Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
Francisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
reduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
o idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!
Despre "Jurnal de nesomn" s-a mai scris pe Hermeneia. Are vreo legătură? Despre "literă albă", "ceva se sfîșie", "bărbat necunoscut", "conturul arborilor", "dincolo de semn" la fel, s-a mai scris. Ai și un ligament licențios: "cu rădăcinile". Plictisitor. Pe când ceva nou?
Cum se pune titlu unui comentariu?
M-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
am vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
finalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
Virgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
Wow. Chestia cu "tacerea vinovata", (sau cine stie, "complice") a fost o remarca semnificativa. Si eu care credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica...
Și iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
O poezie sau poate mai bine un cantec. Atat varianta in limba romana cat si cea in franceza reusesc sa fie deosebit de expresive, poate tocmai prin simplitatea discursului si senzatia de impacare cu sine. Fotografia completeaza in mod fericit versurile.
Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
Virgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
Respiră bine, în sensul că lasă loc speculației, are deschidere. Totuși ultimul vers mi se pare prea scorțos.
A trebuit să merg să caut ce înseamnă ”valknut” și semnificațiile. Deci mi-a prins bine. Am înțeles atunci și ce-i cu apariția runelor, chiar de două ori, într-un text dealtfel scurt.
Raluca Sandor:
1. faptul ca tu nu te informezi sau nu catadixesti sa citesti regulamentul Hermeneia nu este problema mea ci are de-a face cu tine. ignoranta din neglijenta sau neinteres nu a fost niciodata o justificare pentru o fapta. informatiile necesare se gasesc la pagina http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom pe care sint convins acum ca nu ai citit-o niciodata.
2. Polologhie pe un subiect care nu are nici o legatura cu Hermeneia. Am mai spus-o si in alte situatii. (Desi cred ca este un lucru la mintea cocosului.) : Faptul ca tu ai conflicte cu oricine care este membru pe Hermeneia nu inseamna ca Hermeneia este implicata in taraboiul vostru. Asta atita timp cit nu se incalca regulamentul Hermeneia si cineva nu ataca la persoana PE HERMENEIA. Cind se petrece un atac PE HERMENEIA (fie in texte, fie in comentarii) editorii decid masura care se cuvine. Sper sa fie clar ca buna ziua. Daca tu iti faci iluzii ca noi(Hermeneia) facem politie in mesajele tale de email sau pe chat-urile unde mergi tu, sau in telefoane, etc, etc te inseli amarnic!!
3. cred ca ti-am raspuns la acest punct iar regulamentul cit si alte comunicari ale mele pe site sint clare cu privire la acest subiect.
4. "Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic" -- Asta probabil este o gluma de cartier. Probabil ca asa vorbesti cu amicii tai. Eu am dreptul sa observ orice si am si dreptul sa imi prezint observatiile. Ele pot fi corecte sau nu, asta se poate discuta. Dar de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui prietenului tau sau la cine ai tu chef, dar nu mie. Nu imi este clar daca iti dai seama ca esti ridicola. Dar esti. Si nu ar fi rau sa te gindesti la asta. De fapt am impresia ca aceasta atitudine agresiva te impiedica sa iti dai seama cind gresesti. Orice om, aici pe Hermeneia si oriunde sintem in public poate sa observe si sa judece atitudinile fiecaruia dintre noi. Asta este o norma a lumii civilizate. Ceva ce ma tem ca tie iti cam scapa.
"}n fine. poate uneori veti invata chiar si de la "inaltimea" dvs ca poate sunt lucruri de retinut si din critica atunci cand aceasta este facuta pe date concrete si nu consta in atac la persoane( aici suntem toti virtuali, in fond) si poate veti descoperi ca nu e ok sa va inconjurati doar de "aplaudaci" degraba/darnici de penite."
-- vezi, tocmai faptul ca devii aici obraznica, si nici nu iti dai seama, mi se pare cumplit de ingrjorator. Apoi, in fraza de mai sus minti. Pe fata. Nu ai dat niciodata date concrete. Nici un link. Nici un citat. Iar faptul ca un text a fost sters, insemna ca a fost sters si ca autorul lui il reneaga - iar asta ar trebui sa iti spuna ceva -. Faptul ca tu nu ai copiat link-ul la vremea potrivita nu este problema mea ci dovedeste neglijenta din partea ta. Nimeni din consiliul Hermeneia nu va alerga dupa cai verzi pe pereti de dragul tau.
