am citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada

Foarte bună sugestia. Mi-am însuşit şi am modificat.

Ela, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.

Virgil, apropo, te anunt ca nu te voi maidadaci pe propriul tau sit. Nu mai se merita efortul. M-am convis cu adevarat cine esti.

Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
P.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.

sache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.

Ella, probabil că nu e un text foarte bun, e prea explicit, e cum e, dar eu țin mult la el și de aceea l- am pus. Mie nu mi- e rușine cu textele mele, chiar dacă nu corespund anumitor "standarde". Îți mulțumesc pentru trecere și pentru semnele lăsate, o să țin cont de păreri. Te mai aștept. Cami.

Mi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....

daca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"

superb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.

Domnule A.A.A. , voi elimina unul dintre cei doi termeni dar uvular presupune o vibraţie obţinută cu aportul omuşorului pe când velar este un sunet obţinut prin atingerea în anumit fel a limbii în cerul gurii.
Voi încerca să mai revăd chestia cu virgulele dar am mari dificultăţi la acest capitol. Voi reciti cu atenţie la topică.
Mulţumesc pentru răbdare şi aprecierea asupra definiţiei pe care nu am putut să o dau în totalitate din decenţă pentru că se făcea referire la posibilitatea unei acţiuni la umbra acelei ţigări, pusă în picioare.Beni nu a existat în mod real dar ca el au fost mulţi. Referirile aluzive la cele 4 clase studiate temeinic s-au dorit o palmă la obţinătorii de diplome şi doctorate care ar trebui alfabetizaţi.

Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.

lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?

P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.

cu drag,
s.b.

și probabil și cuvîntul „perceptele” care se scrie corect „preceptele” în limba română