Lucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
Younger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
evident ca la sectiunea Proza se pot propune o gramada de feluri de proza dar am incercat sa pastrez o ordine si o limita In general vreau sa evit proliferarea unei puzderii de subsectiuni care ar bagateliza ideea de text literar Tocmai de aceea am oferit "cutia cu nisip" pentru oricine doreste sa incerece orice idee cit de nastrusnica Eu, uitindu-ma la text mi s-a parut ca vrea sa fie poezie, cel putin in acceptiunea, destul de generoasa a ideii de poezie contemporana. Dar, evident, poezia trebuie sa aiba sufletul, acel inefabil al poeziei ca sa fie poezie. Iar asta numai tu poti hotari
Nu numai finalul.
Mie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
cacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
n-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
Spre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
Luminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
pentru delicateţea cu care treci peste întrebările de azi către liniştea de mîine;
pentru faptul că ai capacitatea de a da închipuirilor un sens real, firesc;
pentru că nu te laşi prinsă de anumite expresii burleşti care se regăsesc în poezia lupilor tineri;
pentru faptul cum ai gîndit acest poem pentru a ajunge la izbăvire-
„du-mă în casă
și spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric”,
Aritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
în sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
din judeţul Olt sau
pardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
Mii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
Oricum mulțumesc de trecere pe viitor o sa încerc să mă concentrez mai mult asupra textului.Chiar am dorit să mă înscriu pe hermeneia să fiu criticat pentru că doar așa pot merge mai departe și să mă perfecționez.Dăcă nu doream să progresez probabil mă mulțumeam pe alte site-uri.
Nu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.
cu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie editata si traducerea, adica scos din text "come" din ultimul vers, ca sa corespunda schimbarii din original.
pentru textul : ambiguo | le mani deLucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deExpresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
pentru textul : noembrie să fie descuzati atunci. :D multumesc pentru revenire si precizari.
pentru textul : Niciun semn de la tine deYounger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
pentru textul : keep my secret well deevident ca la sectiunea Proza se pot propune o gramada de feluri de proza dar am incercat sa pastrez o ordine si o limita In general vreau sa evit proliferarea unei puzderii de subsectiuni care ar bagateliza ideea de text literar Tocmai de aceea am oferit "cutia cu nisip" pentru oricine doreste sa incerece orice idee cit de nastrusnica Eu, uitindu-ma la text mi s-a parut ca vrea sa fie poezie, cel putin in acceptiunea, destul de generoasa a ideii de poezie contemporana. Dar, evident, poezia trebuie sa aiba sufletul, acel inefabil al poeziei ca sa fie poezie. Iar asta numai tu poti hotari
pentru textul : Meniul de apă și sânge deNu numai finalul.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deMie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
Felicitări, Raluca, Paul ! O veste excelentă!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! decacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
pentru textul : Cantata în mi minor den-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
pentru textul : 3 gafe haiku deSpre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
pentru textul : bunica a avut dreptate deDe remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul demie mi se pare un text insipid, incolor, dar nu si inodor.
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
când ne îndepărtam părul
de prisos (de unde?)
împreună",
atunci urmeaza titlul. "go fishing".
pentru textul : go fishing deLuminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
pentru textul : Röntgen depentru delicateţea cu care treci peste întrebările de azi către liniştea de mîine;
pentru faptul că ai capacitatea de a da închipuirilor un sens real, firesc;
pentru că nu te laşi prinsă de anumite expresii burleşti care se regăsesc în poezia lupilor tineri;
pentru faptul cum ai gîndit acest poem pentru a ajunge la izbăvire-
„du-mă în casă
și spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric”,
semnul meu de apreciere.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu deastazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deAritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
pentru textul : Închisoarea luminii deîn sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea de...aproape să mă împiedic, gracias.
pentru textul : landscape in pink deam să te verific.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată dedin judeţul Olt sau
pentru textul : Q Fever depardon
vorba autorelui din O(lt)landa
cu febrele astea vaco-galino-porcine te poţi aştepta la orice.
chiar un filosof-păstor de capre
ca Diogene în butoi
nu e de mare mirare...:)
bien venue musiu pe Hermeneia!
tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deMii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deOricum mulțumesc de trecere pe viitor o sa încerc să mă concentrez mai mult asupra textului.Chiar am dorit să mă înscriu pe hermeneia să fiu criticat pentru că doar așa pot merge mai departe și să mă perfecționez.Dăcă nu doream să progresez probabil mă mulțumeam pe alte site-uri.
pentru textul : E timpul să trag de fiare demie, Adrian, pântec îmi sună cumva... roditor:) mulțumesc!
pentru textul : aruncai verigari spre mine deSebi, mulțumiri pentru lectură, aprecieri, observații!
seară frumoasă, oameni buni!
revenind, cred ca pentru obsedanta rima, Profetul a ales bine clasificarea ta.
pentru textul : Insomniac deNu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.
pentru textul : Mitul lui Sisif decu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
pentru textul : cenusa de fachir dePagini