sunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
Cristina, mulțumesc pentru citire și semn. Așa cum am mai zis, acel cuvânt figurează într-un context care exprimă o bună doză de autoirunie(gură-cască, cur, holbat etc etc), sau cel asta și-a propus autorul. Și e vorba un cuvânt și un context asumat. Tot așa cum îmi asum și texte mai slabe și mai puțin reușite. Nu șterg nimic. Deocmdată. Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar. Asta înseamnă discuții, critici, dezbateri. Orice text publicat aici poate fi și este atacabil.
Mie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.
Cristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
de dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
Ei, am văzut că-i doar un prolog, dar așa mă așteptam eu, din prolog, să fim mai mult solicitați. Poate că însă aveți dreptate cu momentele de relaxare, mi-a dat mie cineva de înțeles că, atunci când comentez, nu mă mai gândesc și la alți cititori. Interesul a fost stârnit, aștept (ne)răbdătoare "nașterea" discuției.
mulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
te inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
mulțumesc pentru observații. ernst wolfinger, nu am înțeles ce vrei să spui. nu are sens. încep să cred că ai o inabilitate pentru percepția metaforelor.
mulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
Sper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
Mie mi-a placut, Madim. Are atmosfera (poate intensificata de poza), are curgere si transmite. Mai sunt "impiedicari" pe ici, pe colo ("curge mult sange", prima parte a strofei a treia ar merita "reinventata", revii la mai vechi obsesii, si sincera sa fiu mi se pare ca acolo se rupe de tot ritmul), dar in ansamblu imi pare o poezie buna.
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău. Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru și nu neaparat din partea mea deși probabil că așa cum tu ai dreptul să fii grobian la fel am și eu dreptul să mă apăr. Dar cum spuneam, nu o voi face eu ci o vor face alții care te asigur că nu "mărșăluiesc" ci dimpotrivă fac ce fac aici din convingere și care nu vor ca Hermeneia să devină o cloacă în care persoane ca tine să se bălăcească după bunul lor plac atunci cînd se plictisesc de alte activități. În orice caz "greșeala" îmi aparține. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site, adică un fel de convenție pe care ai ținut neaparat să o semnezi cu noi de dragul de a-ți posta textele în această "ogradă" unde nu te-a obligat nimeni să vii ci ai făcut-o de bună voie. Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia. Mă întreb dacă așa procedezi și în viața de fiecare zi. Deci da, eu am "greșit". Trebuia să nu închid ochii ci trebuia să fii sancționat atunci. Dar am zis că dacă arăt îngăduință va fi considerată ca atare. M-am înșelat. Mi se mai întîmplă cu oamenii. În general am așteptări prea mari de la ei. Te asigur că nu se va mai întămpla cu privire la tine iar regulamentul va fi aplicat fără menajamente. Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură. Așa cum spuneai, sînt doar un biet inginer și mai am de învățat în domeniul ăsta. Ar fi păcat să îmi pierd vremea cu mîrlăniile altora, nu-i așa?
de mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 deCristina, mulțumesc pentru citire și semn. Așa cum am mai zis, acel cuvânt figurează într-un context care exprimă o bună doză de autoirunie(gură-cască, cur, holbat etc etc), sau cel asta și-a propus autorul. Și e vorba un cuvânt și un context asumat. Tot așa cum îmi asum și texte mai slabe și mai puțin reușite. Nu șterg nimic. Deocmdată. Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar. Asta înseamnă discuții, critici, dezbateri. Orice text publicat aici poate fi și este atacabil.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. denu reusesc sa te prind on. lasa-mi semn daca mai stai ceva timp...
pentru textul : roca din care mă nasc demulțumesc ... simt că se putea și mai bine - la text mă refer, binențeles, nu la comentariu :)
pentru textul : micro simfonie tristă într-o viziune politicos de plicticoasă dete mai aștept
Mie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.
