Se pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
Dialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
Sunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
Aşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Chiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
Da, e un text fără discurs, care se despleteşte într-o retorică imagistică de la început până la final. Travaliul pedant este extrem de limpede (" arbori plângând/ Două molecule de timp se despart/ Martor la capitularea luminii îmi curăţ ochii de larmă/ în urechi catedrale îmi păzesc liniştea/ pe genele ierbii... se aşază noaptea cu trusa ei de culori / Mai întâi din mănuşi
îşi scoate un deget să pipăie aerul, îşi aprinde ţigara şi dă să picteze" etc etc), mimarea trăirii se arată prin contrastul dintre încercarea firescului şi limbariţa lirico-demagogică (exp: "aşa cum
văzusem în satul natal despărţirea" vs "Oglinzi de piatră pendulează între mine şi cer,
cuvântul e un pontonier impasiv."). Nu există nimic veritabil aici, nicio tresărire de cuvânt, nicio expresie spontană care să se afle în corespondenţă cu necesitatea şi valoarea de adevăr a unui sentiment. Există doar un fals care poate înşela doar oameni care nu ştiu cât este de uşor să construieşti o imagine metaforică. Cred că autorul a dorit să ne arate forţa sa de creaţie... una amorfă şi fără daimon, fireşte.
Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
Aşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
Peste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
corectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
Un poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
Foarte bună ideea textului, cam prea abrupt finalul. Specia umană ar trebui decimată, altfel, în câteva sute de ani, ar fi în stare să distrugă nu numai Pământul, ci întreg sistemul solar. Dincolo de idee, textul este bine structurat literar.
Interesant dar experimentul nu reuseste la capitolul condensare "ma enervez" - energic, apoi "adorm" - oniric, din nou "crizele de filozofie" - spasmodic. In final sintagma "vant hoinar" ar trebui evitata in contextul asternuturilor de mai sus, pentru ca sugereaza din pacate printre altele si ca vantul hoinar e unul dintre acelea care se trag noaptea pe sub patura iar asta poate transforma poemul intr-o gluma ieftina. Parerea mea, desigur. Andu
pe aceleasi considerente, desi nu agreez stilul asta de comentariu va arat
sangeriu -sangerieaza (poate fi evitat)
multe rime involuntare, pot fi evitate.
dar eu nu comentez asa, si spun cum ca:
as scoate vorbitul despre arta. gheara e gheara. vorbitul despre arta, hodoronc - tonc arata, scuze, snobism.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
Poate partea de început ar mai trebui lucrată, pentru a mai dilua tonul militantist-social. Încearcă doar să sugerezi vectorul critic pe direcţia căruia va curge textul, în continuare. Ideea este bună, doar că are un uşor iz telenovelistic, asta poate şi din cauza "clanurilor". În fine, este doar o părere. Cu amiciţie,
probabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
alma, fireste ca in orice dragoste exista o dulce-ironie față de tine insuti, față de iubit/ă si, bineinteles, față de dragoste. multumesc ptr. aprecieri si constanta atentie față de textele mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Se pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com detrenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deDialogăm și asta e bine. Dar să nu mai vorbim despre textul meu sub cel al Profetului. Totuși, trebuie să menționez faptul că el este extras din cel de-al treilea volum al meu, "Tablou cotidian", din 1983. Ceea ce poate explica eventualele elemente transferate (ca s-o luăm în glumă) de la mine la optzeciști. Întrucât ei le-au impus ca atare, s-a ajuns că se creadă că eu (și alți câțiva, aflați în situația mea) i-am imitat pe ei. Așa s-a întâmplat, în celălalt veac, al XIX-lea, și cu Samson Bodnărescu, care scria foarte eminescian înaintea lui Eminescu (v. cele două texte pe care i le citează Maiorescu în "Cercetarea critică..."), ajungând să se transforme din imitat în imitator. Singura diferență ar fi că Eminescu avea geniu, iar optzeciștii au avut număr (și un mentor care i-a propulsat, lăsându-i, însă, de curând, în istoria sa literară, să-i cam scape din brațe). Ne mai citim, mai vorbim. Cu simpatie, Tudor
pentru textul : Scrisoare dedragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
pentru textul : t. a. l. c. deCitit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (2) deSunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
pentru textul : deviațiiart deAşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Seara faină!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (ultima parte) deDomnule Gorun, va multumesc de citire si pentru apreciere. Un paste fericit va doresc
pentru textul : Icoana deChiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
pentru textul : text cu oameni care nu mă surprind deorice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
pentru textul : nici măcar elena derealitatea transcrisă sincer înseamnă poezie. plus felul acela personal de a vedea lucrurile....