Iar acuzatia ca m-as inconjura de aplaudaci este inca un atac obraznic care spune ceva despre tine. Cred ca sint probabil cel mai dur administrator de site de literatura. Am mai spus-o si cu alte ocazii, dau o mie de dolari la cel sau cea care imi poate demonstra cu fapte ca a reusit sa ma cumpere cu laude sau care a fost ostracizat de mine pentru ca m-a criticat sau chiar jignit. Dupa cum vezi, eu am pus o mie de dolari la bataie. Tu ce dovezi aduci acuzatiilor tale meschine?
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
dorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu exact ce sa mai spun...drumul il gasesti sau il poti pierde de la un poem la altul ; multumesc oricum !
pentru textul : deviațiiart deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deFrancisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
pentru textul : Fragmentum demulţumesc mult. mă bucură trecerea şi comentariul tău.
pentru textul : vastica dereduce universalul la particular infrumusetandu-l, cerul devine ceva intim, ceva intre ryoko si karumi. iar floarea de salcam absoarbe aceasta intimitate, aceasta puritate a cerului pentru a sublinia frumosul si prin parfum plus culoare. da, merita semnul meu de apreciere!
pentru textul : Haiku demultumesc cami de trecere si aprecieri! in ceea ce priveste noua ortografie, te rog, fie/mi acceptata greseala.
pentru textul : Fără nici un motiv deo idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!
pentru textul : bucovina perfect dedaca nu se abtine de la atatea admiratii yester...atunci...nici eu..
pentru textul : cercul - episodul 3 deDespre "Jurnal de nesomn" s-a mai scris pe Hermeneia. Are vreo legătură? Despre "literă albă", "ceva se sfîșie", "bărbat necunoscut", "conturul arborilor", "dincolo de semn" la fel, s-a mai scris. Ai și un ligament licențios: "cu rădăcinile". Plictisitor. Pe când ceva nou?
pentru textul : și cînd mi-e somn deCum se pune titlu unui comentariu?
pentru textul : Străin deM-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
Felicitări, Raluca Sandor!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deMai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
pentru textul : miniatură deam vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
pentru textul : scrisori imaginare III definalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
pentru textul : Piața de flori deVirgil, am corectat textul, deocamdată ultima variantă e aceasta: s p e c i i aer torid/ obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume turnată: blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase de pe trotuar o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice-eu și tu- la singura tipă din stație cu noi de mult timp/ așteaptă autobuzul zâmbim/ știi poezia e o vietate din asta/o specie vie /ne caută/ne ia cu asalt/ ne ocupă forțat și merge și merge și merge omidă verde- cărnoasă nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă/urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuoasă pe sub fusta mulată/ femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/o-ncearcă plânsul/am impresia că urmăresc o scenă / -ntr-un film/mai e puțin și uit că e o convenție/că trebuie să tac/ porumbeii țâșnesc/ zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 demi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
pentru textul : Dealurile demulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
pentru textul : amputarea literei d deWow. Chestia cu "tacerea vinovata", (sau cine stie, "complice") a fost o remarca semnificativa. Si eu care credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica...
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac demultumesc, Simona. te mai astept. mircea.
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov demultumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine
pentru textul : detalii deȘi iată că lucrurile sunt ca oamenii. Eu spun că mai degrabă "poate" decât "oricum". Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii. Mai mult decât o "ură infinită", mai mult decât o "iubire infinită". Interesant, dar, pentru mine personal, greu de citit cu majuscule si semne de punctuație.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dePrecizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deO poezie sau poate mai bine un cantec. Atat varianta in limba romana cat si cea in franceza reusesc sa fie deosebit de expresive, poate tocmai prin simplitatea discursului si senzatia de impacare cu sine. Fotografia completeaza in mod fericit versurile.
pentru textul : Așteptând/ En attendant deAlma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deVirgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
pentru textul : o viziune a insentimentelor deRespiră bine, în sensul că lasă loc speculației, are deschidere. Totuși ultimul vers mi se pare prea scorțos.
