Un poem care ar putea sa traiasca (mai ales in prima sa parte) daca nu ar fi sufocat de atata "ingrosare"(mai ales in a doua sa parte), de parca autorul nu s-a simtit prea sigur pe cuvintele sale si a simtit nevoia sa le "ingroase": "vei afla ca niciodata... n-a patruns niciodata... iti voi spune ca niciodata nu a existat decat in irosirea... nu ai fost decat o reflexie... si-atat" Zi si tu Virgile, pe bune, sa-ti dau o penita? Andu
Virgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
Uneori pierd eleganța stilului în favoarea ideii, ai dreptate Queen :). Aici, știu, este locul în care va trebui să lucrez mult mai mult și lipsa de timp nu este o scuză. Mi-ai găsit călcîiul imediat! De îndată ce îmi vin ideile mi-e teamă să nu le pierd și-atunci le dau drumul într-o formă brută, insuficient prelucrată. Din păcate după prelucrare se pierde mult din ceea ce am vrut să spun. Dar tocmai aici este granița dintre artă și Kitch. Of, știu!!! Opinia ta este justificată și promit să revin asupra textului. Îți mulțumesc și mă bucur mult de prezență. Long time not see! Mă bucur mult de regăsire Aranca. Silaba Aum are într-adevăr o origine hindusă dar ideea este alta. Insurmontabilă valea Licorniei, nci Licurg nu a putut să o escaledeze și nici măcar nu și-a dorit :). Vă mulțumesc mult pentru prezență, ajutor și apreciere.
Silviu Dachin, felicitări pentru carte!!! E un dar şi un prilej de maximă fericire pentru orice poet.
Frumoasă şi incursiunea Angelei Mamier Nache în universul tău poetic.
vai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
Da, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
Paul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
un ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
multumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
Firstly, Marga, you do not need to change your sexual orientation for a poem unless you would make that U-turn regardless of what you read! :p
Secondly, I appreciate your attraction to edges - they say that if you're not on the edge you're taking an awful lot of space!
Thirdly - the finger - well, that speaks for itself I guess...
PS.. yes, English can be cool, unfortunately so is their summer...
..Cheers for the Gold, stay cool, on that edge! :x
vie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
Se spune că nu e chiar bine să avem nostalgii din acelea care să ne fure bucuria prezentului, ceea ce ar însemna că nu suntem departe de patologic. Însă felul în care relatează Vlad Turburea amintirile, felul în care ne face să "plângem un pic", nu pentru că nu mai e, ci pentru bucuria că a fost și a lăsat în noi un dor frumos, deci acest fel de a scrie e demn de toată admirația. Apoi, tehnica detaliului, prin care face ca doar unele aspecte să aibă semnificație și pentru lector, e încă o punte care se face între cei doi. Micile inserții suprarealiste au o "realitate" a lor, privită din alt unghi, din acela din care privesc îngerii.
Mulțumesc, Vlad, pentru acest text. Mi-am revăzut o parte din copilărie, am ascultat difuzorul îngălbenit de deasupra patului, am urcat în podul casei părintești și am cotrobăit printre amintiri (eu mâncam nuci și luam struguri proaspeți direct de pe un geam mic... însă strugurii stafidiți par să aibă și alte semnificații). Am plâns un pic :) și da, ce păcat că nu mai trec ţiganii pe drum aş avea podul plin de baloane, casa mea ar pluti peste lume împreună cu mine. acum o să rămînă singură.
Considerație pentru memoria celor dragi!
PS. Ce bine că Hermeneia rulează textele vechi în partea de jos a paginii principale! Nu aș fi recitit acest text degrabă.
