alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
Andule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
iată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Bine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
Frumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
Poemul se termină prea brusc, parcă mai lipsește ceva din tablou. E bună imaginea: "singurătatea și-a săpat mușuroi" (deși prea mulți de s/ș - se citește greoi). Sună școlărește "tot căutând" . Repeți demonstrativele "același ... aceea". Nu am înțeles cum adică "peregrin spre fereastră"? "spre" indică doar drumul, nu și pășește pe el - părerea mea e că e incorect semantic. Poate că ar mai fi ceva de lucrat la acest poem.
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
Nu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
Nu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
îmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
... pentru pasajele elegante prin genuitatea lor, pentru imaginea fluentă și tropii reușiți. pentru că îmi sugerează atât ideea cât și forma o simplitate nobilă și generoasă. a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri, supraviețuirea/ mă leagă de restul universului... iată ce m-a determinat... e o apreciere împletită și cu încurajare, ca un mărțișor de decembrie:)! mai întâi le smulgem adevărul apoi/scuturăm apa morții cu pești cu tot/din ochii orbi...anii mei...
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
felicitări. iată cum lenea și comodiatea este mama inovației. această "lansare online" sper să încurajeze și pe alții și poate facem o pagină specială pe Hermeneia. mă ispitești să îmi pun și eu volumul online. ai un plus de la mine pentru intenția permanentă de a face ceva frumos pentru Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deVlad,
pentru textul : de vorbă cu tine deeu trebuie să-ți multumesc pentru versul tău care m-a fermecat!
multumesc Vlad.
pentru ecoul acestui sarut ce locuieste atemporal in "copilaria albastra" a fiecaruia, dincolo de ferestrele luminate ale fericirii altora, dincolo de nostalgia unui an pierdut prin buzunarele tineretii: "un singur sărut ar fi aproape un sacrilegiu la fel de frumos și de trecător precum neterminata noastră copilărie albastră" tablourile de valoare se pastreaza numai pentru sine. asa diferentiezi adevaratii colectionari de rizar.
pentru textul : antiplatonice VI deAndule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deBucuros, Silvia! Mulţumesc pentru atenţie!
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară dedumnezeule, cat am putut sa rad! dupa o zi cu rinichii ncordati si buzele umflate, textul tau a fost ca scoaterea dopului de la sampanie.
pentru textul : no satisfaction deam lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
pentru textul : toate oasele decitesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii deiată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
pentru textul : Poemul suflet dePrin ce poate epata, prin subiect sau mijloacele de exprimare?
pentru textul : Lumea ca tablă de şah dede acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deBine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deFrumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
pentru textul : Când începe o dimineață dePoemul se termină prea brusc, parcă mai lipsește ceva din tablou. E bună imaginea: "singurătatea și-a săpat mușuroi" (deși prea mulți de s/ș - se citește greoi). Sună școlărește "tot căutând" . Repeți demonstrativele "același ... aceea". Nu am înțeles cum adică "peregrin spre fereastră"? "spre" indică doar drumul, nu și pășește pe el - părerea mea e că e incorect semantic. Poate că ar mai fi ceva de lucrat la acest poem.
pentru textul : suflete dezlegate desă-l iertăm, dragă queen margot. eu am râs cu lacrimi, mi-a amintit atât de mult de bunicii mei... ghecuiu (mulțumesc).
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) de... încremenit într-un volum vechi de poeme, Beni... acolo este...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății deNu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
pentru textul : memento deNu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
pentru textul : de ce să nu știu defrancisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile deacolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc deîmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deGrafica de Florin Pucă Nota: Daca cumva dă Aghiuță să fiu alesul, cedez premiul în favoarea urmatorului
pentru textul : Dumnezeu de... pentru pasajele elegante prin genuitatea lor, pentru imaginea fluentă și tropii reușiți. pentru că îmi sugerează atât ideea cât și forma o simplitate nobilă și generoasă. a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri, supraviețuirea/ mă leagă de restul universului... iată ce m-a determinat... e o apreciere împletită și cu încurajare, ca un mărțișor de decembrie:)! mai întâi le smulgem adevărul apoi/scuturăm apa morții cu pești cu tot/din ochii orbi...anii mei...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deBine ai venit Nicholas,
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Cu drag,
pentru textul : vis a vis deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia defelicitări. iată cum lenea și comodiatea este mama inovației. această "lansare online" sper să încurajeze și pe alții și poate facem o pagină specială pe Hermeneia. mă ispitești să îmi pun și eu volumul online. ai un plus de la mine pentru intenția permanentă de a face ceva frumos pentru Hermeneia.
P.S. ți-am modificat eu încadrarea
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 dePagini