Cred că mai trebuie lucrat pe acest text.
1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
aveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
nu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
cred ca textul merita cateva reveniri, de ex, ar fi interesant de vazut imaginea caruselului fara versul explicit "ca-ntr-un carusel", in masura in care ideea rotirii este deja mentionata, apoi as revedea versul "am chema universul să fie lângă noi" - e fortat sa afirmi ca universul e langa cineva/ceva....mai degraba in noi decat langa noi.... si, la fel, as indrazni sa renunt la "noi doi/atât de aproape" ps: daca e asa aproape, prinde curaj si rupe din cuvinte. ce e frumos, greu revine, nu?
Virgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
Dacă ar fi să rezum tot poemul la un singur cuvânt, cum ar spune elevul meu Iulian, acel cuvânt ar fi ,,efemeritate". Parcă aşa ar vrea să sugereze fiecare vers..Cea care dăinuie e tăcerea...deşi, ,,când intră în ceai ca un cub toată tăcerea", mi-o imaginez dizolvându-se şi îndulcind fluidul cald....Ar fi multe versuri de remarcat. Rămân la primul fiindcă îmi lasă acel nod în gât de prea mult adevăr şi durere: ,,de ce trebuie să mor de fiecare dată pe genunchii tăi" , dar şi o nădejde că ,,drumul până la cer duce printre umerii tăi".
Pot spune din nou că poezia de azi e o poezie a inteligenţei emoţionale şi lingvistice şi mă bucur să o pot citi aici.
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
foarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
la acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
Borges spunea că nu trebuie să-nțelegi o poezie, ci trebuie să te lași purtat de muzicalitatea cuvintelor, de tensiunea acumulată în ele. Era vorba, mai ales, de poezia scrisă într-o limbă pe care n-o cunoști. Dar eu mă folosesc de exemplul ăsta să remarc dicteul tău melancolic :"fumam frunze de măr…", orgolios- represiv :"te vreau și eu țigară dar tu îmi dai doar un deget fără filtru" visul erotic. "scoica ta închisă peste mine - un stor ascunzând nepermisul… fără perlă te fumez toată", apoi răbufnirea malițios-sentimentală din final. La nivelul logic, contextele semantice se sfarmă, cheia acestui text frumos e în suprarealism. Da, îmi place muzica lui.
mulțumesc pentru urările de mai bine.
eu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
Draga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
margas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
nu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
Poezia imi aminteste de testul lui Einstein, numai ca aici totul este cu mult mai ambiguu. Etajul 77, scris in cifre romane, camera 702, in cifre arabe si la care poate ca sta un arab, "în dreptul unei alte ferestre undeva mai jos", "aici va urca mai târziu", "la ultimul etaj", "de la șaptesutetrei", scris in cuvinte legate ca pe un cec. Intrebare: Unde este "aici" ? Basca faptul ca autoarea ne-a lasat si fara bibliografie ori note de "subsol". Mie mi-au placut drumurile acelea legate la capete, de tine cum stai cu mainile intinse si de baiatul de la DCC si trei, ca nu mai stiu cum se scrie.
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
Vă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
te rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că mai trebuie lucrat pe acest text.
pentru textul : hidden agenda de1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
aveţi o imaginaţie bogată şi reuşiţi să creaţi întotdeauna o atmosferă misterioasă în poemele d-voastră.
pentru textul : scrisori imaginare denu ştiu dacă ar trebui ceva mai aerisit ştiu doar că descrierea amănunţită îmi lasă sentimentul că sunt acolo şi asta apreciez mult.remarc aşteptarea"precum un sfinx uitat pe o noptieră".
semn de apreciere.
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
pentru textul : Red dema bucur ca ti-a placut fragmentul asta, Luminita. e, de fapt, cheia textului, cum bine ai intuit. te mai astept.
pentru textul : fals jurnal de duminică decred ca textul merita cateva reveniri, de ex, ar fi interesant de vazut imaginea caruselului fara versul explicit "ca-ntr-un carusel", in masura in care ideea rotirii este deja mentionata, apoi as revedea versul "am chema universul să fie lângă noi" - e fortat sa afirmi ca universul e langa cineva/ceva....mai degraba in noi decat langa noi.... si, la fel, as indrazni sa renunt la "noi doi/atât de aproape" ps: daca e asa aproape, prinde curaj si rupe din cuvinte. ce e frumos, greu revine, nu?
pentru textul : cascade deVirgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dema tem ca poezia asta e doar foarte frumoasa.