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eminescu sa ne judece:)!
pentru textul : emindoină deUn poem care ar putea sa traiasca (mai ales in prima sa parte) daca nu ar fi sufocat de atata "ingrosare"(mai ales in a doua sa parte), de parca autorul nu s-a simtit prea sigur pe cuvintele sale si a simtit nevoia sa le "ingroase": "vei afla ca niciodata... n-a patruns niciodata... iti voi spune ca niciodata nu a existat decat in irosirea... nu ai fost decat o reflexie... si-atat" Zi si tu Virgile, pe bune, sa-ti dau o penita? Andu
pentru textul : ziua furată deerr: este unul dintre cele mai reuşite poezii - este una dintre...
Na, c-am vorbit româna ca ungurii.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deVirgil, am uitat, există o singură stridență: "poetă în stagiu ", o ironie care scade valoarea textului. Și în preajma oamenilor simpli și foarte simpli am intâlnit poezia de un firesc involuntar
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deE poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
pentru textul : există viaţă după noapte deUneori pierd eleganța stilului în favoarea ideii, ai dreptate Queen :). Aici, știu, este locul în care va trebui să lucrez mult mai mult și lipsa de timp nu este o scuză. Mi-ai găsit călcîiul imediat! De îndată ce îmi vin ideile mi-e teamă să nu le pierd și-atunci le dau drumul într-o formă brută, insuficient prelucrată. Din păcate după prelucrare se pierde mult din ceea ce am vrut să spun. Dar tocmai aici este granița dintre artă și Kitch. Of, știu!!! Opinia ta este justificată și promit să revin asupra textului. Îți mulțumesc și mă bucur mult de prezență. Long time not see! Mă bucur mult de regăsire Aranca. Silaba Aum are într-adevăr o origine hindusă dar ideea este alta. Insurmontabilă valea Licorniei, nci Licurg nu a putut să o escaledeze și nici măcar nu și-a dorit :). Vă mulțumesc mult pentru prezență, ajutor și apreciere.
pentru textul : Aum deDa, ai dreptate. Am scos. Nu știu la ce fel de muză te referi. Din cîte știu ele erau surse de inspirație. Sau cel puțin așa zice legenda.
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deSilviu Dachin, felicitări pentru carte!!! E un dar şi un prilej de maximă fericire pentru orice poet.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deFrumoasă şi incursiunea Angelei Mamier Nache în universul tău poetic.
de acord. Am luat nota. De obicei sunt un "copil" linistit.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deCapcana era vizibila,regret ca nu am ocolit-o.
eugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
vai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deApropo, vorbesc franceza. "Garde l'echo" nu se scrie asa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : A toi degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deDa, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
pentru textul : air on a string dePaul, Oana, am recitit textul. Am trecut prin final de două, trei ori, ceva mai detaşat. Da, prin acel "am primit un mail de la suflet", pare o încheiere cel puţin teribilistă. Cumva falsă. Am şă înlocuiesc, pentru moment, astfel:
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi m-am pomenit cu un mail de la
suflet.
Spunea: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu" - varianta iniţială
--->
"Toate ar fi
bune,
numai că
azi
între două versiuni
sufletul mi-a spus: a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
Dacă aveţi propuneri care vă par mai bune, le aştept.
pentru textul : Ambidextru deun ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
pentru textul : ghemuire deBun titlu.
pentru textul : Poem ratat deunii scriu o viata si nu reusesc trei versuri excelente...deci e bun si asa, rau. multumesc de comentarii.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca demultumesc, saphirre. si eu m am amuzat citind comul tau despre cheia franceza;)). cred ca li s a intamplat multora aceasta....revelatie. si li se va intampla si altora. asta, pana legalizam clonarea si redactam declaratia universala a roboticilor intergalactici. care deja joaca, fireste, dupa butoane, deocamdata. sper sa nu fi suparat pe nimeni cu acest text. daca da as dori sa mi se spuna. eu as citi cu placere daca cineva ar proceda intocmai. astept cu interes. si de asemeni, si alte pareri
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică detre să revin! și mie îmi plăcea mai mult prima variantă ;-) deh, mai statornic și cuminte, dupe cum mă știi :))
pentru textul : ... deUn text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dede corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub denu am pretentia a fi un expert in arta crestina dar crucea huguenota nu arata cam asa:
pentru textul : rosario deFirstly, Marga, you do not need to change your sexual orientation for a poem unless you would make that U-turn regardless of what you read! :p
Secondly, I appreciate your attraction to edges - they say that if you're not on the edge you're taking an awful lot of space!
