confuza din punct de vedere geometric.
Sunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
Mai degraba slabut. Imagini care vor sa tina de macabru, sunt desprinse mai degraba dintr-un cliseic al filmelor de pe TV. Apoi ..."soareci ce-au mancat anafura" ? E o imagine care e mai degraba ilara decat profunda. "Hârciogii gustă-n canale/carnea miresei stricată" ai zis ceva despre soareci, nu luam chiar toate rozatoarele si spunem ce fac.Oricum nu ma poate duce cu gandul decat la animatia aceea "Dead bride" , animatie care probabil te-a inspirat si pe tine. Ultima strofa este buna, este mai profunda mai ales ideea de "moartea miresei mortii". Spor in continuare, sper sa vad ceva cu mai multa implicare a eului liric. Ialin
Marinela, E multă feerie în poezia ta, o îndepărtare de teluric, iar finalul -superb: "în sărbătoarea lor cerească noi doi vom fi decor cu îngeri, " Ai grijă la construcții forțate ca: "La orizont taifunuri criminale se abțin" Deci bine ai venit cu îngerii!
in esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
este departe de a fi textul cel mai valoros postat de Virgil (si Virgil stie asta) insa este un nou stil in care cuvintul, logica, umorul, sintaxa si muza testeaza graniteele poeticului. wouldn't you agree?
btw, Nicholas, your sense of humour device is broken. Batteries may be required :p
revin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Înteresante cele două planuri în care este construit poemul cu o spectaculoasă rupere de ritm, cănd ai revelaţia că "albastru abisului trece o clipă prin tine". Şi nu mai poţi fi cel de la început, chiar dacă rămân întrebările cu răspunsuri incluse în conţinut. Citind poemul am avut sentimentul de trecere ireversibilă a timpului fizic şi începutul unui alt timp cu o curgere interioară, ce aparţine doar poeziei. E doar o interpretare.
La rece vorbind, acest text mă duce cu gândul la existența unui pattern emoțional (sau mattern). Apoi structurarea tip discurs (ori pledoarie): “îți spun adevărul uterul e o sală de judecată… ” “îți spun toate acestea să înțelegi unii se nasc însemnați alții doar cu poftă de viață… ” “pînă atunci ies pe stradă mă învîrt în jurul femeilor… ” Îl recomand călduros și sociologilor.
Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
Andreea, ai perfectă dreptate, și eu îmi reproșez același lucru: versurile prea lungi. Pesemne că era vreo boală de-a mea de pe vremea când am scris această poezie... cine-și mai aduce aminte? Dacă le voi lua vreodată la purecat și mai rămâne vreuna, atunci și din aceasta se vor "scurta" multe. Deocamdată las așa, ca să aibă sens comentariul tău pertinent. Mulțumesc de feed-back, confirmate părerile mele... Fabius, teleportarea fără avizare poate să fie derutantă, și-apoi niciodată nu știi cu singuranță de unde pleci și unde ajungi, sper numai să fi fost de bine de data aceasta, deși eu nu sunt atât de sigură. Mulțumesc și ție de trecere. Lucian, tendința mea ar fi să spun din prima: sunt de acord cu orice critică la obiect adusă acestui poem, în primul rând pentru că este atât de vechi (se fac aproape doi ani...) încât nu prea merită din partea mea o apărare prea serioasă... și în al doilea rând pentru că pe alocuri ai dreptate chiar (sic & smile). Nu aș mai folosi acum cuvântul "răsfirate" grrr... Dar vezi tu, apele sunt răsfirate "prin" stânci, nu "printre" (deci imaginea zic eu că e cu totul alta, și nimic dulceag aici), iar de întins ne întindeam noi, adică un eu și un el, și făcea legătura cu finalul primului vers. mai explicit: noi am putea fi poduri, dacă ne-am întinde (adică am "tinde") mai tare, peste apele care trec prin stânci. Cu ce sunt de acord este că aveam un stil mult prea ermetic atunci, și-mi plăcea la nebunie să induc în eroare așezând versurile ciudat, tăindu-le unde nu te aștepți. Senzația de "prea multe idei" vine de la ermetism, I guess. Și de la o ușoară tendință spre dicteu automat al memoriei. Care încă se mai practică serios în zilele noastre și de care te vei mai izbi, mai nuanțat, în ceea ce scriu și azi. Când mai scriu. Și iar sunt de acord cu tine: nu-i nimic clar. E ceva? De-aia îmi place mie mai mult proza. Dă impresia de soliditate, când de fapt păcăleala e și mai mare. Mulțumesc de trecere.
