am citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:

"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si

"pe urmă venise așa o delăsare
rar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)

1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.

eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.

merci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.

ma tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea

Tinand cont ca scriu de pe telefon, o sa va rog sa-mi scuzati lipsa diacriticelor. Oricum...le cunosc:)

„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.

„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.

Ai punctat foarte bine mesajul textului . iti multumesc pentru tenacitata de care ai dat dovada.
Cu stima,
Iuri.

emoţie, la citirea acestor rânduri. Mulţumesc şi sper, inspiraţia să-mi poarte condeiul în aceeaşi măsură, la pânda oricărei fisuri cotidiene.

mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.

iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".

Părerile mele sunt, evident,…personale, atȃta timp cȃt nu produc un minimum de argumentare care să le susțină cu oarecare obiectivitate sau, măcar, să încerce. Iar argumente sunt obligat să le furnizez atunci cȃnd doresc să acord o peniță. Ceea ce nu este cazul acum. Prin urmare, mai departe, voi continua cu păreri personale, astfel: 1. Foarță scrie, întodeauna, poezie ceea ce nu se întȃmplă cu Oriana; asta nu înseamnă că în alte ocazii ea nu reușește, de asemenea, să scrie poezie; lucru pe care, atunci cȃnd am considerat că merită, l-am evidențiat și argumentat oferind penițe. Revenind la poeziile lui Șerban Foarță ele sunt, după părerea mea, o sinteză reușită între Ion Barbu și Onirismul estetic al lui Dimov (însuși Dimov continuȃnd filonul barbian fără a deveni un epigon; dimpotrivă). 2. Pentru a se apropia, cȃt de cȃt, chiar și epigonic de Maestru (Ion Barbu), Oriana ar trebui, tot după umila mea părere, să propună universuri poetico-matematice proprii, similare Jocului Secund, care este un univers „deschis” cu sugestii (poetice) infinite care, probabil, nu se vor epuiza vreodată. Ceea ce, în textul de față, nu este cazul deoarece se folosește o logică precisă, univocă. Faptul că în text apar unele imagini interesante nu îl scutește de a fi, în ansamblu, ”închis” deci denotativ. 3. A folosi sugestii matematice sau o rigoare tot matematica in texte poetice nu este blamabil. Mai exista, cel putin, un caz celebru: Omat Kaiam. Dar nici in poeziile sale si nici in cele barbiene nu-si are locul denotativitatea.

Recititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.

poate efectul mi-a fost dat de dimensiunile diferite ale literelor, de înclinările diferite, nuștiu, fiecare cuvâtn pare fi scris altfel, desigur că se recunosc tipurile de fonturi, însă efectul dat de dimensionare, umbre, înclinare etc. este de fragmentare. știi, m-am întrebat întotdeauna unde duce o gaură neagră sau ce se află dincolo de ea, la capătul ei etc. la fel m-am întrebat și aici, la primul impact cu imaginea... și nu e un lucru simplu.