Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
leonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
Si trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
Soarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
yeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
bobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
Poate că e şi predictabilă expresia, poate că în combinaţie cu penultimul vers oferă o soluţie prea evidentă. Dar sincer nu mi se pare un lucru rău. Cred că se poate suţine o explicaţie de genul acesta în contextul în care întregul mizează pe o direcţie diferită, poate fi contrapunctul, contraargumentul, sau cum vreţi să îl numiţi. Ce spun şi subliniez e că respectiva construcţie nu se potriveşte cu restul din punctul de vedere al construcţiei discursului, nu e din acelaşi registru parcă. Aşa simt...
nu-mi place neconcordanta personajelor lirice, mai intai spui "nu putem sa ne miscam", apoi utilizezi persoana I, ar fi fost poate mai sugestiv sa lasi o pauza intre primul vers si celelalte si, eventual, intre restul si ultimul vers. de asemenea, ai cateva clisee, cum ar fi"astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." mi-ar fi placut sa-mi spui altfel.sau altceva acolo. prietenesc,
Excelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
Cu înţelegere
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
faptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
Sis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
da, ai dreptate
și totuși dacă ar fi să ne imaginăm că pentru nebun realitatea este o oglindă în care se vede numai pe el. în loc să vadă dincolo de ea.
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
Rețin "ceva inteligent / legat de principiile poeților" și "să am tupeu să port tocuri și să folosesc diminutive". Să ceri sponsorizare de la Connex pentru volum. :)
Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
bobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
în ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
Recitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
Si, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
pentru textul : Hansel și Gretel deleonard, zi-mi ca esti la fel de haios si savuros in roman si-l caut sa-l cumpar. cit despre scrierea asta, hai sa tai si eu cum taie altii sub texte. deci:
„printre hectare întregi de floarea-soarelui
dormi cu fereastra deschisă
în kimonoul tău
cu buburuze și maci în brațe”
as fi dat si penita pt asa un text
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deprecum spui! initial a fost fara "nu" in titlu. apoi mi s-a parut ca. desigur, mi s-a parut... Multam de toate!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deImi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deSi trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
pentru textul : strada mântuleasa deSoarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
pentru textul : Fiarele (I) deEi si ?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deyeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
pentru textul : Oster-Monath demulțumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
pentru textul : gates w/o pearls debobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
pentru textul : îl iubesc pe grigore dePoate că e şi predictabilă expresia, poate că în combinaţie cu penultimul vers oferă o soluţie prea evidentă. Dar sincer nu mi se pare un lucru rău. Cred că se poate suţine o explicaţie de genul acesta în contextul în care întregul mizează pe o direcţie diferită, poate fi contrapunctul, contraargumentul, sau cum vreţi să îl numiţi. Ce spun şi subliniez e că respectiva construcţie nu se potriveşte cu restul din punctul de vedere al construcţiei discursului, nu e din acelaşi registru parcă. Aşa simt...
pentru textul : suflet fără trup denu-mi place neconcordanta personajelor lirice, mai intai spui "nu putem sa ne miscam", apoi utilizezi persoana I, ar fi fost poate mai sugestiv sa lasi o pauza intre primul vers si celelalte si, eventual, intre restul si ultimul vers. de asemenea, ai cateva clisee, cum ar fi"astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." mi-ar fi placut sa-mi spui altfel.sau altceva acolo. prietenesc,
pentru textul : A 7-a zi deAdmirabilă încercarea de glossă, îndoilenic rezultatul (din mai multe puncte de vedere). Dar, bineînteles, se întrevăd semne de talent.
pentru textul : armuri de greieri deExcelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deAristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
pentru textul : cercuri de ape deCu înţelegere
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento dePentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem demie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
pentru textul : micul război de pe scară denu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
pentru textul : ce frumusețe rară defaptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
pentru textul : kimberlit deSis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
pentru textul : Întoarcerea acasă deda, ai dreptate
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deși totuși dacă ar fi să ne imaginăm că pentru nebun realitatea este o oglindă în care se vede numai pe el. în loc să vadă dincolo de ea.
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deRețin "ceva inteligent / legat de principiile poeților" și "să am tupeu să port tocuri și să folosesc diminutive". Să ceri sponsorizare de la Connex pentru volum. :)
pentru textul : 2 a.m. deTrecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat debobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
pentru textul : despre o femeie goală deîn ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
Recitesc prima fraza din comentariul lui Calin si ma gandesc ca seamana foarte bine cu concluzia discutiei noastre de ieri.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSi, la ce-a spus el, as avea doar o obiectie-intrebare: poezia a fost dintotdeauna un "act estetic" sau am ajutat-o noi sa "evolueze" in directia asta?
Eu cred ca de la inceputurile ei si pana mult incoace, spre modernism, poezia a fost parte integranta a unui act de cunoastere obiectiva, mai bine zis o modalitate de a o conceptualiza - cea mai apropiata de inefabil din cate i-a fost dat omului sa cunoasca. Doar ca, la un moment dat, oamenii au inceput sa acorde teoriilor poeziei un loc mult mai important decat poeziei insasi... este si acesta un mijloc de a masca (si de a ne consola pentru) pierderea intelesului prim. Iar de aici pana la incadrarea ei in categoriile masurabile n-a fost drum lung.
Sa ne amintim ca in latina poeziei i se spunea Carmen – cu sensul de cantec, incantatie, ritm, sunet. Sa ne amintim ca sunetul este considerat, in toate formele traditiei, calitatea aerului, aerul fiind primul element diferentiat din eterul nediferentiat. Ca sunetul este implicit legat de Logos si de actualizarea informatiei Intelectului Prim. Probabil ca omul de stiinta in cauza nu e interesat de lucruruile astea si ar ridica din umeri daca i le-ai spune. De ce? Fiindca pentru el doar cunoasterea experimentala, cuantificabila, pare sa aiba valoare, ignorand faptul ca aceasta nu poate fi decat o cunoastere a fenomenelor, iar orice fenomen are o cauza prima – acea cauza prima in fatza careia Ladrierre exclama: „Ceva ne scapa!” si pe care Godel o numea „gaura de incompletitudine”. [„Ceea ce are forma apare din ceea ce nu are forma”.]
Ei bine, spre aceasta Cauza prima poezia indraznea, cel putin la inceputurile sale, sa se aplece si sa priveasca... si, respectandu-i profunzimile si intangibilitatea. Poezia, in intelesul ei esential, incerca (ori incerca...) sa transpuna in limbaj, in „forme”, ceea ce nu are forma. Stiinta isi propune...sa masoare formele si sa intre cat mai adanc inlauntrul lor.
Asadar, m-as intreba despre ce razboi vorbim, de fapt? E ca si cum am admite ca exista un razboi intre... verticalitate si piatra. Pentru ca un conflict real sa existe, e nevoie ca beligerantii sa fie din acelasi plan, din aceeasi categorie.
dumneanoastra au sa incerce sa mai scrie si din acelea.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte detext slab si ingrozitor de nepoetic
pentru textul : Vorbitor în Numele Morților dePagini