Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
superba poezia, fara grai. "și ce dar să-ți aduc mamă poate capul sfîntului dar eu nu am crescut irod și degetele mele iudite se unduiesc în pustietăți" si "eu nu mai sînt decît urletul cărnii ce se desprinde din tine" versuri pline de insemnatate si de sentiment, o intoarcere in trecut pentru dragostea pe care o simti fata de mama. un text deosebit ce merita o penita de la mine, desi e prea putin. poezia spune atat de multe, incat multitudinea de senzatii ma copleseste... cu drag, queen
Mesajul nu are legătură cu textul: e chiar ridicolă interpretarea. In plus, nu știu cât de încântat domnul Kevin Carter să îi folosești fotografia deasupra unui asemenea text. Dar poate ai acceptul lui scris.
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
Simbolul lostriței și metafora timpului "de treceri în lostrițe" dau o anume semnificație poemului, de straniu, de a-lunecare, de spații fără margini, întrepătrunse, precum mâinile în rugăciune. Despre "inimi îngropate în lacrimă" cred că s-a mai scris.
emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Călin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
Mie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
ce frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
Adrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
Ela, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
Chintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
Aranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
La multi ani si numai bine in noul an. Văd că "nu-mi ies" versurile deloc în ultima vreme. Voi rescrie textul și îl voi transforma în proză când voi găsi puțin timp. Mulțumesc mult pentru critica sinceră.
francisc, foarte interesantă viziunea ta...dintotdeauna am crezut că cel care citește un poem va descoperi sensuri mai adânci și mai frumoase decât le-ar găsi însuși autorul...Eu am scris poemul cu alt gând, dar rămâne la fel de valabilă și interpretarea ta. mulțumesc de trecere...
Probabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
feng shui în lucernă el avea două mîini stîngi și mereu îi întreba pe ai lui de ce m-am născut așa mamă și tată de chichi de michi și de feng shui dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe și mînca din mers o felie groasă de pîine unsă vîrtos cu lumină de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină unul pe față altul pe dos pe la prînzul cel mare încerca să se odihnească preț de un ceas ah ce obidă! să nimerești cu fruntea în pălămidă sau într-un mușuroi de furnici odată se așezase pe un arici niște oameni nătîngi cu două mîini drepte nu stîngi ca să rîdă de el i-au zis Mărin Lucernă al lu’ Pogonici între primul și cel de-al doilea crepuscul și-ar fi dorit să treacă pe la bufet însă un autor cam desuet îl trimitea acasă cu doi saci mari plini de lucernă pentru asta el, Mărin, lucrător pe fîneață o să-l critice în postfață pe un ton dur să nu se mai creadă așa Epicur chiar, ce atîta filozofie! trîntea sacii pe prispă și striga la nevastă-sa Mărie! mă doare în spate de atîta lucernă și de Socrate vino în grabă că nu ești lăuză și pune-mi pe umărul stîng o ventuză apoi aprindea o mahoarcă și se punea pe scris proscris și trist ca un personaj de Bobadil inutil să mai spun că scria la computer învățase de la copii folosea des fontul Lucida Calligraphy pentru că avea forme rotunde și alte chestii cum văzuse el la una goală în trestii i-ar fi plăcut să-i arate răsăritul și ei să vorbească despre pistil și stamină dar ce să faci dacă ești din fire stîngaci? oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni era doar un om norocos care trăia pe cîmpul de lucernă unde dacă aveai inspirație grație și o coasă la tine îți făcea sfîntul Ilie o poză cu blitzul și mureai o dată da bine
frumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
ok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
poemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
citind ultimele două comentarii distinse (Andu și Nicholas). am impresia că unii doar felicită sticla de șampanie nu o și deschid. și râd, deci chiar așa s-a ajuns... bine domnilor, faceți cercuri:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAcest text a mai fost introdus o data. Exista vreun motiv ptr care apare de doua ori?
pentru textul : Săgeata desuperba poezia, fara grai. "și ce dar să-ți aduc mamă poate capul sfîntului dar eu nu am crescut irod și degetele mele iudite se unduiesc în pustietăți" si "eu nu mai sînt decît urletul cărnii ce se desprinde din tine" versuri pline de insemnatate si de sentiment, o intoarcere in trecut pentru dragostea pe care o simti fata de mama. un text deosebit ce merita o penita de la mine, desi e prea putin. poezia spune atat de multe, incat multitudinea de senzatii ma copleseste... cu drag, queen
pentru textul : mater misericordiae deMesajul nu are legătură cu textul: e chiar ridicolă interpretarea. In plus, nu știu cât de încântat domnul Kevin Carter să îi folosești fotografia deasupra unui asemenea text. Dar poate ai acceptul lui scris.
