Ioana, pentru că văd că insiști, o să vină și răspunsul meu. Mulțumesc pentru invitație, și, după cum un ochi atent ar putea observa, ca să mă apuc eu să răspund la asta, îmi va trebui cel puțin vreo două zile. De studiu. Pe poezia ta. Integral, desigur. Deocamdată sunt ocupat cu poezia altcuiva și cu trei concursuri serioase de Go pe net. Dar ești următoarea pe listă.
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
Virgil, aş înlocui "naşte| şi aş scoate conjuncţia din final (şi-ul). Ceva de genul:
între mișcare și nemișcare
ziua se-ndoaie pe după umbre
se lasă pe spate
desprinde o alta
fără să spună nimic
privește apoi în mine
ca-ntr-o băltoacă
moare.
Un laconic iamgistic resemnat, un pastel interior. Foarte fain!
doamnelor, accept cu bucurie ceea ce mi-ati spus aici, insa, vis-a-vis de Aranca, cred ca oricat de "liber" s-ar exprima, tot nu este liber la a jigni. in ceea ce spui Ioana Dana, ma contrazic atat cat cred ca "orice" insemna "limita a bunului simt". tu, spre exemplu, imi spui aceleasi lucruri ca si Aranca, insa felul tau de a o spune este unul ce nu deranjeaza, care este usor si placut acceptat, constructiv. in fine, va multumesc! concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere.
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
M-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
Felicitari pentru interviu, Adrian! Un itinerariu spectaculos pentru Adriana Ausch o arhitecta si o artista formidabila! Iubitorii de spectacole de gen din Tg Mures si imprejurimi vor avea marea sansa de a o cunoaste!
pe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
felicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
ce să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
un comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
toate promisiunile poarta starea de incertitudine. este ca si atunnci cand pleci la un drum lung, spre o tara noua, unde crezi ca visurile ti le poti implini neconditionat... prin repetitivitatea ideii de promisiune, poemul creste consecutiv in valoare, dar si in puterea de exprimare. ma intreb: sa fie, oare, sa alcatuiasca aceasta repetitie, aproape obsesiva, regulilie jocului?... al carui joc?... al vietii?... trist si ironic... ceeea ce da valoare, nu neaparat textului, ci mesajului de o deosebita intensitate, este felul in care este expusa ideea de promisiune.
Mi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
Luminita, intentia mea a fost strict de culoare. Exista multe traditii legate de muscate cele mai multe din ce stiu eu sunt pozitive si le opresc numai pe ele.. De aceea eu am inima linistita. Multumesc de apreciere.
Alexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, pentru că văd că insiști, o să vină și răspunsul meu. Mulțumesc pentru invitație, și, după cum un ochi atent ar putea observa, ca să mă apuc eu să răspund la asta, îmi va trebui cel puțin vreo două zile. De studiu. Pe poezia ta. Integral, desigur. Deocamdată sunt ocupat cu poezia altcuiva și cu trei concursuri serioase de Go pe net. Dar ești următoarea pe listă.
pentru textul : de dragoste deAlma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here depana una alta, bine ai venit pe hermeneia...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar dela fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deVirgil, aş înlocui "naşte| şi aş scoate conjuncţia din final (şi-ul). Ceva de genul:
între mișcare și nemișcare
ziua se-ndoaie pe după umbre
se lasă pe spate
desprinde o alta
fără să spună nimic
privește apoi în mine
ca-ntr-o băltoacă
moare.
Un laconic iamgistic resemnat, un pastel interior. Foarte fain!
pentru textul : dade I dedoamnelor, accept cu bucurie ceea ce mi-ati spus aici, insa, vis-a-vis de Aranca, cred ca oricat de "liber" s-ar exprima, tot nu este liber la a jigni. in ceea ce spui Ioana Dana, ma contrazic atat cat cred ca "orice" insemna "limita a bunului simt". tu, spre exemplu, imi spui aceleasi lucruri ca si Aranca, insa felul tau de a o spune este unul ce nu deranjeaza, care este usor si placut acceptat, constructiv. in fine, va multumesc! concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere.
pentru textul : Ceasul meu dedorin, matei, ma bucur ca v-a placut poemul. multumesc si iubire vesnica! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul dePentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
pentru textul : Pentru că... demi-a placut poezia ta. imagini frumoase, feminine aproape. si-o o lume, de parca ar fi privita cu ochii intredeschisi.
pentru textul : in memoriam deM-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit demulțumesc frumos! miroase a primăvară, Mariana...
pentru textul : little terra deFelicitari pentru interviu, Adrian! Un itinerariu spectaculos pentru Adriana Ausch o arhitecta si o artista formidabila! Iubitorii de spectacole de gen din Tg Mures si imprejurimi vor avea marea sansa de a o cunoaste!
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert depe mine ma induioseza poezia asta , are un final foarte bun si multe nuante lirice si o tristete si un de ce si un nu inteleg de ce ne-am ascunde parul sub o basca, crestem si pierderea copilariei e o iluzie, ea este mereu acolo, in livada cu visini, langa toate amintirile nemuritoare
pentru textul : X pe geamul aburit demultumesc Miha!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși defelicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deversuri firave pe care așezi greutate fără niciun risc... așa îmi par poeziile tale. mulțam, zi faină!
pentru textul : grădini suspendate dece să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deun comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
toate promisiunile poarta starea de incertitudine. este ca si atunnci cand pleci la un drum lung, spre o tara noua, unde crezi ca visurile ti le poti implini neconditionat... prin repetitivitatea ideii de promisiune, poemul creste consecutiv in valoare, dar si in puterea de exprimare. ma intreb: sa fie, oare, sa alcatuiasca aceasta repetitie, aproape obsesiva, regulilie jocului?... al carui joc?... al vietii?... trist si ironic... ceeea ce da valoare, nu neaparat textului, ci mesajului de o deosebita intensitate, este felul in care este expusa ideea de promisiune.
pentru textul : regulile jocului I deDomnule A.A.A., am corectat textul şi am aplicat o mică extensie la final. Poate că astfel s-a produs un plus.
pentru textul : hamalul deMi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
pentru textul : albastru deam corectat si o sa ma gandesc la cele semnalate de tine.
pentru textul : de vorbă cu tine II decontrar prevederilor CSM... in fine, rezonez la bucuria ta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dezilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLuminita, intentia mea a fost strict de culoare. Exista multe traditii legate de muscate cele mai multe din ce stiu eu sunt pozitive si le opresc numai pe ele.. De aceea eu am inima linistita. Multumesc de apreciere.
pentru textul : opt deBoba, mă mai gîndesc să mai continui
pentru textul : sînt un nesuferit deMultumesc, domnule Turburea!
pentru textul : cam miroase deAlexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
pentru textul : Destrămare deDistinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dePagini