de ce nu apare penita in pagina principala... sau e numai la mine?
nu de altceva, dar eu eram pregatit si chiar scrisesem un comm cu penita, dar cand am vazut ca textul mai are o penita, si nu orice fel de penita, data chiar de Adriana... am zis, destul o singura penita!
Doua penite pentru 'blestemata de nevoie' e prea mult!
Ar fi ca 'nevoia' atunci când rătăcești cheile, rătăcești și ușa... devine de nesuportat și...
'te culci cu faţa în jos,
ca într-un lan de apă roşie'
sau mă rog, cu toții știm că noi, bărbații, avem probleme în distingerea nuanțelor.
Deci o penița implicită de la mine dacă nu apare a Adrianei.
Felicitări!
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
Luminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
Marina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
regret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
dom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
îmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
Sebi, să ne calmăm! Suntem oameni maturi care cred că își dau seama de ce afirmă. Dacă te-ai simțit jignit că îți lipsește o cunoștință, nu este vina mea. Poate am greșit eu că am accentuat aceasta. Dar când comentezi un text trebuie să îți asumi opinia și să o și argumentezi. Dacă nu poți nu înseamnă că ești discreditat ci doar lipsit de o informație. Versul "pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu" este pentru toți cititorii și fiecare îl percepe după bagajul de cunoștințe acumulat.
Te înțelg că îl vroiai explicit, dar mesajul meu a fost destul de clar cred. Că nu pentru tine și probabil alții, aici nu mai este vina mea. Înțelegerea stă în mintea cititorului. Dintr-o carte citită pot exista mai multe interpretări (vezi Biblia). Ce te-ai fi făcut cu nichita și ale lui "foaie verde de albastru/ mă doare un cal măiastru"?
Ok! Îți mulțumesc pentru că mi-ai spus unde întâmpini probleme în poemul meu. Este important pentru mine. Pentru că reprezinți un segment de cititori. Și sper să observi că m-am referit la text când ți-am spus de providență. Un simplu search pe google ar fi rezolvat problema. Tot ce spune ultima strofă, de fapt.
rezum: îmi cer scuze dacă te-ai simțit ineficient mie. De fapt m-ai ajutat mult!
cu toată aprecierea, simpatia, dintr-o lumină de veioză și o cameră caldă...
Dar departe de mine comparația unui vers cu o imensă comoară cum este ea.
Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
deci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
in ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
poate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
tu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
Domnule Paul Blaj, am și eu mica mea contribuție la evoluția calitativă a acestui site, prin poemele (câteva zeci) pe care le-am publicat și prin comentariile - e drept puține - pe care le-am făcut la adresa versurilor unor membri ai site-ului. Dar nu sunt de acord cu comparația pe care o faceți: "dacă n-ai contribuit la construcția unei case n-ai dreptul să spui dacă e frumoasă sau nu". Nici dumneavoastră n-ați contribuit la construcția Turnului Eiffel, dar cu toate astea nimeni nu vă împiedică să spuneți dacă vă place sau nu. Pentru a aprecia gustul unei omlete nu e neapărat nevoie să fii găină.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de ce nu apare penita in pagina principala... sau e numai la mine?
pentru textul : Perpetuum robia denu de altceva, dar eu eram pregatit si chiar scrisesem un comm cu penita, dar cand am vazut ca textul mai are o penita, si nu orice fel de penita, data chiar de Adriana... am zis, destul o singura penita!
Doua penite pentru 'blestemata de nevoie' e prea mult!
Ar fi ca 'nevoia' atunci când rătăcești cheile, rătăcești și ușa... devine de nesuportat și...
'te culci cu faţa în jos,
ca într-un lan de apă roşie'
sau mă rog, cu toții știm că noi, bărbații, avem probleme în distingerea nuanțelor.
Deci o penița implicită de la mine dacă nu apare a Adrianei.
