burzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
m-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
Titlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
oricît de reușită (și amuzantă) ar fi prozodia, prima jumătate a textului nu este poezie. a doua junatate (cam de pe la „babo vera”) poate fi numită poezie și are un anumit ritm interior. pe alocuri insa se cam repetă și nu prea reușește să iasă dintr-o capcană ideatică.
Vă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
parca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
onorat, m-ati cam luat prin surprindere
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
Are o anume seninatate poezia ta, ca si cum carnea si rana - inteleasa ca pretext de inaltare din trup - isi talmacesc pana la urma sensul. Trebuie sa existe un rost pentru toate acestea, nu? Altfel ar fi prea greu de suportat.
aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
gânduri bune vouă!
Younger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
Virgil, felicitari sincere!!! E un pas important!!! Sper sa pot ajunge si eu!!! O penita pentru un eveniment cu adevarat important!!! cu prietenie petre
observ că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
Unul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
burzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
pentru textul : tu trează nămeți deimaginea iubirii îmbrăcată în rochie roşie!
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deMă bucur mult de vizită și semn. Sunt două părți ale aceluiași întreg, astfel cum bine ai remarcat. Mulțumesc și te mai aștept cu mare drag, Cristina.
pentru textul : vis a vis dem-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
pentru textul : sfântul respect deTitlul e una dintre replicile mele favorite din "The Hours". Nu văd textul apropiindu-se de atmosfera Virginiei Woolf, dar cred că nici n-a fost intenţia. Mi s-a părut un pic "low", un zbor la prea joasă înălţime totuşi.
pentru textul : It is possible to die de"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deoricît de reușită (și amuzantă) ar fi prozodia, prima jumătate a textului nu este poezie. a doua junatate (cam de pe la „babo vera”) poate fi numită poezie și are un anumit ritm interior. pe alocuri insa se cam repetă și nu prea reușește să iasă dintr-o capcană ideatică.
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deadrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deVă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).
pentru textul : Nu plânge Moira deparca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
pentru textul : pastel de iarnă deonorat, m-ati cam luat prin surprindere
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
pentru textul : keep my secret well descuze pentru cacofonie; reformulez: daca al meu comentariu...etc. restul ramane valabil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deMulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deAre o anume seninatate poezia ta, ca si cum carnea si rana - inteleasa ca pretext de inaltare din trup - isi talmacesc pana la urma sensul. Trebuie sa existe un rost pentru toate acestea, nu? Altfel ar fi prea greu de suportat.
pentru textul : sura rănii denu înțeleg de ce ai supus aprobării trei texte identice. a proceda în așa fel este un abuz și mă îndoiesc că va duce la aprobrea lor
pentru textul : despre bătrîneţe deVă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri deaveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
pentru textul : ultimele zile degânduri bune vouă!
Younger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.
pentru textul : Children of fear deErata: două biografii care
pentru textul : prezervativ deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe deLe froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) deVirgil, felicitari sincere!!! E un pas important!!! Sper sa pot ajunge si eu!!! O penita pentru un eveniment cu adevarat important!!! cu prietenie petre
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deobserv că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
pentru textul : Adio deCred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
pentru textul : De-a singurul demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets deTema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda detest
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deUnul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
pentru textul : amintirea nordului dePagini