Cred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.
adriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
Da, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
survivore, dreptate ai: finalul e incomplet. si asta pt ca intreg textul e doar un crampei dintr-o scriere mai mare, un fel de subcapitol. remarcile tale pertinente, la obiect denota o fire de bun cunoscator al fenomenului. merci de trecere. daca ai apetenta pt "problematica buddhista", fara de care, ai intuit bine, textul pare ne-inca-rotund, iti recomand alte doua scrieri de-ale mele: http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/10/31/cunoasterea-sferica/ si http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/11/06/in-apoi/ rog feed-back.
Mai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
poemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
pentru textul : mama أم devie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
pentru textul : după deal de,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a surprins prin faptul că se sugerează că trupul primează; e o altă perspectivă, una care înseamnă detaşare de mersul ,,firesc" al lucrurilor.
pentru textul : Zzet deTitlul îmi sugerează un fel de ,,the end", iar poemul caută şi oferă soluţii în faţa acestuia...şi după el. Se simte o tensiune interioară şi e bine redată prin vers. Foarte bine surprins momentul ,,lucidităţii" în strofa a doua, iar tautologia de aici are valenţe stilistice. Mi-a plăcut.
oh, da, aceste nefericite ligamente...:) mereu imi scapa. multumesc pentru atentionare, o sa modific.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deAdrian, intotdeauna am luat ca pe un un compliment comentariile tale literare. avand in vedere ca bustrofedonul este un "fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga", intrebarea ta pare confuza din punct de vedere geometric.
pentru textul : portret în bustrofedon deSunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deMai degraba slabut. Imagini care vor sa tina de macabru, sunt desprinse mai degraba dintr-un cliseic al filmelor de pe TV. Apoi ..."soareci ce-au mancat anafura" ? E o imagine care e mai degraba ilara decat profunda. "Hârciogii gustă-n canale/carnea miresei stricată" ai zis ceva despre soareci, nu luam chiar toate rozatoarele si spunem ce fac.Oricum nu ma poate duce cu gandul decat la animatia aceea "Dead bride" , animatie care probabil te-a inspirat si pe tine. Ultima strofa este buna, este mai profunda mai ales ideea de "moartea miresei mortii". Spor in continuare, sper sa vad ceva cu mai multa implicare a eului liric. Ialin
pentru textul : Sarcofagul miresei dete rog Adriana, evită expresiile de genul: "în timpul ăsta". e păcat de text.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deMarinela, E multă feerie în poezia ta, o îndepărtare de teluric, iar finalul -superb: "în sărbătoarea lor cerească noi doi vom fi decor cu îngeri, " Ai grijă la construcții forțate ca: "La orizont taifunuri criminale se abțin" Deci bine ai venit cu îngerii!
pentru textul : Decor cu îngeri dein esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deeste departe de a fi textul cel mai valoros postat de Virgil (si Virgil stie asta) insa este un nou stil in care cuvintul, logica, umorul, sintaxa si muza testeaza graniteele poeticului. wouldn't you agree?
btw, Nicholas, your sense of humour device is broken. Batteries may be required :p
Sincerely,
pentru textul : you are derevin, oare mai sunt valabile doctrinele politice? sau sunt doar praf în ochii alegătorilor?
Stânga
Astfel încă de la început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel la modernizare, la progres. Deci, în conformitate cu semnificația inițială, stânga contesta ordinea socială existentă la acea dată, luptându-se pentru schimbare. Adepții ei se inspirau din concepțiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform cărora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, însă sistemul în care trăiește nu îi este favorabil.
Zona stânga a spectrului politic a fost ocupată cu timpul, de partide din familia socialistă, apărute către sfârșitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.