pentru textul : Foame de vultur deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo deSimbolul lostriței și metafora timpului "de treceri în lostrițe" dau o anume semnificație poemului, de straniu, de a-lunecare, de spații fără margini, întrepătrunse, precum mâinile în rugăciune. Despre "inimi îngropate în lacrimă" cred că s-a mai scris.
pentru textul : infans deemiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
pentru textul : hurricane plane desau altă variantă(text de sine stătător):
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deCălin, îmi place cum ne conduci spre cafeneaua ta. Observ abandonul, cum te laşi abandonat în voia sorţii. Deşi, personal, nu cred în hazard, se pare că el există. Îmi place cum vorbeşti despre negocierea întâmplării dar ea stă ascunsă sub neînţelesul hazardului însuşi. Cred că ai fi putut dezvolta mai mult acest subiect. Ai capacitatea asta.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare deMie mi-a plăcut ce ai făcut aci. Şi cum titlul este o dedicaţie, să-i lăsăm cuvântul ei.
Adriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin deMulţumesc de trecere!
pentru textul : O coborâre dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku dece frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
pentru textul : dj remember II deAdrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEla, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)
pentru textul : lumen slide 1 deChintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
pentru textul : iluzie deAranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
pentru textul : confesiune decelorlalţi comentatori. Andrei ai dreptate, am modificat. yester, nu fii invidios, în general şi tu ai destule cârje. îţi doresc cât mai multe.
pentru textul : ad interim deLa multi ani si numai bine in noul an. Văd că "nu-mi ies" versurile deloc în ultima vreme. Voi rescrie textul și îl voi transforma în proză când voi găsi puțin timp. Mulțumesc mult pentru critica sinceră.
pentru textul : Într-un târziu defrancisc, foarte interesantă viziunea ta...dintotdeauna am crezut că cel care citește un poem va descoperi sensuri mai adânci și mai frumoase decât le-ar găsi însuși autorul...Eu am scris poemul cu alt gând, dar rămâne la fel de valabilă și interpretarea ta. mulțumesc de trecere...
pentru textul : Noi...un om ca un cer deProbabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra de"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.
pentru textul : închinare de cuarț defeng shui în lucernă el avea două mîini stîngi și mereu îi întreba pe ai lui de ce m-am născut așa mamă și tată de chichi de michi și de feng shui dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe și mînca din mers o felie groasă de pîine unsă vîrtos cu lumină de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină unul pe față altul pe dos pe la prînzul cel mare încerca să se odihnească preț de un ceas ah ce obidă! să nimerești cu fruntea în pălămidă sau într-un mușuroi de furnici odată se așezase pe un arici niște oameni nătîngi cu două mîini drepte nu stîngi ca să rîdă de el i-au zis Mărin Lucernă al lu’ Pogonici între primul și cel de-al doilea crepuscul și-ar fi dorit să treacă pe la bufet însă un autor cam desuet îl trimitea acasă cu doi saci mari plini de lucernă pentru asta el, Mărin, lucrător pe fîneață o să-l critice în postfață pe un ton dur să nu se mai creadă așa Epicur chiar, ce atîta filozofie! trîntea sacii pe prispă și striga la nevastă-sa Mărie! mă doare în spate de atîta lucernă și de Socrate vino în grabă că nu ești lăuză și pune-mi pe umărul stîng o ventuză apoi aprindea o mahoarcă și se punea pe scris proscris și trist ca un personaj de Bobadil inutil să mai spun că scria la computer învățase de la copii folosea des fontul Lucida Calligraphy pentru că avea forme rotunde și alte chestii cum văzuse el la una goală în trestii i-ar fi plăcut să-i arate răsăritul și ei să vorbească despre pistil și stamină dar ce să faci dacă ești din fire stîngaci? oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni era doar un om norocos care trăia pe cîmpul de lucernă unde dacă aveai inspirație grație și o coasă la tine îți făcea sfîntul Ilie o poză cu blitzul și mureai o dată da bine
pentru textul : două mâini defrumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
pentru textul : aşa a fost viaţa ta decorectie in loc de ' "sugestiei" obtinute' se va citi "sugestiei" obtinută '
pentru textul : Quasimodo deok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
pentru textul : ...I'm growing like spells... decred că e un frumos omagiu, simplu dar profund, adus meşterului. poate găseşti ceva mai alb la "materia cenuşie". sună prea incolor. mi-a plăcut.
pentru textul : Tic - tac deesti sigura?
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete depoemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut decitind ultimele două comentarii distinse (Andu și Nicholas). am impresia că unii doar felicită sticla de șampanie nu o și deschid. și râd, deci chiar așa s-a ajuns... bine domnilor, faceți cercuri:)
pentru textul : Șapte ani dePagini