la fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
ideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
for the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
boxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
au o gingăşie deosebită scierile tale;
stăruie în memorie ca un parfum de o esenţă rară, subtilă, pe care l-ai simţit doar o singură dată, dar nu-l poţi uita...
poate ar merge mai bine fără repetiţia "în noaptea adâncă" din prima strofă ... dar poemul, ceea ce rămâne după ce l-ai citit, este demn de pen-numele tău.
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
Mie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
Virgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
Nu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
multumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
Sunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
In fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
O anumita infrigurare in dragoste, un pic bacovian, o descriere moderna si tandra care aluneca armonios spre acel formidabil si atat de al tau vers final "ca și când prin Nazaret se mai juca Dumnezeu". La tine inspiratia poetica tine si de profunzimea sufleteasca si izvodesti astfel de poeme bune, cum este acesta! Vio
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
Mușcatele sunt otrăvitoare, fatale în anumite condiții. Asemeni altor plante, în popor se folosea cu un anumit scop. De aceea spun că semantica textului s-ar putea să vireze spre o nuanță nedorită. În același timp, nu e mai puțin adevărat că printre consumatorii poeziei tale s-ar putea să fie puțini cei care știu sau își mai amintesc de acest fapt. Scuză-mă că am comentat astfel Este text de peniță însă eu nu pot trece cu inima liniștită peste acest detaliu. Cu drag /O\-
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ati facut afirmatia ca ACEST TEXT E SLAB . ok. ce argumente literare aduceti in afara propriului gust?
pentru textul : crazy party dela fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
pentru textul : Neveste la export detextul începe bine, se continuă mediocru și se sfîrșește lamentabil. păcat...
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc desi acum, ai putea scoate textul din santier?
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deLipsește un t din cerificate
pentru textul : iarnă defor the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru textul : o bere un scaun o savarină depentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
Felicitări pentru recenzie şi autoarei pentru carte. Şi din partea mea se aprinde un semn.
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar dee ceva temere pe acolo...
Dumnezeu este cel mai greu de înţeles... uneori.
în ultima vreme, cauţi tu însuţi sensuri, ori mi se pare mie?!
pentru textul : cu dumnezeu iubind de-acolo de sus deemil, mulțumesc pentru semn. Sper că acum se vede mai bine. rostul adică.
Eugen
pentru textul : Încotro(I) deboxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 deau o gingăşie deosebită scierile tale;
pentru textul : poetul destăruie în memorie ca un parfum de o esenţă rară, subtilă, pe care l-ai simţit doar o singură dată, dar nu-l poţi uita...
poate ar merge mai bine fără repetiţia "în noaptea adâncă" din prima strofă ... dar poemul, ceea ce rămâne după ce l-ai citit, este demn de pen-numele tău.
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
pentru textul : Lângă deda! observ că ai dreptate în privința titlului, dar tot nu îmi vine altă idee. mulțumesc pentru apreciere și te mai aștept.
pentru textul : Odă firului de iarbă deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deIată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante deMie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
pentru textul : Labirint deAaa..., și încă ceva: N-AM NEVOIE DE FELICITĂRILE TALE !
pentru textul : Cel mai, Cea mai deVirgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
pentru textul : Misterul cuplului perfect deNu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
interesant, deși aș fi preferat ceva mai multă coerență
pentru textul : sicrie suspendate deda dom'le, ai dreptate. nu stiu cum mi-a scapat gafa aia de la inceput. nu imi vine sa cred.
pentru textul : studiu în alb și negru demultumim, multumim Ioana, desi ca sa fiu deschis ma gindeam acum citeva minute ca for some reason criza asta se pare ca i-a facut pe oameni ceva mai buni. sau daca nu mai buni atunci poate mai umili sau poate mai sensibili, mai "thoughtful". poate nu chiar pe toti, that's true, dar pe ceva mai multi. a redus tonul zornaitor al materialismului si al tupeului moralizator al dreptei politice si culturale, ne-a facut sa ne dam seama - daca mai era nevoie - ca sintem niste jucarii de cirpa care ne stricam repede si murim simplu, si putem fi fericiti cu mult mai putin decit credem....... mai ales daca acel putin este si adevarat.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deSunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! deIn fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
am trecut acum doar sa-ti multumesc.
si sa fac repede niste modificari.
revin cu un raspuns pe masura comentariului tau ceva mai tarziu.
pentru textul : liliput deO anumita infrigurare in dragoste, un pic bacovian, o descriere moderna si tandra care aluneca armonios spre acel formidabil si atat de al tau vers final "ca și când prin Nazaret se mai juca Dumnezeu". La tine inspiratia poetica tine si de profunzimea sufleteasca si izvodesti astfel de poeme bune, cum este acesta! Vio
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii de"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
pentru textul : un tren numit eu denu ai gresit cu nimic. absolut. scrie in continuare si ei vor deveni cititorii tai.. ma ierti, daca nu m-am priceput sa-ti raspund, erika.
pentru textul : Crucea - Haiku deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat deMușcatele sunt otrăvitoare, fatale în anumite condiții. Asemeni altor plante, în popor se folosea cu un anumit scop. De aceea spun că semantica textului s-ar putea să vireze spre o nuanță nedorită. În același timp, nu e mai puțin adevărat că printre consumatorii poeziei tale s-ar putea să fie puțini cei care știu sau își mai amintesc de acest fapt. Scuză-mă că am comentat astfel Este text de peniță însă eu nu pot trece cu inima liniștită peste acest detaliu. Cu drag /O\-
pentru textul : opt dePagini