Dreapta
Adepții dreptei au fost cei ai susținerii status-quo-ului, făcând apel la tradiție, ordine, morală. Spre deosebire de viziunea optimistă a stângii, dreapta are o viziune mai pesimistă asupra naturii umane si, fără să considere că omul este neaparat rău, pleacă de la ideea că, ceea ce este rău în interiorul său constituie o primejdie permanentă.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.
Liberalismul
Doctrina liberală are cea mai îndelugată istorie, exercitând o influență covârșitoare asupra vieții politice a secolului trecut.
Liberalismul este centrat pe individ și:
are drept premise libertatea individuală, inițiativa privată și limitarea puterii statului;
se bazează pe încrederea în virtuțile "mâinii invizibile" care reglează relațiile dintre oameni fără intervenția inoportună a statului;
privilegiază mecanismele de piață, considerate ca fiind singurele forme ce permit existența unei societăți capabile să asigure libertatea individuală;
Din punctul de vedere al adepților liberalismului intervenția statului trebuie limitată în baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și integrității personale a fiecărui cetățean".
Conservatorismul
Este considerat ca fiind o tendință cu totul firească a gândirii politice, ca reacție la liberalism.
Esența conservatorismului este conținută în faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic".
Pentru Edmund Burke, fondatorul gândirii conservatoare, trăsăturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o ființă religioasă și religia este fundamentul societății civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoulției istorice treptate; instituțiile existente întruchipeaza înțelepciunea generațiilor trecute;
c. omul presupune, alături de rațiune, instinct și emoție; prudență, judecată, experiență și obiceiul sunt călăuze mai bune decat absracția;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor derivă din îndatoririle lor;
e. răul este înrădăcinat în natura umană,nu în instituțiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexă și presupune existența diferitelor clase și grupuri;
Social-Democratia
Conceptul a fost însoțit de-a lungul timpului de termenul de socialism și chiar se confundă cu socialismul sau mai bine spus, cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorința de a se găsi modalități de a fi conciliate libertatea și egalitatea, astfel încât să aibă loc o distribuire echitabilă a avuției naționale către toți cetățenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinată de creșterea numerică a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalistă europeană l-a constituit primul congres al Internaționalei Socialiste de după cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Declarația emisă la sfârșitul acestui congres a marcat îndepărtarea ideologică de marxism.
Crestin-Democrația
Originile doctrinare al acestui curent trebuie căutate între pricipiile și ideile propovăduite de catolicismul politic. Partidele creștin-democrate au apărut ca reacție la atacurile asupra bisericii și catolicismului.
Democrația creștină a făcut carieră în Europa, după cel de-al doilea Război mondial, încercând să umple golul dintre liberalsm și socialism, dintre individualism și colectivism, având, în același timp, și valori independente de aceste curente de gândire, cum ar fi morala creștină sau subsidiaritatea.
Creștin democrația este asociată în multe țări ideii de neoconservatorism, putându-se semnala un corespondent funcțional între cele două curente dat fiind că promovează respectul fața de valorile tradiționale: credință, familie.
Și revin, când alegătorul român merge la vot, ține cont de aceste concepte? Sau politicianul român când ia decizii?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dedomnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.
pentru textul : A toi deEu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
pentru textul : concursurile de poezie deE ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Înteresante cele două planuri în care este construit poemul cu o spectaculoasă rupere de ritm, cănd ai revelaţia că "albastru abisului trece o clipă prin tine". Şi nu mai poţi fi cel de la început, chiar dacă rămân întrebările cu răspunsuri incluse în conţinut. Citind poemul am avut sentimentul de trecere ireversibilă a timpului fizic şi începutul unui alt timp cu o curgere interioară, ce aparţine doar poeziei. E doar o interpretare.
pentru textul : în căutarea pietrei albe II deLa rece vorbind, acest text mă duce cu gândul la existența unui pattern emoțional (sau mattern). Apoi structurarea tip discurs (ori pledoarie): “îți spun adevărul uterul e o sală de judecată… ” “îți spun toate acestea să înțelegi unii se nasc însemnați alții doar cu poftă de viață… ” “pînă atunci ies pe stradă mă învîrt în jurul femeilor… ” Îl recomand călduros și sociologilor.
