iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
god, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
imi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
te asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
francisc, bine zici, voi mai creiona pe ici, pe colo, dar mai ales pe la sânii turgescenți, care, pe bune, erau parcă decupați din marvel stories! sâni bombastici și o carte deschisă în loc de cap, asta trebuie să fie îndestul de poetic mersi de comm, părerea ta contează
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
Dacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
Acum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
Draga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiți strania carcasă roșie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\
texte care au ”darul” de a te binedispune dis de dimineață. foaie verde și-o dungă, altceva nu e hidoșenia asta de text. ar mai fi mers un grupaj:
”foaie verde, foi de puțe/fi-vom, Doamne, iar mainmuțe?”
Parerea mea este ca folosirea pluralului substantivului "dalta" nu face bine poemului. "Daltile" devin simple ustensile, scule, nu stiu daca asta ai urmarit, dar nu cred. Nu reusesc sa descifrez nici semnul cabalistic care sta afisat pe ecranul meu la sfarsitul titlului, atat in pagina principala cat si in cea de text. O fi tot vreo chestie de-a lui ex-Gates? In rest, textul e bun de citit. Andu
Este foarte urat ce s-a intamplat. Ma gandesc daca si pe unde sunt plagiate texte ale mele. Imi e sila de astfel de situatii si de oamenii care procedeaza asa. Cum necuratului poti sa spui ca e textul tau, cand tu IL MODIFICI pe ici pe colo? Cum poti sa spui ca erai beat cand tu modifici in text, in mod logic????? Ma bucur ca am avut intuitia sa iti refuz finantarea Virtualiei, ca ne mai trezeam toti membrii cenaclului plagiati =)).
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
bunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să mă bucur. mulţumesc, Silviu, pentru lectură şi semn.
pentru textul : cred că o cunoaşteţi foarte bine devoi aduga subcategoria "alte limbi", cu posibilitatea de a preciza limba in subtitlu. Si veti putea reincadra textul
pentru textul : Circul Chardam deiata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
pentru textul : a hundred schools of thought degod, ce cuvânt inspirat! un fel de quarc lingvistic
pentru textul : meditaţie la amiază depe românește, desigur că există 'ticsită' însă nu este vorba despre acest banal cuvânt, așa-i?
este vorba despre 'tixită', care e cu totul altceva
eu nu știu ce e 'tixită' dar de vină este incultura mea
Te rog să nu schimbi că ar fi aiurea
imi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
sa ne fie de bine
pentru textul : Ultrasonografie deba da. a trăit o mare parte din viață într-un cartier evreesc al amsterdamului și a fost fascinat de cultura iudaică.
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica dete asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities defrancisc, bine zici, voi mai creiona pe ici, pe colo, dar mai ales pe la sânii turgescenți, care, pe bune, erau parcă decupați din marvel stories! sâni bombastici și o carte deschisă în loc de cap, asta trebuie să fie îndestul de poetic mersi de comm, părerea ta contează
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă dema bucur ca ti-a placut, Marian,... am citit titlurile si mi-au sunat in ureche versuri
pentru textul : colaj ludic deNu supără. Din contră mă face să-l mai şlefuiesc.
pentru textul : frica de moarte deMulţumesc.
La mulţi ani!
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pentru textul : intersection depe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
Dacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
pentru textul : șotron deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori deAcum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
pentru textul : Suntem primul născut denu suntem pe centură...cel puțin nu eu. dar cum spuneai că mai e vremea?
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deDraga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiți strania carcasă roșie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\
pentru textul : Tetley deEu am regăsit poezia numai în versurile "iar fluvii s-or sfârși în mine/ vărsându-se fără hotar" Cu respect /O\
pentru textul : Poesie detexte care au ”darul” de a te binedispune dis de dimineață. foaie verde și-o dungă, altceva nu e hidoșenia asta de text. ar mai fi mers un grupaj:
pentru textul : Flori de nuferi flori de tei unde s-au dus anii mei de”foaie verde, foi de puțe/fi-vom, Doamne, iar mainmuțe?”
Parerea mea este ca folosirea pluralului substantivului "dalta" nu face bine poemului. "Daltile" devin simple ustensile, scule, nu stiu daca asta ai urmarit, dar nu cred. Nu reusesc sa descifrez nici semnul cabalistic care sta afisat pe ecranul meu la sfarsitul titlului, atat in pagina principala cat si in cea de text. O fi tot vreo chestie de-a lui ex-Gates? In rest, textul e bun de citit. Andu
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deEste foarte urat ce s-a intamplat. Ma gandesc daca si pe unde sunt plagiate texte ale mele. Imi e sila de astfel de situatii si de oamenii care procedeaza asa. Cum necuratului poti sa spui ca e textul tau, cand tu IL MODIFICI pe ici pe colo? Cum poti sa spui ca erai beat cand tu modifici in text, in mod logic????? Ma bucur ca am avut intuitia sa iti refuz finantarea Virtualiei, ca ne mai trezeam toti membrii cenaclului plagiati =)).
pentru textul : kreițerova sonata deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec denu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game debunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
pentru textul : Mourn deDomnule Gorun, sunt onorat de această subliniere.
Atunci când credem în puterea cuvântului, orice devine posibil.
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deE drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deRegret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
pentru textul : Economie poetică dearitmosa, aici ai dreptate. am schimbat. multumesc
pentru textul : podul suspinelor decele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans dePagini