Ionuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
Luminița, mă onorează aprecierile tale.Vreau să știi că sunt un cititor al poemelor tale postate pe hermeneia sau pe alte site-uri de poezie, de când mi-ai dat un semn că trebuie să am încredere în ceea ce scriu. Te asigur că te-ai adresat unui poet care atunci când a scris acest poem, a avut un temporar exces de yang revărsat în versul # 15...
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
am revenit pe text din pura placere si nostalgie. mi-a placut mult finalul. este un text deosebit al tau Masha, dar stiu ca ai la sertar si mai frumoase (scuze ca dau din casa :) mi-a placut si varianta lui Virgil. iar rezultatul e fermecator.
. pentru ca poemul trece dincolo de mine si ramane frumos, las cu drag un semn de apreciere si pretuire.
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
Dorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
E primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
yester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
e totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
Este o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
tot nu inteleg de unde si pina unde a ajuns bobadil la concluzia ca eu nu imi amintesc "numele corect al unui om care [ți]mi-a fost editor pe site". cu adevarat, ce bine ca nu se sterg comentariile pe hermeneia.
iar despre text am spus. iar despre ce s-a intimplat scrie in text. ma amuza bobadil cu nevoia asta a lui de a ma vedea pe mine ca devin numai lacrimi si muci cind apare cite o tragedie in romania. de fapt cam asta este cu multi romani ca el. lacrimi si muci. si dupa zece minute bere, seminte si bascalie. si bineinteles convingerea ca ei, romanii adevarati, romanii care "au ramas acolo la vatra tarii" au patent si trade mark, si copyright, si monopol pe suferinta, simtiri profunde, lacrimi adevarate si intelegerea suferintei nationale, internationale si eventual universale. parca ii vad la doi ani dupa ce cistiga geoana sau miticii lui iliescu cum incep sa ii injure si sa ii blasteme ca si pe basescu. ca la urma urmei ce ventilare mai buna au ei decit sa arunce vina pe "ai de sus" ori de cite ori nu e suficienta piine sau circ. ... sau bere, ma rog, fiecare cu piinea lui. si cu tresele patrihotice de presedinte de detasament. hai la lupta cea mare...
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
O prezentare incitantă a romanului celebrei Marguerite Duras (laureata Premiului Goncourt pentru romanul "Amantul" 1984 și autoarea scenariului filmului "Hiroshima mon amour" Gallimard, 1960) ce invită la lectură și meditație. De menționat că romanul "Les Yeux bleus, cheveux noirs" a fost publicat la Les Éditions de Minuit, 1986. O carte excelentă, o expunere pe măsură. Merçi Ioana!
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
Am citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
Poate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
nu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
în registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
scopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Adrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ionuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.
pentru textul : Umbra. deLuminița, mă onorează aprecierile tale.Vreau să știi că sunt un cititor al poemelor tale postate pe hermeneia sau pe alte site-uri de poezie, de când mi-ai dat un semn că trebuie să am încredere în ceea ce scriu. Te asigur că te-ai adresat unui poet care atunci când a scris acest poem, a avut un temporar exces de yang revărsat în versul # 15...
pentru textul : arabescurile dorului detrebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deam revenit pe text din pura placere si nostalgie. mi-a placut mult finalul. este un text deosebit al tau Masha, dar stiu ca ai la sertar si mai frumoase (scuze ca dau din casa :) mi-a placut si varianta lui Virgil. iar rezultatul e fermecator.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară de. pentru ca poemul trece dincolo de mine si ramane frumos, las cu drag un semn de apreciere si pretuire.
nu primesti admonestari ca nu am de unde... ...si vorbind de Andersen (recunosc: in timp ce studiez cu totul altceva), cel mai mult mi-a placut "Le Vilain Petit Canard";) si pentru faptul ca, dincolo de poveste, autorul si-a expus principalele perioade ale vietii sale. Mai este la radio emisiunea "Noapte buna, copii"?
