nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
Pe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
multumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
mulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
paul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
bunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
Este adevărat, se întîmplă și situații ciudate. Uneori, cînd sîntem într-o galerie de artă sau într-un muzeu. Privind un tablou. Sau cînd vedem un chip pe stradă, sau o casă, o culoare, o haină, un animal. Cînd privim un parc sau o revistă veche. Se întîmplă să tresărim. O clipă întrezărim ceva. Ca un déjà vu. Ca și cum cineva ar face o crăpătură în țesătura realității și ar lăsa să se vadă unul din „acele lucruri despre care nu vrem și nu putem să vorbim”. Ca o fisură în scoarța pămîntului în care privești o clipă și simți acel amestec indescriptibil de groază și copleșitoare admirație. Și întorci fața repede. Să nu se știe „că ai văzut”.
pentru el și pentru cum dezvolți ideea textului ai semnul meu de apreciere. anul acesta împlinesc 35 de ani. vârstă la care tu îți spuneai mărturisirea de credință. sper să mi-o pot spune în suflet la fel de frumos ca tine!
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
Mi-a plăcut textul. E scris cursiv și trădează o mână sigură. La fel, locația întâmplărilor e doar sugerată și multe din detalii sunt lăsate la latitudinea imaginației cititorului.
nicodem & vacarasu, simt eu cumva ca voi faceti echipa buna, si ca impreuna ati avea mai mult spor decat separat -prea-cultul nicodem sa ma ierte totusi ca-l pun laolalta cu indraznetul vacaras - si la postat poeme pe site si la acumulat avertismente profetice. deci, invocand divina pronie a nicodemului dar si cu inima strapunsa a vacarasului, voi incerca sa tratez "la pachet" pseudocommenturile ivite din partea domniilor voastre. 1. d-nul vacaras este rugat sa imi lase cerbii in pace. nu de alta, insa nu-i poate nici stapani, nici intelege. 2.acelasi domn vacaras trebuie confortat in legatura cu aparenta superioritate a mea pe site. de fapt, sa steie linistiti amandoi, nu sunt, nu ma simt si nici nu doresc sa devin "cineva" pe aceste dure (regulamentar vorbind) meleaguri. 3.sincer, in afara de frustrare surda nu pot detecta vreo idee sau punct de vedere argumentat in interventia domniei voastre, stimabile vacaras. "Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți prin faptul că publicați „producțiuni” aposto pentru a putea fi înțelese de toți..." -Ei uite, asta e... nu chiar de toti! confratele cel cult ce se autentifica pe site drept nicodem nu a inteles. si ca el sunt multii altii. iar in afara de acestia, sunt si mai multi carora nu le pasa ori chiar nu vor sa inteleaga. si poate ca bine fac. vorba Adrianei: mai mult timp liber petrecut pe-acasa. 4. eu cred cu onestitate ca sfatul ei ar trebui ascultat. si nu doar de catre voi (va rog sa nu va simtiti vizati!)...e un adevar universal demn de respectat, dovada si vietile implinite ale celor care nu au apucat vreodata sa publice ceva pe hermeneia. ori a celor care "trag chiulul" pe aici. 5. ca tot veni vorba de hermeneia, eu cred ca profetul a avut o cadere de calciu in momentul cand v-a acceptat ca membri. sau a avut-o dupa, cand a vazut cu s-a ales! nu ma intelegeti gresit: nu va vorbesc de la inaltime. dar pur si simplu, unii se mira ca filozofii ce cautati voi pe aici, apropo de lirica inapoiata cu un secol jumate a vacarasului si de cea militant-atemporală (carele vasazica, atopica iarasi!) a stimabilului nicodem. 6. prin aceasta a nu se intelege ca militez pt "chestiunea" postmoderna, oricum de neinteles romanasilor. de fapt nu militez pt nimic deosebit. probabil fara oameni ca voi, m-as plictisi teribil pe site. simt asadar patetica nevoie sa "va multumesc ca existati", dând slava Dumnezeului inchinat de nicodem si cinstind inima strapunsa a vacarasului. Amin!
ok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
Ela, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
De fapt, eu cred că se vede foarte clar că Virgil a uzat de culori tocmai pentru a face un fel de machiaj: în spatele unui chip machiat nu se mai văd trăsăturile esențiale. Așadar, eu zic că Virgil ne păcălește, mai ales prin titlu și laitmotiv.
Ar fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
nu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
ai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
fratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste deAlma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dePe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
pentru textul : Viol consimțit de......................si care i faza?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deDomnule Titarenco, mulţumesc pt. avertisment. Ştiu că e urât din partea mea, voi comenta mai mult. Pentru că de citit, citesc. :)
pentru textul : nicotină şi uitare demultumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
pentru textul : dromomanie demulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
pentru textul : stare de emigrant depaul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
pentru textul : coadă văzută la relanti desa aveti dreptate. mie personal nu-mi "suna" chiar atat de rau, dar poate nu aud eu destul de bine. multumesc mult pentru comentariu!