Felicitări!
poemul* merită
tu *înţelegi
îmi cer scuze, am scris dintr-o bucată, repede şi de-abia acum am văzut greşelile de scriere...
pentru textul : p.s dela ce gașcă te referi Sixtus? Luminează-ne și pe noi...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste deLuminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
pentru textul : dispersie deȘi totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
Se prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise de... și ritmul jalnic.
pentru textul : Porumbelul alb deMarina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.
pentru textul : rue saint jacques 1 deEu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deregret, dar nu sunt de acord cu tine nici aici. decolorat și sugrumat sunt mai sugestive, mai puternice decât palid și mut. și asta doar la primul vers.
pentru textul : Nenorocul de"Iar un trecut
Pe veci pierdut
În plâns m-abate" e , (cum să spun eu frumos) patetic, pentru că nu există nici un trop. spre deosebire de
"plângând ascult
la vremi de mult
îndepărtate."
uite, judecă și tu: plângând ascult la vremi îndepărtate... pe veci pierdut în plâns m-abate... observi? e... profan literar, ca să glumim puțin.
cât despre blaga, piciorul lui metric șchioapătă serios în traducere.
însă eu te încurajez cu drag, și ai postat o traducere ce mie, cu mențiunea aferentă, mi-a plăcut.
dom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... deAm răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
nu-ți fă probleme, toți trecem pe acolo. dar eu așteptam o poezie despre chestia asta. se pare că trebuie să mai aștept.
pentru textul : cum am ucis iubescul deÎmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst deeste posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
pentru textul : trembling deîmi cer scuze, a fost absolut neintenționat și ar fi fost înțelept pentru mine să nu răspund în grabă în timp ce făceam altceva. o lecție de învățat. Numele este Pal.
Dar în același timp îi cer și eu lui Emilian Pal să își ceară scuze pentru o măgărie mult prea mare și pe care de data aceasta a făcut-o deliberat. Pentru fraza: "Virgil Titarenco, ca tot scrii romania ta, pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate", care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei." Mi se pare una din cele mai mari obrăznicii care mi s-au spus. Dar, așa cum am observat în ultimii ani, gradul de mîrlănie și obrăznicie în România a atins cote înspăimîntătoare. În primul rînd „românia lui virgil t” este un titlu, un subtitlu, o sintagmă. Și nu am inventat-o eu (asta în primul rînd). Și în al doilea rînd, nu trebuie neaparat să se refere la mine. Dar, evident, e nevoie de subtilitate (și bunăvoință) ca să observi nuanța. Și apoi nu îți permit și nici nu ai tu dreptul să faci judecăți de valoare la adresa persoanei mele. Judecăți de genul „pune-ti intrebarea de ce nu vei depasi niciodata stadiul de "ruda din strainate"” sau „care e cu totul altceva de a fi roman in sinul familiei.” Aș putea spune mai multe despre relația dintre noi doi dar mă abțin (și am să mă abțin). Pot doar să spun că mi-ai dovedit încă o dată că urîțimea caracterului multor români e ca o plagă care nu poate fi stăvilită. Și cred că e o nenorocire mai mare decît comunismul. Poate despre asta voi scrie cîndva. Recunosc că m-a surprins însă la tine xenofobismul de-a dreptul bubos cu care generalizezi și care îți marchează atitudinea. Dacă toată generația mai tînără e ca tine atunci soarta României nu e tragică. E catastrofală.
Iar despre text... deci este un „protest”. Adica un fel de luare de atitudine. „Împotriva diasporei care se bate cu pumnul în piept.”(sic). Blah, blah blah. Și eu, naivul de mine, care credeam că este un articol de ziar. Un gest ziristic. Și cînd colo era un protest, o luare de atitudine. Îți mai trebuia fața de masă de catifea vișinie și secera și ciocanul în spatele profilului tău care perorează vîrtos împotriva disaporei. La schimb se poate folosi chiar și fața de masă din catifea verde închis și în spate emblema aia bizară cu zăbrele. Pai de ce nu te duci dom'le la un ziar de partid? Sau poate ești și nu știm noi. Că și așa văd că ai și orientarea și încrîncenarea necesare. Tu nu ești ziarist dragă Emilian cum nu sînt eu elefant. Tu ești activist. Și nu e nimica rău cu asta. Doar că ne induci în eroare. Ca în pilda din evanghelie cu lupii în blană de oaie. Deci, dragul meu, cu furiile astea xenofobe poți face carieră în cîteva partide prin România. De agitatori e întotdeauna nevoie. Dar nu ne(ma) amăgi pe noi cum că tu ai avea calmul și obiectivitatea unui reporter. Că aia e altceva. Iar tu nu o ai. Și nici nu cred că poți să o ai. Vezi remarca xenofobă în care mă numești pe mine „rudă din străinătate”. Chestia asta nu ai spus-o la furie. Chestia asta a fost clocită, deliberată în timp.