pentru textul : Într-o Iarnă deDorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
Cu mulţumiri tuturor, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non deE primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
pentru textul : how fast we grow deyester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
pentru textul : sărutul de sare deMi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deVlad, sa fiu drept, nu prea cred ca in alte texte scriu altfel. pe bune...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deHello,
sînt domnul X ( X si Y)
Voi,
audienţa,
dincolo de priviri,
păreţi un perete interior de biserică
pictat cu sfinţi anglicani,
aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă. (X si Y)
mă-ntreabă cei responsabili
cu globarizarea... (paranteze)
sfârleaza aia de fată a plecat
în america înainte de cutremur (nici mai devreme,
nici mai târziu)
iata aici teme care le-ai luat direct din textele mele:
domnul z,
televiziune,
globalizare,
aluzie la cutremurul din '77.
mai vrei şi altele? dinţii galbeni din poezia mea "Septembrie". compilate toate într-un text!
pentru textul : pentru prima dată dee totuşi o dovadă că citeşti mult şi uiţi de unde le citeşti.
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deEste o scriitură altfel dar din punctul meu de vedere versuri precum: "ai fost să-mi cumperi trandafiri/erau înghețați/ai fost să-mi iei ciocolată/și era numai din aia amară" mi se par destul de "casnice" în contextul propus, mai exact nu transmit cititorului mare lucru. "şi era numai din aia amară" - disonant pentru o costrucţie gen: "mon cher vous êtes retardé". Nu e natural, nu curge natural şi dacă ar veni spontan sau dintr-un suflu ar fi minunat dar imaginea este forţată.
mi-au plăcut versurile: "nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii"
apoi strici strofa aceasta prin clişeul cu "inima albastră"
mă regăsesc mai târziu la a "ninge cu marţipan" - o construcţie foarte reuşită şi de efect. marţipanul merge cu chucky asta vreau să spun.
apoi, a respira la foc automat în stomac... Hmmm...
pentru textul : mon cher vous êtes retardé dee ciudat, pentru ca desi textul e relativ pesimist, mie imaginea mi se pare relativ optimista. sau poate e o tacere anume...
pentru textul : Urme de dor dee tot ce îmi doresc... să transmit. mulțumesc frumos pentru semn, Nuța!
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave detot nu inteleg de unde si pina unde a ajuns bobadil la concluzia ca eu nu imi amintesc "numele corect al unui om care [ți]mi-a fost editor pe site". cu adevarat, ce bine ca nu se sterg comentariile pe hermeneia.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deiar despre text am spus. iar despre ce s-a intimplat scrie in text. ma amuza bobadil cu nevoia asta a lui de a ma vedea pe mine ca devin numai lacrimi si muci cind apare cite o tragedie in romania. de fapt cam asta este cu multi romani ca el. lacrimi si muci. si dupa zece minute bere, seminte si bascalie. si bineinteles convingerea ca ei, romanii adevarati, romanii care "au ramas acolo la vatra tarii" au patent si trade mark, si copyright, si monopol pe suferinta, simtiri profunde, lacrimi adevarate si intelegerea suferintei nationale, internationale si eventual universale. parca ii vad la doi ani dupa ce cistiga geoana sau miticii lui iliescu cum incep sa ii injure si sa ii blasteme ca si pe basescu. ca la urma urmei ce ventilare mai buna au ei decit sa arunce vina pe "ai de sus" ori de cite ori nu e suficienta piine sau circ. ... sau bere, ma rog, fiecare cu piinea lui. si cu tresele patrihotice de presedinte de detasament. hai la lupta cea mare...
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... deO prezentare incitantă a romanului celebrei Marguerite Duras (laureata Premiului Goncourt pentru romanul "Amantul" 1984 și autoarea scenariului filmului "Hiroshima mon amour" Gallimard, 1960) ce invită la lectură și meditație. De menționat că romanul "Les Yeux bleus, cheveux noirs" a fost publicat la Les Éditions de Minuit, 1986. O carte excelentă, o expunere pe măsură. Merçi Ioana!
pentru textul : Limite incendiare dedin nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă deAm citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePoate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
pentru textul : Peste tot atingerea ta denu m-am gîndit niciodată că ai scrie ca să îmi placă mie. mi-am spus numai părerea. părere care e cu siguranță subiectivă
pentru textul : Eșafod deIonuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
pentru textul : și eu te iubesc depe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
pentru că nu aduci nimic nou cu ultimul vers, doar în cazul în care în America s-or fi terminat femeile frumoase
pentru textul : copacul dinăuntru denu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
pentru textul : explică-mi deîn registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – descopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
pentru textul : drumul spre Okinawa deUn poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Adrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
pentru textul : psalm dePagini