Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Mă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
Umbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
Stii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
da, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
Uite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
Virigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
Doamnă Adriana, Domnule Virgil, îmi cer scuze pentru ce am scris mai sus. De obicei nu mă strufoc prea tare atunci când un text îmi este trimis în atelier, dar nu ştiu ce am avut atunci. Cezar
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc Otilia pentru trecere si atentionare am facut niste modificari pe text,o zi frumoasa
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă decolacul l-am prins, (salvarea a venit la oră fixă) acum îmi rămâne să vă mulţumesc.
pentru textul : te salvez? deVirgil, cristina, merci pentru aprecieri, bucură.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
elena, ești drăguță. apreciez cuvintele tale. da, ai dreptate, sînt rare. și cu atît mai mult apreciate.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... deMă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
pentru textul : Redundanță deÎmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst deloool...Sorin, ți-ai propus cumva să bați recordul construcțiilor genitivaleși acuzative per strofă?
pentru textul : Kenningar deface, nebun, pricep
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deUmbre si crini... doua concepte pe care le-am regasit din belsug in poeziile pe care le-am citi astazi si ma intreb cum se face ca ambele cuvinte sunt deosebit de interpretabile... ma opresc din a spune mai mult caci vazand cum uneori femeile renunta la a mai spera sa fie vreodata intelese ma simt cu musca pe caciula :)
pentru textul : adevăr de o noapte deDihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
pentru textul : vintage collection -audio dema opresc pentru ultimile versuri, restul e putin banal dar cald, sentimental, sensibil.
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
si am o intrebare, cum arati tu in proza?
pentru textul : ultimele zile detraiasca Hermeneia! :p
o membra de patru ani si o luna
pentru textul : Șapte ani deNicodem...mii de scuze pentru greseala!
pentru textul : închinare de cuarț deLacrima cristi...da.
pentru textul : perdera debuna lucian, multumesc de trecere... cred ca din poezia asta, va ramane in final, doar finalul:)
pentru textul : portret cu duminică demerci Adrian, paul, bucură semnele lasate.
pentru textul : punct şi încă unul deStii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
pentru textul : puțină atenție vă rog de1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deda, presupune. nenumarate. si, da, va dispare si problema aceea care te deranjeaza pe tine la login. si da, va presupune munca pentru consiliu, multa munca. migrarea bazei de date va fi o chestie ca operatia pe cord deschis sau ca intrarea navetei in atmosfera. sper sa aterizam cu toate rotile intregi si sa nu pierdem nici un boboc.
pentru textul : hermeneia 2.0 deUite, de-aia spun eu că e util să completeze omul și profilul. Acum, să fim serioși, oricât am fi noi de critici, într-un fel am comenta textul acesta dacă aflăm că autorul are, să zicem, 12 ani, și într-altul, dacă are, iar să zicem, 35. Așa, în lipsa acestor date, nu pot decât să spun că pare o scriere de copil, care a acumulat din lecturi diverse expresii mai mult sau mai puțin poetice, o exaltare așijderea și o dorință nesăbuită aș spune de a le pune pe toate acestea pe hârtie și a se semna deasupra. Suma acestora nu este egal poezie. "plutesc spre tine, zbor cu aripi de cocor, mă prăbușesc, prinde-mă"... Serios, citește-ți poezia ca și când ar fi scrisă de altcineva. Nu zice nimeni că nu ai simțit ce ai scris, dar spuse așa... e banal.
pentru textul : Himera de"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
pentru textul : Pământul de mijloc depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri deAtenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film deVirigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
pentru textul : urme de cerb deDoamnă Adriana, Domnule Virgil, îmi cer scuze pentru ce am scris mai sus. De obicei nu mă strufoc prea tare atunci când un text îmi este trimis în atelier, dar nu ştiu ce am avut atunci. Cezar
pentru textul : toamnă 3 deEu as fi zis chiar "lumea se inchidea intr-o nuca portocalie".
pentru textul : femei denatura inteligentei universului
pentru textul : Vera ikon de@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
pentru textul : no new messages in your inbox dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deprintre atâtea și atâtea exerciții am mai făcut aici împreună încă unul
pentru textul : admirația ca senzație fizică dechiar dacă tastatura îmi mai joacă feste
mulțumesc
Pagini