e un poem in proza reusit cu accente de jurnal "pentru cei care se pricep la dansuri de societate". in trecere, doar, remarc niste imagini lirice deosebite. revin.
Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
Aranca, am verificat.. e corect. Nu am nici cea mai vaga explicatie de ce si cum o fotografie a unei statui parisiene este blocata de photobucket. Maine vor bloca si Statuia Libertatii? Cine zicea ca arta trebuie eliberata de orice cenzura? Adrian
"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
Șocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
interesant text și mărturisesc că îl așteptam. în același timp m-aș fi așteptat să fie mai „literar”. îmi pare relativ nelucrat. dar îți poartă amprenta. și îmi va face întotdeauna plăcere să îți citesc textele în ciuda antipatiei pe care mi-o porți. una din încercările mele de a separa opera de autor.
"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
Sapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
cine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
Dar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
Dacă ai vorbit serios, îţi mulţumesc, dacă nu, tot la fel.
Poemul "s-a născut" în urma unui fapt cu adevărat copleşitor.
nu vreau să-i sparg "aura" cu explicaţii...
consideraţie pentru popas. citire şi semn. zapata
Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate
'primăvara aceea
norii mocneau albastru
în ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea
Sapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un poem in proza reusit cu accente de jurnal "pentru cei care se pricep la dansuri de societate". in trecere, doar, remarc niste imagini lirice deosebite. revin.
pentru textul : bmw și dansuri de societate deCred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
pentru textul : some rule rules some rules dehttp://www.agonia.ro/index.php/poetry/1813613/krei%FEerova_sonata oare?
pentru textul : kreițerova sonata deAranca, am verificat.. e corect. Nu am nici cea mai vaga explicatie de ce si cum o fotografie a unei statui parisiene este blocata de photobucket. Maine vor bloca si Statuia Libertatii? Cine zicea ca arta trebuie eliberata de orice cenzura? Adrian
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent de"Bun! Acum, fă ca mine: lasă-te`ncet, pe spate, pe Gangele viu Vin și eu lângă tine, Iată-mă, viu!" final absolut zero. "gangele viu" si "iata-ma viu" au doua cuvinte care se vor de efect sau de increcare la muzicalitate care esueaza teribil. text simplistic, fara nici un strop de poezie. mai mult ar fi un extemporal la lectia de limba romana din clasa a noua, cum spunea comentatorul tau de mai sus pe altundeva.
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deE un text scris in cheie ironica?:) (retoric)
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deȘocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
pentru textul : Femeile lui Bukowski deÎmi cer scuze, dintr-o neatentie l-am incadrat la colaj poetic, nu se va mai repeta
pentru textul : Introspecție deinteresant text și mărturisesc că îl așteptam. în același timp m-aș fi așteptat să fie mai „literar”. îmi pare relativ nelucrat. dar îți poartă amprenta. și îmi va face întotdeauna plăcere să îți citesc textele în ciuda antipatiei pe care mi-o porți. una din încercările mele de a separa opera de autor.
pentru textul : london here i come de"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!
pentru textul : Inside desuperb! prin contradicție (fata – corbul) și lejeritatea sa ușor cinic-amăruie. plus un titlu bun.
pentru textul : băltind deSapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe decine e Alina Mihaela Manole? Pentru că Adrian A. Aghiorghesei știm la fel cum știm și Victor Viorel Ponta cine e.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deDar cine e Alina Mihaela Manole for Christ sake??
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
Ce sa fac daca-s ardelean si ma prind mai greu? Da' las ca-mi trece! Doamne-ajuta.
pentru textul : domnule Labiș dedap, nu intelesesem sensul, am sesizat si modificarea.
pentru textul : A cappella dema bucur ca ti-a placut. mi-ar prinde bine un joc: aduci o modificare si vedem cum se schimba prin tine. ok?
pentru textul : nu îţi dau drumul deIonut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir de,,7/5/7 silabe" în loc de ,,12/5/12 silabe"
pentru textul : 3 gafe haiku dedraga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru textul : Moderator pe hermeneia deProbabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
pentru textul : crucile de"de-aş fi vrut să zic ceva... "
Dacă ai vorbit serios, îţi mulţumesc, dacă nu, tot la fel.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian dePoemul "s-a născut" în urma unui fapt cu adevărat copleşitor.
nu vreau să-i sparg "aura" cu explicaţii...
consideraţie pentru popas. citire şi semn. zapata
Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate
'primăvara aceea
norii mocneau albastru
pentru textul : inge fjord deîn ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea
Sapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim
pentru textul : Fără titlu deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de"dzeu" e anume așa scris sau e din graba obișnuinței tastaturii? Bune versurile: "etichetele-premii luate pentru atâtea / morți nereușite". Prea multe animale în poezie... "ptiu parc-aș fi arca lui noe". :)
pentru textul : nu uitați maioneza deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deDahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango decaractere*
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV denup, nicola! sau, esti gelos pe frumusetea mea nativa? La multi ani! ps: si u esti frumos, sa stii!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. dePagini