pentru textul : senzație demultumesc de trecere Virgil o sa tin cont de sfaturile tale,o zi buna
pentru textul : Mai este timp să ierte până târziu debunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
pentru textul : Mourn dewell, mi-a plăcut pasajul acesta:
Este adevărat, se întîmplă și situații ciudate. Uneori, cînd sîntem într-o galerie de artă sau într-un muzeu. Privind un tablou. Sau cînd vedem un chip pe stradă, sau o casă, o culoare, o haină, un animal. Cînd privim un parc sau o revistă veche. Se întîmplă să tresărim. O clipă întrezărim ceva. Ca un déjà vu. Ca și cum cineva ar face o crăpătură în țesătura realității și ar lăsa să se vadă unul din „acele lucruri despre care nu vrem și nu putem să vorbim”. Ca o fisură în scoarța pămîntului în care privești o clipă și simți acel amestec indescriptibil de groază și copleșitoare admirație. Și întorci fața repede. Să nu se știe „că ai văzut”.
pentru el și pentru cum dezvolți ideea textului ai semnul meu de apreciere. anul acesta împlinesc 35 de ani. vârstă la care tu îți spuneai mărturisirea de credință. sper să mi-o pot spune în suflet la fel de frumos ca tine!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop deok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
pentru textul : Stai deMihaela,
bună ziua şi ţie. te aşteptăm cu noi texte.
Paul,
pentru textul : autumn sîc deinspiraţie mereu!
Mi-a plăcut textul. E scris cursiv și trădează o mână sigură. La fel, locația întâmplărilor e doar sugerată și multe din detalii sunt lăsate la latitudinea imaginației cititorului.
pentru textul : Monstrul denicodem & vacarasu, simt eu cumva ca voi faceti echipa buna, si ca impreuna ati avea mai mult spor decat separat -prea-cultul nicodem sa ma ierte totusi ca-l pun laolalta cu indraznetul vacaras - si la postat poeme pe site si la acumulat avertismente profetice. deci, invocand divina pronie a nicodemului dar si cu inima strapunsa a vacarasului, voi incerca sa tratez "la pachet" pseudocommenturile ivite din partea domniilor voastre. 1. d-nul vacaras este rugat sa imi lase cerbii in pace. nu de alta, insa nu-i poate nici stapani, nici intelege. 2.acelasi domn vacaras trebuie confortat in legatura cu aparenta superioritate a mea pe site. de fapt, sa steie linistiti amandoi, nu sunt, nu ma simt si nici nu doresc sa devin "cineva" pe aceste dure (regulamentar vorbind) meleaguri. 3.sincer, in afara de frustrare surda nu pot detecta vreo idee sau punct de vedere argumentat in interventia domniei voastre, stimabile vacaras. "Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți prin faptul că publicați „producțiuni” aposto pentru a putea fi înțelese de toți..." -Ei uite, asta e... nu chiar de toti! confratele cel cult ce se autentifica pe site drept nicodem nu a inteles. si ca el sunt multii altii. iar in afara de acestia, sunt si mai multi carora nu le pasa ori chiar nu vor sa inteleaga. si poate ca bine fac. vorba Adrianei: mai mult timp liber petrecut pe-acasa. 4. eu cred cu onestitate ca sfatul ei ar trebui ascultat. si nu doar de catre voi (va rog sa nu va simtiti vizati!)...e un adevar universal demn de respectat, dovada si vietile implinite ale celor care nu au apucat vreodata sa publice ceva pe hermeneia. ori a celor care "trag chiulul" pe aici. 5. ca tot veni vorba de hermeneia, eu cred ca profetul a avut o cadere de calciu in momentul cand v-a acceptat ca membri. sau a avut-o dupa, cand a vazut cu s-a ales! nu ma intelegeti gresit: nu va vorbesc de la inaltime. dar pur si simplu, unii se mira ca filozofii ce cautati voi pe aici, apropo de lirica inapoiata cu un secol jumate a vacarasului si de cea militant-atemporală (carele vasazica, atopica iarasi!) a stimabilului nicodem. 6. prin aceasta a nu se intelege ca militez pt "chestiunea" postmoderna, oricum de neinteles romanasilor. de fapt nu militez pt nimic deosebit. probabil fara oameni ca voi, m-as plictisi teribil pe site. simt asadar patetica nevoie sa "va multumesc ca existati", dând slava Dumnezeului inchinat de nicodem si cinstind inima strapunsa a vacarasului. Amin!
pentru textul : candirú deok, daniela, tocmai ca sa nu lasam sa isi fac loc ambiguitatile - desi eu le consider extrem de importante si folositoare atit in poezie cit si in filosofie(are) -, te rog sa imi explici si mie - pornind de la premisa sugerata de tine cum ca eu nu as pricepe - ce rost are acolo cuvintul „kinky”.
pentru textul : eine kleine musik deEla, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
pentru textul : pre-simțire deSilviu, mulţam de părere, am schimbat ceea ce zici că aducea a nefericire;
Adrian, mulţam de părere dar acolo va rămâne fîşîiala cu toată neplăcerea care o poartă.
pentru textul : jurnal de aprilie deDe fapt, eu cred că se vede foarte clar că Virgil a uzat de culori tocmai pentru a face un fel de machiaj: în spatele unui chip machiat nu se mai văd trăsăturile esențiale. Așadar, eu zic că Virgil ne păcălește, mai ales prin titlu și laitmotiv.
pentru textul : sîntem albaștri deAr fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
pentru textul : Protocolar denu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deeu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
pentru textul : deuteronomia dePièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen deVineri pe 21 am o zi lungă la serviciu, deci imposibil. Dacă amânăm, va fi ori duminică pe 16, ori sâmbătă, pe 22. Ori la primavară. :)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I defratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei deAdriana cu scuze pentru intarziere... finalul l-am scris nu parafrazandu-l, ci contrazicandu-l pe Nietszche.
pentru textul : legendă cu oameni de rând dePagini