rog editorii sa fie mai atenti. te rog sa incadrezi textul la ce subsectiune se potriveste dar nu la colaj poetic pentru ca nu este un colaj poetic

Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.

Poezia m-a impresionat în mod deosebit.

nu-ti face probleme de "botez" - nici macar nu observasem, dar acum ca ai sesizat tu greseala poate ca nicolunga era mai potrivit (asta pt ca m-a amuzat si mi-am permis o gluma offtopic) o sa incadrez textul la poezie, chiar daca parca-l vad si ca pe un scenariu (ii lipsesc anumite elemente specifice artei dramatice, insa).

Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).

...pe coperta anexată notelor mele fugare este "un ceva" scris pe verticală...ufff, chiar nu-mi place ce fac acum, tre' să explic evidențele...știu că îmi vrei binele Marina...

iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc

este posibil sa intru in posesia acestui volum?

Aranca, Am avut indoieli mari in privinta acestui text. Faptul ca ti s-a parut interesant nu poate decat sa ma bucure. Multumesc

Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).

eu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep

fara artificii metaforice o incercare grea

mulțumesc!

Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu

Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.