Recitesc! interesantă abordarea din strofa trei; îmi amintește de următoarele versuri: “Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele” (toamna la tg-jiu) Și de: “spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?” (dragul meu)
iar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
ok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
Acuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
Aici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
Comunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
djamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
Cititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
Mi se pare buna ideea textului, chiar daca e asa mai romantica si mai anacronica, poate fi un poem bun, cu niste retus. Nu inteleg urmatoarele: - de ce ati aruncat cu pietre in text; - de ce Niculescu este novice.
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
poemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
Come on Emile... atitudinea ta in acel asa-zis conflict a fost una usor exagerata, insa pe deplin justificata in contextul respectiv. Eu am zis doar ca tipul nu trebuia chiar crucificat, insa asa se intampla cand bulgarele incepe a se rostogoli la vale :-) Nu cred ca aceasta auto-flagelare are vreun sens... un simplu mea culpa (facut deja) este deajuns. Insa asta e doar parerea mea, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul in sine mi se pare un stereotip, prin ideea lui, prin expresie. Nu mi se pare ca spune ceva cu adevarat.
pentru textul : iarna deRecitesc! interesantă abordarea din strofa trei; îmi amintește de următoarele versuri: “Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele” (toamna la tg-jiu) Și de: “spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?” (dragul meu)
pentru textul : poveste simplă deiar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
pentru textul : pietrele umbrei dewell, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
pentru textul : octopus depe rană.
și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit
da, și un plus pentru abordarea, imperfectă(ritm), dar ca o ploaie în seceta postmodernismului. congr!
pentru textul : balada ploilor pierdute deok, eu sînt un incult cînd vine vorba de haiku. deci, ca orice incult mă duc la wikipedia. și caut despre haiku. acolo citesc și nu găsesc nicio referință la necesitatea evitării verbelor. tot acolo citesc două haiku-uri de referință despre care se spune că sînt cele mai cunoscute/faimoase haiku:
The best-known Japanese haiku[14] is Bashō's "old pond":
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと (transliterated into 17 hiragana)
furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto (transliterated into romaji)
This separates into on as:
fu-ru-i-ke ya (5)
ka-wa-zu to-bi-ko-mu (7)
mi-zu no o-to (5)
Translated:[15]
old pond . . .
a frog leaps in
water’s sound
An alternate translation, which preserves the syllable counts in English at the cost of taking greater liberty with the sense:[16]
at the age old pond
a frog leaps into water
a deep resonance
Another haiku by Bashō:
初しぐれ猿も小蓑をほしげ也
はつしぐれさるもこみのをほしげなり
hatsu shigure saru mo komino wo hoshige nari[17]
This separates into on as:
ha-tsu shi-gu-re (5)
sa-ru mo ko-mi-no wo (7)
ho-shi-ge na-ri (5)
Translated:
the first cold shower
even the monkey seems to want
a little coat of straw
This haiku by Bashō illustrates that he was not always constrained to a 5-7-5 on pattern. It contains 18 on in the pattern 6-7-5 ("ō" or "おう" is treated as two on.)
富士の風や扇にのせて江戸土産
ふじのかぜやおうぎにのせてえどみやげ
fuji no kaze ya ōgi ni nosete Edo miyage[18]
This separates into "on" as:
fu-ji no ka-ze ya (6)
o-o-gi ni no-se-te (7)
e-do mi-ya-ge (5)
Translated:
the wind of Mt. Fuji
I've brought on my fan!
a gift from Edo
This haiku by Issa[19] illustrates that 17 Japanese on do not always equate to 17 English syllables ("nan" counts as two on and "nonda" as three.)
江戸の雨何石呑んだ時鳥
えどのあめなんごくのんだほととぎす
edo no ame nan goku nonda hototogisu
This separates into "on" as,
e-do no a-me (5)
na-n go-ku no-n-da (7)
ho-to-to-gi-su (5)
Translated:
how many gallons
of Edo's rain did you drink?
cuckoo
după cum se vede, observ și eu, incultul în ce privește haiku, că aceste cele mai cunoscute haiku (Basho, Issa, etc) conțin verbe. Mare surpriză!! Deci părerile lui Bobadil despre haiku, ori sînt o glumiță răsuflată și nedemnă de încredere. Ori el știe cum trebuie să se scrie haiku mai bine decît Basho.
pentru textul : Haiku deAcuma, eu nu am pretenția a susține că Wikipedia este o resursă de knowledge foarte demnă de încredere. Dar indiferent de cum definește Wikipedia haiku, mă îndoiesc că aceste haiku-uri nu ar fi autentice împreună cu traducerea lor. Totuși, eu incultul în ce prevește haiku, promit să mai citesc și să mă documentez mai bine. Dar deocamdată cred că toată chestia asta cu recomandarea absenței formelor verbale în haiku este o bazaconie. Bobadil. eu zic să te mai informezi înainte să scrii despre ce nu te pricepi. Continui să cred că forma „sprijină cerul” este cea mai apropriată de cum ar fi scris și simțit un japonez acest haiku.
