finalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
Cred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
Hm. Problema cu textele acestea este că ele trebuie să sune realist, trebuie să te ia cu fiori că într-o zi, un străin oarecare, aparent normal, o să-ți reteze pleoapele.
Descrierile epatează la început, metaforele sunt forțate. Tușa naratorului e aceeași cu a personajului. Pentru narator ar fi trebuit utilizate niște expresii mai calme, mai familiare, mai blânde, care să creeze senzația de realism și natural. (Tocmai pentru contrastul creat apoi cu subiectul textului, pentru impact.) Tușa personajului poate să rămână așa, e parte din caracterizarea lui.
Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul. Dialogul e și cea mai grea parte a prozei, îndemânarea vine cu timpul, să nu te descurajeze partea aceasta.
Ai un typo la 'dumenavoastră'.
Ideea textului e ok, îmi place genul, ar fi fain să mai scrii. Spor în continuare. :)
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
Primul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Nu orice imagine inedită este şi valoroasă. Metalul nu are proprietatea de miros. Sau te refereai la vreo trupă "metal".
Ai şters prima strofă? Eu credeam că asta care a rămas e prima strofă. Şterge-o şi pe asta. Singurul vers care merită este ultimul. În rest, e un soi de proză.
Mai bine scrii proză.
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
Părerea mea e că nu, nici (născuți) înainte și nici după 1940. Nici cu aprobarea sau fără aprobarea fotografului. Din cel puțin un motiv, riscul ca arta să fie confundată cu kitschul, aici cu o limită incertă pentru un ochi puțin format. Mulțumesc pentru înțelegere.
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
o romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
Aranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
Alexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
Părerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
Poezie întru sensibilitate și zbor, credință și eros. Totul este metaforă, păsările-pietre metamorfozându-se funcție de vectorul zborului...o migrație a pietrelor... (vezi Dinu Flămând "Migrația pietrelor")... Prima strofă îmi amintește de atmosfera din: "Atunci am înțeles, tu erai singură în cenușiul mat al humii eu însămi stam la capul tău ca la celălalt capăt al lumii." (Ileana Mălăncioiu) ca stare profundă a tristeții, însingurării de sine...
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
Amuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bine ai venit Violeta! iti doresc un an bun cu realizari literare!
pentru textul : Madam Oracol definalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
pentru textul : ecaterina dispare deAre ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
pentru textul : poveste cu pasăre-zmee deCred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”
Hm. Problema cu textele acestea este că ele trebuie să sune realist, trebuie să te ia cu fiori că într-o zi, un străin oarecare, aparent normal, o să-ți reteze pleoapele.
Descrierile epatează la început, metaforele sunt forțate. Tușa naratorului e aceeași cu a personajului. Pentru narator ar fi trebuit utilizate niște expresii mai calme, mai familiare, mai blânde, care să creeze senzația de realism și natural. (Tocmai pentru contrastul creat apoi cu subiectul textului, pentru impact.) Tușa personajului poate să rămână așa, e parte din caracterizarea lui.
Dialogul e și el nerealist (ex: mi-au înghețat și ideile în mine) - nu e firesc. Mai sunt câteva altfel de locuri. Senzația de fals strică tot textul. Dialogul e și cea mai grea parte a prozei, îndemânarea vine cu timpul, să nu te descurajeze partea aceasta.
Ai un typo la 'dumenavoastră'.
pentru textul : Cartea cu imagini deIdeea textului e ok, îmi place genul, ar fi fain să mai scrii. Spor în continuare. :)
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDa, e mai fain cum zici tu. Am operat. Mulțam fain, Adrian!
pentru textul : time passing deno problem, poate ne ajută Virgil cu dubla! chiar te rog, Virgil, când ai timp!
acei oameni au prieteni adevăraţi, eu tot la final mă opresc, într-adevăr e foarte bun.
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne deDaniela, revezi textul, fiindcă sunt niște greșeli!
pentru textul : auto - market de« Moi, c'est moralement que j'ai mes élégances » (Cyrano) Merçi, chère Nicole!
pentru textul : ainsi soit-il denu știu dacă e chiar un experiment, dar storfa secundă are prea puțin ca să devină o tautologie reușită. felicitări pentru riscul asumat.
pentru textul : femeia cu umbre de.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dePrimul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Nu orice imagine inedită este şi valoroasă. Metalul nu are proprietatea de miros. Sau te refereai la vreo trupă "metal".
pentru textul : Cantata în mi minor deAi şters prima strofă? Eu credeam că asta care a rămas e prima strofă. Şterge-o şi pe asta. Singurul vers care merită este ultimul. În rest, e un soi de proză.
Mai bine scrii proză.
Albil este si culoarea doliului la asiatici. Doar in cateva cuvinte este prinsa o multitudine de sigestii
pentru textul : alb deDin respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePărerea mea e că nu, nici (născuți) înainte și nici după 1940. Nici cu aprobarea sau fără aprobarea fotografului. Din cel puțin un motiv, riscul ca arta să fie confundată cu kitschul, aici cu o limită incertă pentru un ochi puțin format. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Felinar deDa, frumos poem și finalul interesant încondeiat deși îi lipsește o literă ca să fie și corect sintactic.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate dele-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deo romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
pentru textul : De inima albastră deAranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
pentru textul : la marginea ochiului care visează deUn articol foarte interesant Adrian. Unde se pot gasi cantece evreesti din Maramures?
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deAlexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
pentru textul : atât de absurd dePărerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
Poezie întru sensibilitate și zbor, credință și eros. Totul este metaforă, păsările-pietre metamorfozându-se funcție de vectorul zborului...o migrație a pietrelor... (vezi Dinu Flămând "Migrația pietrelor")... Prima strofă îmi amintește de atmosfera din: "Atunci am înțeles, tu erai singură în cenușiul mat al humii eu însămi stam la capul tău ca la celălalt capăt al lumii." (Ileana Mălăncioiu) ca stare profundă a tristeții, însingurării de sine...
pentru textul : Pietrele Annei deplictiseste* chiar
pentru textul : unhappily ever after deI don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) debotezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deSi mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 decopil minune! care transformă inventarul în ceea ce-i place. care ştie ce să facă cu viaţa lui. bravo!
pentru textul : inventar deputem da şi noi o ocheadă?!
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
pentru textul : amalia deAmuzanta introspectie, desi nu cred ca asta era intentia. Acolo ai intentionat diarie? Eu as as fi terminat la manolescule si gorunule pt ca se subintelege ca erai timpit dinainte, numai ca acum timpirea e completa. As vrea sa nu fiu interpretat gresit, nu vreau sa jignesc, mi-am permis un mic joc deschis de posibilitatile reale alte textului. Oricum, are vina textul si nu prea inteleg de ce e incadrat la proza, cind ar putea merge la fel de bine ca poezie.
pentru textul : Uneori dePagini