pentru textul : 3 gafe haiku deCristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deUn poem pe care îl citeşti pe nerăsuflate, te pierzi printre metafore. Ultimul vers este fascinant, definind întreaga construcţie. Felicitări.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, deDaniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
Multumesc pt. comentariu si semn.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) dede dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
pentru textul : două mâini deEi, am văzut că-i doar un prolog, dar așa mă așteptam eu, din prolog, să fim mai mult solicitați. Poate că însă aveți dreptate cu momentele de relaxare, mi-a dat mie cineva de înțeles că, atunci când comentez, nu mă mai gândesc și la alți cititori. Interesul a fost stârnit, aștept (ne)răbdătoare "nașterea" discuției.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen demulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
pentru textul : naturam animae deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul dete inseli bobadil daca imparti "poetii" in "cei neaosi" si "cei din diaspora". asta e o departajare absolut artificiala. as fi scris acelasi lucru si daca eram acum in romania sau nu as fi plecat de loc. curiozitatea ta se bazeaza doar pe o iluzie. mai e nevoie sa spun ca o iluzie e falsa sau e o un pleonasm?
pentru textul : românia perfect I demulțumesc pentru observații. ernst wolfinger, nu am înțeles ce vrei să spui. nu are sens. încep să cred că ai o inabilitate pentru percepția metaforelor.
pentru textul : fără cuvinte demulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deCam rautacios raspuns, demn de o Queen Margot. Probabil ca nu va fi nici un poem din partea mea. O sa stau pe margine si o sa ma distrez, citindu-va.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deDragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
pentru textul : Universul meu deSper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire deMie mi-a placut, Madim. Are atmosfera (poate intensificata de poza), are curgere si transmite. Mai sunt "impiedicari" pe ici, pe colo ("curge mult sange", prima parte a strofei a treia ar merita "reinventata", revii la mai vechi obsesii, si sincera sa fiu mi se pare ca acolo se rupe de tot ritmul), dar in ansamblu imi pare o poezie buna.
pentru textul : Scrie în locul meu devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac deEu n-am întâlnit niciodată o gogomănie mai mare decât asta. Îmi repugnă să aduc explicații la așa ceva, dar mă prea tem că voi fi nevoit să o fac.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare decorectez: aprig observator al realitatii...
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r devirgil, am schimbat, multam.
adriana, o sa aplic corecturile imediat ce ma trezesc mai bine si ma aduc la dispozitia de lucru. multumesc.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deMădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb dedomnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deOvidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău. Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru și nu neaparat din partea mea deși probabil că așa cum tu ai dreptul să fii grobian la fel am și eu dreptul să mă apăr. Dar cum spuneam, nu o voi face eu ci o vor face alții care te asigur că nu "mărșăluiesc" ci dimpotrivă fac ce fac aici din convingere și care nu vor ca Hermeneia să devină o cloacă în care persoane ca tine să se bălăcească după bunul lor plac atunci cînd se plictisesc de alte activități. În orice caz "greșeala" îmi aparține. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site, adică un fel de convenție pe care ai ținut neaparat să o semnezi cu noi de dragul de a-ți posta textele în această "ogradă" unde nu te-a obligat nimeni să vii ci ai făcut-o de bună voie. Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia. Mă întreb dacă așa procedezi și în viața de fiecare zi. Deci da, eu am "greșit". Trebuia să nu închid ochii ci trebuia să fii sancționat atunci. Dar am zis că dacă arăt îngăduință va fi considerată ca atare. M-am înșelat. Mi se mai întîmplă cu oamenii. În general am așteptări prea mari de la ei. Te asigur că nu se va mai întămpla cu privire la tine iar regulamentul va fi aplicat fără menajamente. Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură. Așa cum spuneai, sînt doar un biet inginer și mai am de învățat în domeniul ăsta. Ar fi păcat să îmi pierd vremea cu mîrlăniile altora, nu-i așa?
pentru textul : nimic artificial dee bine daca place macar titlul... venind de la tine, ma bucur!!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deimi sugerezi subtil sa sterg poemul si sa las titlul, sau sa lucrez poemul? :)
de mult vroiam sa spun ceva asemanator celor spuse de Marga legat de poeziiile d-lui Titarenco. am tacut , nu din obedienta(care exista, totusi, din plin,parerea mea), ci dintr-o anume comoditate de a nu porni o disputa care nu cred ca s-ar purta cu arme egale. si ,de asemenea, vazând multitudinea de laude si penite, m-am gândit ca nu am cunostinte suficente în a judeaca valoarea unui poem. si am tacut. nu stiu cât de învechite sau sumare sunt mijloacele poetice ale d-lui Titarenco, eu spun doar ce simt citindu-l : O RACEALA DE GHEATA, nici o emotie, absolut nici una, doar frig. sper ca cele spuse de mine sa fie luate drept ceea ce sunt: o parere sincera si personala. cele bune.
pentru textul : abjectivalia dePagini