Nicodeme, mai ca imi placu insiruirea de jivine astrale cu care ai asezonat starile acestui poem... dar dromaderul ala din final care rimeaza cu cerul e fortat. Sugerez asa: ii leg de buze un cant egal cu setea ..... ea-ngenuncheaza grav (de unde ai scos forma asta ingenunche?) sorbind pecetea .... Ce zici? Nu neaparat varianta mea, dar ceva mai aproape de adevarul poetic si dau penita meritata.
Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
Cele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" Și da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl țină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.
Dorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
Rar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
mie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
Domnule Leonard Ancuta, eu avocati din oficiu am mai intalnit, cat si versificatori marunti care isi dau cu presupusul cu privire la poezie. Probabil ca va pricepeti la balegar si caramizi din chirpici, dar ce competenta, ce realizari aveti in poezie, ce recunoastere, astfel incat sa-mi spuneti mie ca nu sunt capabil sa "penetrez" mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte?
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
eu astept cu nerabdare ziua in care, in loc de "mama", vom tasta "m-a".
da' ce zic eu - astept cu nerabdare marea revolutie a poeziei - poezia stenografica!
Mi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
Andule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
Nu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
sunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicodeme, mai ca imi placu insiruirea de jivine astrale cu care ai asezonat starile acestui poem... dar dromaderul ala din final care rimeaza cu cerul e fortat. Sugerez asa: ii leg de buze un cant egal cu setea ..... ea-ngenuncheaza grav (de unde ai scos forma asta ingenunche?) sorbind pecetea .... Ce zici? Nu neaparat varianta mea, dar ceva mai aproape de adevarul poetic si dau penita meritata.
pentru textul : schit dePaul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
pentru textul : Zzet deCele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" Și da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl țină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.
pentru textul : Inside deDorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu
pentru textul : Legea 61 deProblema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deFoarte interesante imaginile poemului! Nu am decât două observaţii negative, pentru "la luminile lungi ale" şi "în niciun caz nevolnică".
pentru textul : Ratare cu mingi verzi dede obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pentru textul : În amonte de[very off of the very topic]
andu, cind iti curg balele esti sexy :p
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deRar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
Toate cele bune.
pentru textul : Uneori... dede comentariu.apreciez intotdeauna un sfat obiectiv. si am sa ma gindesc la ceea ce ai spus.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? derara
mierci, Silviu, utranspiratie de cateva ore, e-adevarat. oase de gand, uscate...
pentru textul : umbiguităţi demie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
pentru textul : crucile deMersi pentru comentariu, dar ce-ar fi sa citesti tot textul, doar asa, sa fim siguri ca e o incercare de "prost gust" ...
pentru textul : La coada televizorului decristina :) imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : În amonte demi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
pentru textul : când îngerul își imaginează deDomnule Leonard Ancuta, eu avocati din oficiu am mai intalnit, cat si versificatori marunti care isi dau cu presupusul cu privire la poezie. Probabil ca va pricepeti la balegar si caramizi din chirpici, dar ce competenta, ce realizari aveti in poezie, ce recunoastere, astfel incat sa-mi spuneti mie ca nu sunt capabil sa "penetrez" mesajul si simtul artistic dincolo de cuvinte?
pentru textul : capetown deŞi mie mi-a păcut acest text. Achiesez la spusele Cristinei. Punctez.
pentru textul : acum între noi deÎți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
pentru textul : Colțul obscur deimi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
pentru textul : rețeaua de inutil deeu astept cu nerabdare ziua in care, in loc de "mama", vom tasta "m-a".
pentru textul : toamnă rece deda' ce zic eu - astept cu nerabdare marea revolutie a poeziei - poezia stenografica!
Mi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
pentru textul : jurnal de martie deSi eu m-am lamurit cu concursurile. Si Emilian. Si noi zicem ca sa trimiti tu in continuare si iti uram mult succes!
pentru textul : story of a city deŞi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deAndule, eu deschid MTV-ul doar din greseala, iar despre cele doua dive stiu doar ca: ambele sunt de culoare (dar nu sunt sigura), sexy si en vogue...ajunge? :) acum trebuie sa recunosc ca, a doua zi dupa postare, recitind textul acesta, m-am gandit ca tie s-ar putea sa-ti placa. mi-am dat seama ca imi reusise, involuntar, un text "bobadilic"! si da, a fost scris la dicteu automat, cum spui, eram prea obosita sa il cern si prea...confuza ca sa-mi mai pese. :) multumesc pentru generoasele aprecieri - dar ai grija, incepi sa fii convingator si asta ma nelinisteste... despre ultima strofa: am apelat la cratime pentru ca asa mi-a spotit urechea mea muzicala; insa ma voi gandi la varianta pe care mi-o sugerezi.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deNu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie desunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
e discutabil, sigur :)
pentru textul : Gărzile negre denu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion depardon! e text de pagina de gardă! un singur lucru nu-mi e clar: aia groasă a lu' Călinescu, deci, are și coperți?
pentru textul : coming soon deam modificat "devine" cu "ajunge" în versul 4 unde nu îmi plăcea repetiţia lui "de"
pentru textul : interludiu|mîinile dea pune un simplu punct ca titlu pentru un comentariu face ca acel comentariu sa fie greu accesibil din lista de comentarii
pentru textul : Cuvinte inventate dePagini