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie denu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt deDa, e un text fără discurs, care se despleteşte într-o retorică imagistică de la început până la final. Travaliul pedant este extrem de limpede (" arbori plângând/ Două molecule de timp se despart/ Martor la capitularea luminii îmi curăţ ochii de larmă/ în urechi catedrale îmi păzesc liniştea/ pe genele ierbii... se aşază noaptea cu trusa ei de culori / Mai întâi din mănuşi
pentru textul : Midnight taboo deîşi scoate un deget să pipăie aerul, îşi aprinde ţigara şi dă să picteze" etc etc), mimarea trăirii se arată prin contrastul dintre încercarea firescului şi limbariţa lirico-demagogică (exp: "aşa cum
văzusem în satul natal despărţirea" vs "Oglinzi de piatră pendulează între mine şi cer,
cuvântul e un pontonier impasiv."). Nu există nimic veritabil aici, nicio tresărire de cuvânt, nicio expresie spontană care să se afle în corespondenţă cu necesitatea şi valoarea de adevăr a unui sentiment. Există doar un fals care poate înşela doar oameni care nu ştiu cât este de uşor să construieşti o imagine metaforică. Cred că autorul a dorit să ne arate forţa sa de creaţie... una amorfă şi fără daimon, fireşte.
Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.
pentru textul : roca din care mă nasc deAşa cum s-a scris corect, gramatical, în coment ,, unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate", tot aşa, după aceeaşi regulă a acordului, trebuia scrisă formularea din poem, ,, una ca mine care nu mai simt foame" / ,, una ca mine care nu mai simte foame".... Eul liric, acel ,,personal" la care te referi, nu are de suferit fiindcă marca acestuia prin pronumele personal de pers I, ,,mine" este destul de puternică. Şi, repet, trebuie să primeze regula acordului cu ,,una".
pentru textul : nimic despre Nimic dePeste jignire trec, mai ales că te-a salvat acel plural, ,,noi", care te include.
Eu încercam doar să întind o mână, nu să cârcotesc...
corectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
pentru textul : încă o zi perfectă deUn poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc deFoarte bună ideea textului, cam prea abrupt finalul. Specia umană ar trebui decimată, altfel, în câteva sute de ani, ar fi în stare să distrugă nu numai Pământul, ci întreg sistemul solar. Dincolo de idee, textul este bine structurat literar.
pentru textul : fiecare om deastazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze deInteresant dar experimentul nu reuseste la capitolul condensare "ma enervez" - energic, apoi "adorm" - oniric, din nou "crizele de filozofie" - spasmodic. In final sintagma "vant hoinar" ar trebui evitata in contextul asternuturilor de mai sus, pentru ca sugereaza din pacate printre altele si ca vantul hoinar e unul dintre acelea care se trag noaptea pe sub patura iar asta poate transforma poemul intr-o gluma ieftina. Parerea mea, desigur. Andu
pentru textul : defectul simplu VII depe aceleasi considerente, desi nu agreez stilul asta de comentariu va arat
sangeriu -sangerieaza (poate fi evitat)
multe rime involuntare, pot fi evitate.
dar eu nu comentez asa, si spun cum ca:
as scoate vorbitul despre arta. gheara e gheara. vorbitul despre arta, hodoronc - tonc arata, scuze, snobism.
in rest o poezie aparte, cu aer deosebit.
pentru textul : Gheara derecomand cititorilor anteriori să fie atenţi la primele două versuri... aşa , ca un joc de glezne...
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deMulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei desa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
pentru textul : karuna deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli dePoate partea de început ar mai trebui lucrată, pentru a mai dilua tonul militantist-social. Încearcă doar să sugerezi vectorul critic pe direcţia căruia va curge textul, în continuare. Ideea este bună, doar că are un uşor iz telenovelistic, asta poate şi din cauza "clanurilor". În fine, este doar o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : căsătoria este sfântă, da deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele deprobabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
pentru textul : Spasm nocturn demi-a placut. insa primavara asta as vrea sa fie o biserica de tară, in amurg, cu altarul deschis. mai multa lumina....
pentru textul : apryl dealma, fireste ca in orice dragoste exista o dulce-ironie față de tine insuti, față de iubit/ă si, bineinteles, față de dragoste. multumesc ptr. aprecieri si constanta atentie față de textele mele.
pentru textul : de regăsire dePagini