l-am citit cind a aparut prima data aici si mi-a ramas in memorie. nu stiu de ce dar primele strofe ma fac sa ma gindesc la Dumnezeu. exista ceva ce impresioneaza in imprecatiile de la inceput si asta mai ales ca eu nu sint obisnuit ca bobadil sa scrie asa (sau am citit eu prea putine texte de-ale lui) imi suna putin aiurea "o schiță circulară", prea tehnic. finalul cam prea "poetizat". asa prost ca in final scriu numai eu mai bobadile.

Katya, nu merg deloc versurile astea, de parca le-ai scris imediat dupa ce ai desenat asa o tempera frumoasa si erai epuizata. Andu

Din păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.

E perfect logic, draga mea consăteancă marga - într-o lume agramată, corectitudinea e blamată. În universul oamenilor mari, deci nu în cel infantil, pentru prostioarele debitate în comentariul care mă viza, ai fi luat rigle la palmă. Intervenţia mea, dpdv gramatical, este aproape impecabilă. Ca mai toate, de altfel. A, că nu poţi tu penetra problemele de stil, că scufunzi marfa cu pomponul, ori că eşti tu obisnuită cu un limbaj frust, de aragaz, asta e cu totul altceva, draga mea, cum spuneam, consăteancă.

În alta ordine de idei, n-ar fi mai bine pentru toţi dacă mi-ai coborî poza pentru ca atunci când ţi se face dor de mine să-mi compui ode şi sărmăluţe în foi de varză? Mai apoi, să mi le trimiţi în privat? Accept şi cereri în căsătorie.

So, fii un copil cuminte şi mai slăbeşte-mă cu pomenitul. Şi mai fă o vizită la oftalmolog! Sunt sigur că va rămâne ăla ca la dentist :).

H este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!

bine, Marina - imi cer scuze si eu pentru izbucnirea de dimineata. cred ca am nevoie de o vacanta - atata tot.

evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.

nu e cumva scream? cred ca postezi cam mult si se cam simte dilutia.

nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text

stiu poemul. si acum, ca si atunci cand l-ai scris, imi pare o acuarela peste care ai venit cu tuse de carbune si apoi cu zgarieturi de diamant. priponire, indigestie, refuz. inedia in toata splendoarea ei. cand se pune "de-a curmezișul" poti sa faci orice ca totul se blocheaza. ca si atunci, si acum ultimele versuri mi se par geniale.

Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.

problema era ca nu puteam sa ma apropii de monitor. pt ca vroia sa ma muste. tii, da ce l am pacalit! cu biberonu cu nessquick

ovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.

"a life"? What kind of life? Fii mai explicit te rog. Eu nu scriu ca sa fiu mai fericit sau mai nefericit. Pentru mine scriitura nu e nici terapie si nici ispasire. Scriu ca am chef si imi face placere. Citeste-mi opinia din profil si vei vedea ca nu cred ca viata e poezie si nici ca poezia e viata. Asa ca in ce priveste punctul meu de pornire nu ai cum sa il ataci. In ce priveste desteptaciunea si prostia, afirmatiie iti apartin. Eu inca sper ca cei care citesc ce scriu eu sint cel putin la fel de inteligenti ca mine. Dar uneori se mai rataceste si cite o exceptie. Dar, asta e..