în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
îmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
apreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
Nesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
ultima strofa mi-a atras atentia, ramane in meditativ. restul poemului cred ca este prea explicit. autorul trece peste etapa de simplificare, peste distilarea ideilor. george.. despre inpenitare cred ca se poate numi exagerata insa fi bun si sari peste ea, e un lucru firesc, si sper ca n-ai veit aici cu sacul ca la pomul laudat:)))) e un poem firesc iar autorul stie dar ii place sa fie gadilat, eu una mi-as scoate penitele :))))
Mulțumesc de citiri și semne.
Cine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
Paul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
am citit de 2 ori pentru a intelege raportul soare-luna, insa, imaginea creata m-a luminat intunecandu-ma. sau invers. e, cred, atuul acestui text: vorbirea despre ataraxie si intelegere. frumos. trec peste anume expresii mai mult sau mai putin uzate, acoperindu-le cu umbra cuvintelor, deci.
Un text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
Christian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
Poemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
Am ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
Mie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
Tocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
The repetition of some words may be unnecessary, for is taking away the focus from the really important verses: "just" in verse #2 and #12, "of" in consecutive verses #9,10,11. If I were you I would use "in-between" or "amidst" instead of "nothing in center". If nothing is in-between, then the next verse seems a bit awkward: "nothing more than". Something seems to be missing in the verse "inside we keep the silence", the verb "to keep" is usually accompanied by other word. The final three verses are excellent!
sincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
un sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
podul: simbolul trecerii dar și al despărțirii; simbolul împâcării dar și al solitudinii. acest cuvânt îmi pare a fi esența întregului poem. celelalte versuri nu fac decât să se construiască pe sine spre a umple această idee.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină deîn prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
pentru textul : nu-i spune pe nume deîmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
apreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
pentru textul : iarna întârzie la un film deNesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă deultima strofa mi-a atras atentia, ramane in meditativ. restul poemului cred ca este prea explicit. autorul trece peste etapa de simplificare, peste distilarea ideilor. george.. despre inpenitare cred ca se poate numi exagerata insa fi bun si sari peste ea, e un lucru firesc, si sper ca n-ai veit aici cu sacul ca la pomul laudat:)))) e un poem firesc iar autorul stie dar ii place sa fie gadilat, eu una mi-as scoate penitele :))))
pentru textul : poetul I deMulțumesc de citiri și semne.
pentru textul : fără amalia deCine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile dePaul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
pentru textul : girovag al maculelor deam citit de 2 ori pentru a intelege raportul soare-luna, insa, imaginea creata m-a luminat intunecandu-ma. sau invers. e, cred, atuul acestui text: vorbirea despre ataraxie si intelegere. frumos. trec peste anume expresii mai mult sau mai putin uzate, acoperindu-le cu umbra cuvintelor, deci.
pentru textul : Sonet 179 demulţumesc pentru traducere. E o surpriză plăcută.
pentru textul : geometria sentimentelor (Liviu-Ioan Mureșan) definalul mi se pare oarecum căutat și artificial. dar cred că ești pe o cale bună.
pentru textul : Menire deUn text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deAm uitat să răspund. Da, am nodificat la final. Mai treci prin acest loc.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil deChristian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
pentru textul : Corectitudinea artistică de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deKatya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
pentru textul : autiștii dePoemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.
pentru textul : o soluție temporară deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... deMulțumesc pentru opinii, Francisc. Am făcut ceva modificări. Acum sună poate altfel.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote dedesigur o consacrare pe "Hermeneia" este un nonsens, o gluma. Hermeneia practic nu exista. Iar Adrian Munteanu este deja un autor consacrat.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie denimic mai fain decat o gaselnita care tine locul unui trop:) Multam de toate!
pentru textul : insomnie deAm ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deMie mi-a placut mai ales creativitatea ce se intrezareste indaratul textului si senzatia de joc abia inventat care parca indeamna lectorul sa ii fie partas. In rest am gasit laolalta formulari deosebite si modalitati de expresie banale insa totul e perfectibil iar poezia aceasta are virtutile ei care trebuie evidentiate.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deiar nu te-ai prins. poate data viitoare... într-adevăr, bun titlu. a strâns aproape 60 de vize.
pentru textul : my woman, drammen-house dede citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
pentru textul : ...istoria scrumului deOK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele deTocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
pentru textul : eventual poetul deThe repetition of some words may be unnecessary, for is taking away the focus from the really important verses: "just" in verse #2 and #12, "of" in consecutive verses #9,10,11. If I were you I would use "in-between" or "amidst" instead of "nothing in center". If nothing is in-between, then the next verse seems a bit awkward: "nothing more than". Something seems to be missing in the verse "inside we keep the silence", the verb "to keep" is usually accompanied by other word. The final three verses are excellent!
pentru textul : In-between desincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
pentru textul : Capăt de drum deun sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
podul: simbolul trecerii dar și al despărțirii; simbolul împâcării dar și al solitudinii. acest cuvânt îmi pare a fi esența întregului poem. celelalte versuri nu fac decât să se construiască pe sine spre a umple această idee.
pentru textul : pe străzile orașului atomic dePagini