Din pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
Adrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
Alma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
Nu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
cand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
ioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
Mi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
La mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
Bianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
când aud clopote se întorc pe rând umbrele acelui copil abandonat pe treptele catedralei în zorii zilei parcă sună leneș prin imobile vechi dintr-un oraș scufundat ce-și deschide ușile mării primăvara la marginea viscolului despre care îți povesteam ore întregi fără a schița vreun gest fără a ridica deasupra cerului falangele cuvintelor când aud clopote în dungă ochii tăi ard întunecați peste zăpada mieilor ce se topește tot mai încet din cimitirul nins de aripi
Aranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
iata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
De fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
Și NU, Cristina, n-ai cum să mă superi. Oricum, am specificat mai sus, că nici măcar nu se numără printre textele mele cele mai bune(pt. mine cel puțin), deci este perfectibil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deAdrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Spor la scris
pentru textul : Fostei mele șótii deși multă inspirație
Eugen.
Felicitari, Adriana! :) Cred ca toti abia asteptam s-o citim, sa vedem ilustratiile. Sunt convinsa ca e o bijuterie. :) Te imbratisez!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deprobabil ca s-ar fi potrivit mai bine ca titlul sa fie "lullaby". parerea mea
pentru textul : lifting de... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară deAlma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră depoemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare dein plan ideatic nu au nici o legatura, doar ca titlu.cartea lui coelho se numeste 11 minute, iar poezia ta 12 secunde.
pentru textul : 12'' deNu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
pentru textul : tablou din cartierul de nord deeugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
oricum, multam fain de sugestii
pentru textul : În amonte decand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
pentru textul : spovedania venelor albastre deVasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
pentru textul : delirum hristum de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
pentru textul : Pantofi roșii de damă deMi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
pentru textul : nihil sine deo deLa mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
pentru textul : starea hermeneia deAnca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
pentru textul : pietrele umbrei deBianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
pentru textul : sculptată în gheață deMulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master decând aud clopote se întorc pe rând umbrele acelui copil abandonat pe treptele catedralei în zorii zilei parcă sună leneș prin imobile vechi dintr-un oraș scufundat ce-și deschide ușile mării primăvara la marginea viscolului despre care îți povesteam ore întregi fără a schița vreun gest fără a ridica deasupra cerului falangele cuvintelor când aud clopote în dungă ochii tăi ard întunecați peste zăpada mieilor ce se topește tot mai încet din cimitirul nins de aripi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deesti convins ca e haiku? poate vrei sa spui ca e o poezie scurta dar ma indoiesc ca e haiku. poate ne explici tu...
pentru textul : un altfel de Crăciun deAranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
pentru textul : Quasimodo deSă înţeleg că explicaţiile şi scuzele au fost acceptate?
pentru textul : despre dragoste numai de bine desau nu are importanţă?
iata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
pentru textul : Punerea în scenă a uitării deDe fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
pentru textul : un fragment întreg deRespiratia de pe geamuri
a fost o seară și până dimineața
pentru textul : respirația de pe geamuri decopilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
Și NU, Cristina, n-ai cum să mă superi. Oricum, am specificat mai sus, că nici măcar nu se numără printre textele mele cele mai bune(pt. mine cel puțin), deci este perfectibil.
pentru textul : Umbra. dePagini