Textul este unul valoros. Am vrut să-ţi scriu câteva observaţii. Nu le mai scriu. Finalul este foarte bun. Nu înţeleg de ce un final de poezie ar trebui să nu fie previzibil, de parcă ar fi final de roman poliţist.
Da, Alma, ar fi fot foarte bine; măcar așa, n-ai mai fi vut motive să-i faci pe ceilalți să se simtă prost. deși, pentru o asemenea atitudine, nu-ți trebuiesc neapărat motive. o să-ți trimit banii, fii fără grijă.și las la latitudinea (ori altitudinea) ta dacă o să mai primesc antologia aceea sau nu. sincer vorbind, s-a dus dracului bucuria. merci. scuze, Virgil, pentru offtopic, dar uneori mi se umple și mie paharul.
pai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
alma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
Frumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
Un pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
da și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
multumesc. da, si pentru mine este nou, parca nu prea imi mai vine sa scriu ca altadata, probabil ca si stilul mi se modifica dupa starea generala. imi plang lamentatiile este, drept, putin pleonastic, insa aici lamentatiile au o forma mult mai materiala, adunata peste ani, iar plansul acesta este, asa cum banuiesc ca se si subintelege, cam lacrimogen. era prea putin sa spun ca-mi plang durerile, sau poate prea mult.
Inspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
eu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
Alma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
Dargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
sinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Raluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
un text pe care il citesti dintr-o rasuflare, un text care te lasa flamand, care te ia putin de cap. personal, imi place genul - poezie in proza. iar textul asta e "un exemplar reusit" ce sa spun mai mult? penita de la mine.
Îmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atunci e bine asa cum am scris:) omul care poate canta un tablou, care poate picta un cantec, etc. multam!
pentru textul : știu că se poate deTextul este unul valoros. Am vrut să-ţi scriu câteva observaţii. Nu le mai scriu. Finalul este foarte bun. Nu înţeleg de ce un final de poezie ar trebui să nu fie previzibil, de parcă ar fi final de roman poliţist.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deDa, Alma, ar fi fot foarte bine; măcar așa, n-ai mai fi vut motive să-i faci pe ceilalți să se simtă prost. deși, pentru o asemenea atitudine, nu-ți trebuiesc neapărat motive. o să-ți trimit banii, fii fără grijă.și las la latitudinea (ori altitudinea) ta dacă o să mai primesc antologia aceea sau nu. sincer vorbind, s-a dus dracului bucuria. merci. scuze, Virgil, pentru offtopic, dar uneori mi se umple și mie paharul.
pentru textul : pridvorbe deImaginea culiselor tacute si pline de tensiune ale Golgotei e infioratoare. Merita mai mult decat o simpla penita sau un comentariu.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote depai, andule! tocmai la iconomia de cuvinte nu m-am gandit, deoarece am urmarit sa evidentiez cat de mult eu, ca unitate existentiala, consum. prin eu-l meu m-am referit la fiecare în parte, la cat consumam si cat de nesabuit o facem, ca tot faci referire la vremurile pe care le traim.
pentru textul : Consumaționism dealma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
pentru textul : Forme de empatie deFrumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
pentru textul : Vera ikon deUn pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută deda și nu da, există o continuare, e deja terminată dar o voi posta cînd voi ajunge acasă și nu, nu cred că există prea multe epitete aici. chiar te rog să mi le enumeri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deDoar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie demultumesc. da, si pentru mine este nou, parca nu prea imi mai vine sa scriu ca altadata, probabil ca si stilul mi se modifica dupa starea generala. imi plang lamentatiile este, drept, putin pleonastic, insa aici lamentatiile au o forma mult mai materiala, adunata peste ani, iar plansul acesta este, asa cum banuiesc ca se si subintelege, cam lacrimogen. era prea putin sa spun ca-mi plang durerile, sau poate prea mult.
pentru textul : policrom deInspitația mi-a venit ascultând o melodie instrumentală la pian de Tangerine Dream ("Im Kalten Odem der Zyklopen") și am pus textul acesta pe "tapet"... Mulțumesc, Marina, pentru apreciere, nu știu nimic despre "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea, voi căuta să găsesc ceva despre ei. Marian
pentru textul : Pe urmele ciclopilor dedaca tot faci experimente poate n-ar fi rau sa o pui la experiment sau la cutia de nisip si cind te hotarasti sa transcrii varianta finala aici
pentru textul : dimineață la nice deeu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele depe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deCeea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Bine ai venit, Stefan Doru Dancus! cred ca ai postat involuntar acelasi text de doua ori. sper sa corectezi.
pentru textul : MIRCEA deun poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."
pentru textul : Lume de mantuiala. Amandoi deAlma, trag nădejde că mai știi cum să ne găsești dacă vrei să ne urezi ceva sau să ne spui absolut orice, punțile de lumină nu se șterg niciodată. Altfel, aici nu este loc de astfel de răspunsuri. Cu mulțumiri, și Sărbătoarea Învierii să ne fie luminoasă tuturor.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile denice:). O treaba buna!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deDargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
pentru textul : Fiarele (I) demulțumesc pentru observații și comentarii, Daniela și Maria. țin să precizez că finalul s-a vrut intenționat puțin agramat
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie desinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deAm corectat, mulțumesc. Promit să mă mai gîndesc la final. (Mi-a fost dor de tine Alma!)
pentru textul : The Red Scarlet Flower destilul acesta telegrafic
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu deRaluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deun comentariu fara perspectiva infinitului. multumesc de trecere!
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deun text pe care il citesti dintr-o rasuflare, un text care te lasa flamand, care te ia putin de cap. personal, imi place genul - poezie in proza. iar textul asta e "un exemplar reusit" ce sa spun mai mult? penita de la mine.
pentru textul : inimă deÎmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
pentru textul : îmi este teamă de femeie dePagini