În același timp nu cred că românii pot sau trebuie să copie mecanic modul cum japonezii fac haiku. Haiku exprimă o filozofie de viață pe care românii, sau alte neamuri, nu o au și nu o pot imita. În orice caz, a spune că un haiku nu ar trebui să conțină verbe mi se pare o mare gafă. Și, deși sînt un incult în ce privește haiku, am citit multe haiku „originale” la viața mea. Ba am stat și de vorbă cu specialiști în cultura japoneză care au trăit acolo și știu cu ce se mănîncă.
Nu înțeleg unde vezi tu ironia! Te-am întrebat politicos întrucât eu nu știu limba arabă. În plus am căutat pe internet și nu am înțeles ce este.
pentru textul : valsând cu fiara deTele? Cuvintele Tele? ma imbat miresmelor tale? behait de singe drag? Oricit as incerca sa ma rotesc ca un dervis, tot nu as numi asta poezie.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deemil, mulțumesc pentru semn. Sper că acum se vede mai bine. rostul adică.
Eugen
pentru textul : Încotro(I) deAici s-a încercat o aplicare în plan personal a parabolei biblice cu smochinul neroditor. Mesajul este clar, bine transmis, însă îi lipseşte acel ceva care să dea un fior. De fapt, poemul e un poem de autoanaliză într-o stare prezumtivă generând întrebări retorice. Cred că îi lipseşte elementul de noutate...fiecare dintre noi ne punem aceleaşi întrebări când citim sau auzim această parabolă. Mi-a plăcut mult că ai abordat această tematică. Nu renunţa :)
PS. Apropo de ton :) În comunicarea dintre două persoane, paradoxal, nu cuvintele sunt cele mai importante :) Iată ce spun studiile de specialitate:
pentru textul : coborârea în Carte deComunicarea intre doua persoane :
7% are loc prin cuvinte;
38% are loc prin voce (tonul vocii, intonatia, etc)
55% are loc prin limbajul trupului
Asta e valabil în comunicarea orală. În comunicarea în scris, altele ar fi procentele :)
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
pentru textul : Podul Grant dedjamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
pentru textul : Căruciorul dedomnilor,
pentru textul : psalm denu credeți că e destul gaz pe aici? și poate cineva mai are și o brichetă în buzunar!
Cititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
pentru textul : De la Vaslui citire deversurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
pentru textul : copilul verde dealfa & omega
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deMi se pare buna ideea textului, chiar daca e asa mai romantica si mai anacronica, poate fi un poem bun, cu niste retus. Nu inteleg urmatoarele: - de ce ati aruncat cu pietre in text; - de ce Niculescu este novice.
pentru textul : photo deHappy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deba n-ai ratat deloc. :)
needless to say...
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deIntocmai asa era pe atunci ...
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului depoemul ar putea avea si trei strofe: "în ultimele nopți alerg desculț prin tine oglinzi mari își iau zborul aripile lor îmi mîngîie spinarea cu răsuflarea somnului ca o gheară de leu alb îți ating nuferii îmi despic palmele în ei într-un ritual avraamic privirile tale îmi cuprind gleznele mă întrebi dacă sînt gata pentru fericire ezit ca de obicei și pierd începutul echilibrul controlul împietrit în spatele aceluiaș zid rămîn undeva singur în visul tău fără mine", dar nu este aceasta obeservatie numai o constatare, ci faptul ca, poemul impartit astfel, isi potenteaza mesajul si face ca ultima strofa sa piarda din rostul pe care autorul a incercat a il adauga poemului prin compunerea ei. adica: daca in primele doua strofe, ideile ce le alcatuiesc se dezvolta in jurul sinelui daruit iubitei, in ultima strofa, realitatea devine iluzorie si translucida. titlul cred ca este suficient de obiectiv, in sensul ca transmite intreaga fantasmagorie. un poem bine inchegat. fantastic prin debordanta imaginatie si unicat in contextul poetic al acestui site, motiv care ma face sa il evidentiez cu penita ce o am la indemana.
pentru textul : gheara de leu alb deEi, poate te mai gândești și te prinzi. Dacă nu, asta este, graba mea, poezia ta, nu?
pentru textul : Scrâșnitorul deeu iți mulțumesc foarte mult Oriana și imi permit să editez traducerea separat.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă demulţumesc frumos Silvia pentru comentariu şi vizită, deci cineva adormea tot greu..
pentru textul : eu şi un suflet decu drag.
"Dar ochii lor/Cu visul lor" e prea mult lor.
"aruncă bulgări cu ardoare" e foarte banal
un sonet slab
pentru textul : Decembrie deIoana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deCome on Emile... atitudinea ta in acel asa-zis conflict a fost una usor exagerata, insa pe deplin justificata in contextul respectiv. Eu am zis doar ca tipul nu trebuia chiar crucificat, insa asa se intampla cand bulgarele incepe a se rostogoli la vale :-) Nu cred ca aceasta auto-flagelare are vreun sens... un simplu mea culpa (facut deja) este deajuns. Insa asta e doar parerea mea, Andu
pentru textul : suspendare emilian pal descrii bine, andrei velea. scrii bine. dă-ne și restul. după preview-ul ăsta ți-aș citi toată istorisirea dintr-o suflare
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dee mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc
pentru textul : eu te iubesc, fă dePagini