Thirdly - the finger - well, that speaks for itself I guess...
PS.. yes, English can be cool, unfortunately so is their summer...
..Cheers for the Gold, stay cool, on that edge! :x
pentru textul : Discharged devie poezia asta, chiar daca e amintita atat de des moartea si obiceiurile ei. apoi vinul, la inceput plin de toamna, mai apoi atat de comun si lipsit de aroma, parca ucis si el prin moartea alora.... finalul bun de tot, cuminte precum lemnul de sub secure. si mai apoi o speranta discret asezata peste tot scrisul, crestineste. asa l-am vazut io:) Zile faine!
pentru textul : după deal de...pentru a pătrunde puțin în miezul versurilor, am încercat să pornesc de la titlul poemului. totul stă sub semnul alb-negrului și nu lipsește nici nuanța ușor ironică, nici nuanța ușor nostalgică p'acilea. am urmărit culorile astfel: dimineața- alb, ciocolată cu lapte-tentă de negru,țigan-la alegere, de unde vine nuanța ironică, degete-alb și surprinzător...pian: alb-negru(clapele). pentru că nuanța ușor ironică am subliniat-o, revin la nuanța nostalgică ce îmi convine perfect, pentru că singurul element rămas deoparte, fără culoare sunt cele "două secunde", de aici pornind demersul poetei care în suprafața poemului contruiește o imagine sensibil-ermetică, pentru ca în substratul său să fie un dans al simbolurilor. ideea , după cum o văd eu este conducerea ființei, la rândul ei îmbinare între alb și negru, în unele geneze când trebuie a ne apropia de obiectele care ne seamănă, nu doar formal (clapele pianului), ci și reverberator, pianul reușind a trezi atât albul cât și negrul din ființă. mi-a plăcut Vio, acest poem al tău și cu riscul de a se "supăra" Virgil pe mine, te îngălbenesc, pentru că îmi place. bine ai venit pe hermeneia!
pentru textul : alb-negru deSe spune că nu e chiar bine să avem nostalgii din acelea care să ne fure bucuria prezentului, ceea ce ar însemna că nu suntem departe de patologic. Însă felul în care relatează Vlad Turburea amintirile, felul în care ne face să "plângem un pic", nu pentru că nu mai e, ci pentru bucuria că a fost și a lăsat în noi un dor frumos, deci acest fel de a scrie e demn de toată admirația. Apoi, tehnica detaliului, prin care face ca doar unele aspecte să aibă semnificație și pentru lector, e încă o punte care se face între cei doi. Micile inserții suprarealiste au o "realitate" a lor, privită din alt unghi, din acela din care privesc îngerii.
Mulțumesc, Vlad, pentru acest text. Mi-am revăzut o parte din copilărie, am ascultat difuzorul îngălbenit de deasupra patului, am urcat în podul casei părintești și am cotrobăit printre amintiri (eu mâncam nuci și luam struguri proaspeți direct de pe un geam mic... însă strugurii stafidiți par să aibă și alte semnificații). Am plâns un pic :) și da, ce păcat că nu mai trec ţiganii pe drum aş avea podul plin de baloane, casa mea ar pluti peste lume împreună cu mine. acum o să rămînă singură.
Considerație pentru memoria celor dragi!
PS. Ce bine că Hermeneia rulează textele vechi în partea de jos a paginii principale! Nu aș fi recitit acest text degrabă.
pentru textul : aici radio Craiova desunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
pentru textul : Nimic dePagini