pentru textul : kașmir deeu știam că leonida lari a murit...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deSapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu decumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
pentru textul : erhan înainte de iarnă deAndreea, ai perfectă dreptate, și eu îmi reproșez același lucru: versurile prea lungi. Pesemne că era vreo boală de-a mea de pe vremea când am scris această poezie... cine-și mai aduce aminte? Dacă le voi lua vreodată la purecat și mai rămâne vreuna, atunci și din aceasta se vor "scurta" multe. Deocamdată las așa, ca să aibă sens comentariul tău pertinent. Mulțumesc de feed-back, confirmate părerile mele... Fabius, teleportarea fără avizare poate să fie derutantă, și-apoi niciodată nu știi cu singuranță de unde pleci și unde ajungi, sper numai să fi fost de bine de data aceasta, deși eu nu sunt atât de sigură. Mulțumesc și ție de trecere. Lucian, tendința mea ar fi să spun din prima: sunt de acord cu orice critică la obiect adusă acestui poem, în primul rând pentru că este atât de vechi (se fac aproape doi ani...) încât nu prea merită din partea mea o apărare prea serioasă... și în al doilea rând pentru că pe alocuri ai dreptate chiar (sic & smile). Nu aș mai folosi acum cuvântul "răsfirate" grrr... Dar vezi tu, apele sunt răsfirate "prin" stânci, nu "printre" (deci imaginea zic eu că e cu totul alta, și nimic dulceag aici), iar de întins ne întindeam noi, adică un eu și un el, și făcea legătura cu finalul primului vers. mai explicit: noi am putea fi poduri, dacă ne-am întinde (adică am "tinde") mai tare, peste apele care trec prin stânci. Cu ce sunt de acord este că aveam un stil mult prea ermetic atunci, și-mi plăcea la nebunie să induc în eroare așezând versurile ciudat, tăindu-le unde nu te aștepți. Senzația de "prea multe idei" vine de la ermetism, I guess. Și de la o ușoară tendință spre dicteu automat al memoriei. Care încă se mai practică serios în zilele noastre și de care te vei mai izbi, mai nuanțat, în ceea ce scriu și azi. Când mai scriu. Și iar sunt de acord cu tine: nu-i nimic clar. E ceva? De-aia îmi place mie mai mult proza. Dă impresia de soliditate, când de fapt păcăleala e și mai mare. Mulțumesc de trecere.
pentru textul : Piața norilor denu pricep ce caută majusculele în text. în orice caz textul e o prozodie jenantă demnă aș zice mai degrabă de niște benzi desenate
pentru textul : They and us... deCred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deadriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
pentru textul : cîntec pentru ploaie desubscriu Almei, dar imi place fantasticul și oniricul ce apasă cititorul. lucian.
pentru textul : Pământul de mijloc deDa, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers desurvivore, dreptate ai: finalul e incomplet. si asta pt ca intreg textul e doar un crampei dintr-o scriere mai mare, un fel de subcapitol. remarcile tale pertinente, la obiect denota o fire de bun cunoscator al fenomenului. merci de trecere. daca ai apetenta pt "problematica buddhista", fara de care, ai intuit bine, textul pare ne-inca-rotund, iti recomand alte doua scrieri de-ale mele: http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/10/31/cunoasterea-sferica/ si http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/11/06/in-apoi/ rog feed-back.
pentru textul : Binaritate & PoMo deMai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
pentru textul : cea mai mare problemă deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii depoemul tau are acuratete si lirism, moliciunea rememorarii mitului, ceva imagini frumoase, dar si multe elemente de care te poti lipsi sau nu functioneaza in logica stilistica. uite, de ex, in strofa 2, "gleznele noastre/făceau dragoste cu pământul bolovănos" este o metafora care proneste de la o idee interesanta dar, daca probezi semnificatii, observi ca gleznele in pamantul bolovanos nu pot face dragoste, poate doar un viol. ...
pentru textul : căutarea marelui doi dePagini