A trebuit să merg să caut ce înseamnă ”valknut” și semnificațiile. Deci mi-a prins bine. Am înțeles atunci și ce-i cu apariția runelor, chiar de două ori, într-un text dealtfel scurt.
pentru textul : in parc 2 deRaluca Sandor:
1. faptul ca tu nu te informezi sau nu catadixesti sa citesti regulamentul Hermeneia nu este problema mea ci are de-a face cu tine. ignoranta din neglijenta sau neinteres nu a fost niciodata o justificare pentru o fapta. informatiile necesare se gasesc la pagina http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom pe care sint convins acum ca nu ai citit-o niciodata.
2. Polologhie pe un subiect care nu are nici o legatura cu Hermeneia. Am mai spus-o si in alte situatii. (Desi cred ca este un lucru la mintea cocosului.) : Faptul ca tu ai conflicte cu oricine care este membru pe Hermeneia nu inseamna ca Hermeneia este implicata in taraboiul vostru. Asta atita timp cit nu se incalca regulamentul Hermeneia si cineva nu ataca la persoana PE HERMENEIA. Cind se petrece un atac PE HERMENEIA (fie in texte, fie in comentarii) editorii decid masura care se cuvine. Sper sa fie clar ca buna ziua. Daca tu iti faci iluzii ca noi(Hermeneia) facem politie in mesajele tale de email sau pe chat-urile unde mergi tu, sau in telefoane, etc, etc te inseli amarnic!!
3. cred ca ti-am raspuns la acest punct iar regulamentul cit si alte comunicari ale mele pe site sint clare cu privire la acest subiect.
4. "Din "atitudinea" mea nu va "permit" sa observati asadar nimic" -- Asta probabil este o gluma de cartier. Probabil ca asa vorbesti cu amicii tai. Eu am dreptul sa observ orice si am si dreptul sa imi prezint observatiile. Ele pot fi corecte sau nu, asta se poate discuta. Dar de pus pumnul in gura te sfatuiesc sa il pui prietenului tau sau la cine ai tu chef, dar nu mie. Nu imi este clar daca iti dai seama ca esti ridicola. Dar esti. Si nu ar fi rau sa te gindesti la asta. De fapt am impresia ca aceasta atitudine agresiva te impiedica sa iti dai seama cind gresesti. Orice om, aici pe Hermeneia si oriunde sintem in public poate sa observe si sa judece atitudinile fiecaruia dintre noi. Asta este o norma a lumii civilizate. Ceva ce ma tem ca tie iti cam scapa.
"}n fine. poate uneori veti invata chiar si de la "inaltimea" dvs ca poate sunt lucruri de retinut si din critica atunci cand aceasta este facuta pe date concrete si nu consta in atac la persoane( aici suntem toti virtuali, in fond) si poate veti descoperi ca nu e ok sa va inconjurati doar de "aplaudaci" degraba/darnici de penite."
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi de-- vezi, tocmai faptul ca devii aici obraznica, si nici nu iti dai seama, mi se pare cumplit de ingrjorator. Apoi, in fraza de mai sus minti. Pe fata. Nu ai dat niciodata date concrete. Nici un link. Nici un citat. Iar faptul ca un text a fost sters, insemna ca a fost sters si ca autorul lui il reneaga - iar asta ar trebui sa iti spuna ceva -. Faptul ca tu nu ai copiat link-ul la vremea potrivita nu este problema mea ci dovedeste neglijenta din partea ta. Nimeni din consiliul Hermeneia nu va alerga dupa cai verzi pe pereti de dragul tau.
Iar acuzatia ca m-as inconjura de aplaudaci este inca un atac obraznic care spune ceva despre tine. Cred ca sint probabil cel mai dur administrator de site de literatura. Am mai spus-o si cu alte ocazii, dau o mie de dolari la cel sau cea care imi poate demonstra cu fapte ca a reusit sa ma cumpere cu laude sau care a fost ostracizat de mine pentru ca m-a criticat sau chiar jignit. Dupa cum vezi, eu am pus o mie de dolari la bataie. Tu ce dovezi aduci acuzatiilor tale meschine?
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare dePropunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dedorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi dePagini