Și că tot a menționat bobadil faptul că Emilian a fost editor pe Hermeneia. Probabil că ar fi trebuit să știe și modul cel puțin jenant cum a plecat pe ușa din dos. Asta, evident, nu are neaparat o legătură cu textul de față. Dar spune ceva despre caracterul celui care sare să arate paiul din ochiul diasporei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSebi, să ne calmăm! Suntem oameni maturi care cred că își dau seama de ce afirmă. Dacă te-ai simțit jignit că îți lipsește o cunoștință, nu este vina mea. Poate am greșit eu că am accentuat aceasta. Dar când comentezi un text trebuie să îți asumi opinia și să o și argumentezi. Dacă nu poți nu înseamnă că ești discreditat ci doar lipsit de o informație. Versul "pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu" este pentru toți cititorii și fiecare îl percepe după bagajul de cunoștințe acumulat.
Te înțelg că îl vroiai explicit, dar mesajul meu a fost destul de clar cred. Că nu pentru tine și probabil alții, aici nu mai este vina mea. Înțelegerea stă în mintea cititorului. Dintr-o carte citită pot exista mai multe interpretări (vezi Biblia). Ce te-ai fi făcut cu nichita și ale lui "foaie verde de albastru/ mă doare un cal măiastru"?
Ok! Îți mulțumesc pentru că mi-ai spus unde întâmpini probleme în poemul meu. Este important pentru mine. Pentru că reprezinți un segment de cititori. Și sper să observi că m-am referit la text când ți-am spus de providență. Un simplu search pe google ar fi rezolvat problema. Tot ce spune ultima strofă, de fapt.
rezum: îmi cer scuze dacă te-ai simțit ineficient mie. De fapt m-ai ajutat mult!
cu toată aprecierea, simpatia, dintr-o lumină de veioză și o cameră caldă...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deDar departe de mine comparația unui vers cu o imensă comoară cum este ea.
neah... o lăbărțești și bagatelizezi... o fi și ăsta un stil:)
pentru textul : ultimele zile deAranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
pentru textul : zid fără nicio fereastră dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara dedeci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 dein ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
poate nu știu de ce acest rosario cu un citat din platon, dar fără o idee din platon, a fost ocolit. extrem de îndrăzneț și interpretabil. dar, deși îmi place și cred că e reușit, nu prea e din filmul acesta. autorul mă mai poate lămuri, totuși.
pentru textul : rosario denu am patent pentru ea, Adriana. poti scrie ce doresti pornind de la ea.
pentru textul : am văzut-o deNu ca nu ti-as da dreptate in ceea ce spui insa eseul presupune ceva mai mult... de ce nu incadrezi la "note" sau "jurnal"?
pentru textul : Popas acasă la Blaga detu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
pentru textul : ascensiune deMi-a plăcut ultima unitate. Destul de mult. De asta, eu aş tăia întăritorul "căci asta eram animale".
"știi răsuflarea era exact ca o nocturnă
nu știam de unde vine lumina
și ne înțepam degetele ne făceam animale de cruce" - excelent!
Neajunsuri:
"să răzui" - să răzuiesc
"doar compuși chimici metaforic vorbind" - artificiul ăsta nu prea are ce căuta în poezie.
"și ziceam ăsta e sângele meu
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deăsta e sss ………………… da — sângele meu. – – face parte dintr-un curs de
inteligență emoțională" - neîngrijit şi inestetic.
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac deDomnule Paul Blaj, am și eu mica mea contribuție la evoluția calitativă a acestui site, prin poemele (câteva zeci) pe care le-am publicat și prin comentariile - e drept puține - pe care le-am făcut la adresa versurilor unor membri ai site-ului. Dar nu sunt de acord cu comparația pe care o faceți: "dacă n-ai contribuit la construcția unei case n-ai dreptul să spui dacă e frumoasă sau nu". Nici dumneavoastră n-ați contribuit la construcția Turnului Eiffel, dar cu toate astea nimeni nu vă împiedică să spuneți dacă vă place sau nu. Pentru a aprecia gustul unei omlete nu e neapărat nevoie să fii găină.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dePagini