pentru textul : memory house deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali defrancisc, nu te cred
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deîmi cer iertare, voiam să sugerez schimbarea titlului. încercam cu delicateţe, încă nu am învăţat să o spun altfel.
pentru textul : fruct deDacă ar fi să rezum tot poemul la un singur cuvânt, cum ar spune elevul meu Iulian, acel cuvânt ar fi ,,efemeritate". Parcă aşa ar vrea să sugereze fiecare vers..Cea care dăinuie e tăcerea...deşi, ,,când intră în ceai ca un cub toată tăcerea", mi-o imaginez dizolvându-se şi îndulcind fluidul cald....Ar fi multe versuri de remarcat. Rămân la primul fiindcă îmi lasă acel nod în gât de prea mult adevăr şi durere: ,,de ce trebuie să mor de fiecare dată pe genunchii tăi" , dar şi o nădejde că ,,drumul până la cer duce printre umerii tăi".
pentru textul : petele de pe lună dePot spune din nou că poezia de azi e o poezie a inteligenţei emoţionale şi lingvistice şi mă bucur să o pot citi aici.
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
pentru textul : Carpe Diem defoarte frumos poemul tau. poemul falsei reziliente. functioneaza bine detasarea persoanei a III-a, sugestia excelenta din ultima strofa. felicitari. poemul anterior publicat este mult sub...
pentru textul : viața ca o dâră stacojie dela acesta, asa face doar doua mici modificari: la strofa intai as modifica "stătea privind apatic cum" si as scoate definitiv "de sarutari".
cam asa:
"nu mai găsea nici un motiv
să fie.
privea cum cerul se topea în dâre stacojii
iar dragostea
se-ndepărta firesc
cu părul încă umed"
Borges spunea că nu trebuie să-nțelegi o poezie, ci trebuie să te lași purtat de muzicalitatea cuvintelor, de tensiunea acumulată în ele. Era vorba, mai ales, de poezia scrisă într-o limbă pe care n-o cunoști. Dar eu mă folosesc de exemplul ăsta să remarc dicteul tău melancolic :"fumam frunze de măr…", orgolios- represiv :"te vreau și eu țigară dar tu îmi dai doar un deget fără filtru" visul erotic. "scoica ta închisă peste mine - un stor ascunzând nepermisul… fără perlă te fumez toată", apoi răbufnirea malițios-sentimentală din final. La nivelul logic, contextele semantice se sfarmă, cheia acestui text frumos e în suprarealism. Da, îmi place muzica lui.
pentru textul : Degete fără filtru demulțumesc pentru urările de mai bine.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
Draga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
pentru textul : puterea mea e în tine deuite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns demargas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia depe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
nu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
Ce mi-a placut... "mă lungeam pe nisipuri, trupul-mi era curb, tocmai acolo pământul se găsea să fie atât de rotund..." Frumos introdus in context celebrul de acum domn Pa... Obsesia scoicii, motiv frecvent intalnit in poezia ta... in acest context marin, ma bucur ca ai renuntat la imaginile in sepia ;) Nu e un text slab insa parca e prea intins ca dimensiuni, chiar daca totul s-a vrut aici imagine.
pentru textul : domnul Pa și visul deFelicitări! Mă bucură această apariție care invită la o lectură atentă. Frumoase prezentări din partea criticilor.
pentru textul : Apariţie editorială deerata: asa cum uneori te poti...
pentru textul : unele lucruri dePoezia imi aminteste de testul lui Einstein, numai ca aici totul este cu mult mai ambiguu. Etajul 77, scris in cifre romane, camera 702, in cifre arabe si la care poate ca sta un arab, "în dreptul unei alte ferestre undeva mai jos", "aici va urca mai târziu", "la ultimul etaj", "de la șaptesutetrei", scris in cuvinte legate ca pe un cec. Intrebare: Unde este "aici" ? Basca faptul ca autoarea ne-a lasat si fara bibliografie ori note de "subsol". Mie mi-au placut drumurile acelea legate la capete, de tine cum stai cu mainile intinse si de baiatul de la DCC si trei, ca nu mai stiu cum se scrie.
pentru textul : Etaj VII deAdrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
pentru textul : Simbioză deVă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
pentru textul : Nu plânge Moira dete rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deam băgat textul meu prostesc înainte de a-l citi pe al tău cu.... Lasă! Altădată
pentru textul : nerușinare demie imi spune: e dragut, mignon. o intampinare. cu siguranta, vor veni altele si mai si bine ai venit pe hermeneia, madalina grama toma
pentru textul : Prada dePagini