Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
Mulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
aud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
Ai un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
vladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
dna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
poate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
:) Cred ca e o virtute in a sti sa te opresti... mai ales cand nu mai ai nici un dubiu ca intentia polemica e degradata spre un discurs de mahala... fie pe a ta maturule Dedal :) Ai dreptate la toate punctele, incepand cu 1 si terminand inspre capatul universului. Eu deja ma gandesc la alte propuneri de optimizare a activitatii pe acest site... cred ca aspectul acesta e cu mult mai relevant decat sa stau la sfat cu...
Clar, poezia asta are viata! La ora asta (02,00 ) mi-o cam sarit somnul, inca nu am apucat sa o recitesc de vreo 3-4 ori, de doua ori am facut-o ,clar iti oglindeste o stare de spirit, o traire, este sincera...si cu talentul ce il ai..multumesc! Am savurat-o, si cred ca o sa recidivez :D .
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
eu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
pentru textul : Relicve de ambrozie deBine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada deVirgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
pentru textul : here comes that rainbow again deImi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
Mulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian deaud Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi chei,scrâşnete
punând lacăt gurii ce ascunde dialogări dintre femei
şi şerpi cu clopoţei, dulce delir al unor patimi
muribunde.
Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti.Bravează
clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează...
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, pe munte lucid, să-mi curmi zilele
cu o rază.
sub tăiş, Luna, o lira ce păleşte anarhic, printre alcoolici şi satrapi benchetuind
pe-un piedestal.un înger priveghează lupeşte, Îmi scrutează lacrimile cu ochiul treziei
chirurgical.
pe o arteră sângerând,prădătorul a căzut în ghearele nimfei
melancolia escortează pe Marele înfrânt
făclie prin labirintul de zăpadă...
Privind spre eclipsă, costeliv sihastrul aude carne
fremătând sub sori cu pete, simte-năuntru un deşert cum
îl devorează cu sete.
Ghilotinează-i, Doamne, strigătele de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.
Dezleagă-i zilele, Bunule domn,în noaptea celor bolnavi
de nesomn.
________________________________________
eu asa am vazut poemul tau
pentru textul : Deşertul indigo deAi un typo la "acoperșiuri". Mi-a plăcut ideea lui "veneau pictori sub umbrele". Pare prea scurt textul pentru cât ai vrut să spui, imaginile parcă sunt înghesuite.
pentru textul : Anul trecut la Avignon deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 decomentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deȘi totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
vladut. si nu uita, orice s-ar spune, orice s-ar intampla - toti oamenii sunt buni, undeva in adancul lor, asa ca "menirea" noastra, a celor mai norocosi, e sa-i privim cu blandete.
pentru textul : trei crai de la răsărit dedna Adiana am reținut părerea exprimată mulțumesc pentru sinceritatea comentariului din partea mea ne putem tutui stimă, george dle Dorel Cristea m-a bucurat comentariul dumneavoastră, chiar dacă nu m-a menajat, nici măcar din patriotism local poate vom vorbi despre aceasta la SST,sîmbăta viitoare stimă, george
pentru textul : căciula cu patru bilețele deerată specială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deRevenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) depoate ne spui ce forma de poezie extrem orientala ai folosit aici. nu de alta dar criteriile formale ale acelor tipuri de literatura sint foarte stricte. le cunosti?
pentru textul : ascultând ploaia de- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
pentru textul : primăvară de ghips desilviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Ar fi mult mai util dacă la pagina unui autor am găsi TOATE textele și comentariile, nu doar cele mai noi.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră dete asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit de:) Cred ca e o virtute in a sti sa te opresti... mai ales cand nu mai ai nici un dubiu ca intentia polemica e degradata spre un discurs de mahala... fie pe a ta maturule Dedal :) Ai dreptate la toate punctele, incepand cu 1 si terminand inspre capatul universului. Eu deja ma gandesc la alte propuneri de optimizare a activitatii pe acest site... cred ca aspectul acesta e cu mult mai relevant decat sa stau la sfat cu...
pentru textul : jurnal de nesomn II deClar, poezia asta are viata! La ora asta (02,00 ) mi-o cam sarit somnul, inca nu am apucat sa o recitesc de vreo 3-4 ori, de doua ori am facut-o ,clar iti oglindeste o stare de spirit, o traire, este sincera...si cu talentul ce il ai..multumesc! Am savurat-o, si cred ca o sa recidivez :D .
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte dein lb. română nu există partea I-a ci doar partea I
pentru textul : Viaţa după Irina deASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!
pentru textul : humnezei deNu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
pentru textul : Îngeri ® denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deVă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
pentru textul : chipul demultului deeu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
pentru textul : Feminitate sine qua non deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie demulțumesc de trecere. cu tremur... pentru cei triști... un zâmbet. Madim
pentru textul : Cu tremur deÎn sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Felicitări, totuşi, pentru intenţie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei dePagini