draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Alma, am intrat surprinsa pe pagina aceasta... chiar de la titlu. Si... nu ma asteptam la ce-am gasit. Desigur, recunosc "vocea", si poate de aici usoara senzatie de "amestec", pentru ca stilul tau atat de matur si lucid nu putea sa nu fie indulcit de privirea "inapoi". si-mi place si faptul ca nu e un jurnal propriu-zis, pentru ca nu ne lasi sa ne dam seama despre care moment vorbesti (si spun asta dincolo de aparenta cu care ne-ai momit). Una peste alta, frumos. Si eu aceeasi sugestie ca si Virgil, pluralul "cancere" nu suna bine. Desi, cunoscandu-te, as da vina pe mine ca nu vad sugestia pe care sigur ti-ai dorit-o.
cami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
imi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
nu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
multumesc Virgil, am revizuit.
*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
Frumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții desa va citesc poezia si pe H.
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită dee despre un anumit tip de uzură. şi-mi place o-ul acela mic şi neauzit în care se sfârşeşte poemul. strigăt de durere nevalidat de semeni.
pentru textul : metamorfoză în o deVersurile; pure, inocente şi fără fasoane, cuceresc prin valenţele interpretative
pentru textul : Cine pictează curcubeie pe cer denu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
multumesc frumos, la randul meu, tie si tuturor colegilor, va doresc un paste fericit si mult succes.
pentru textul : Apariţie editorială deAlma, am intrat surprinsa pe pagina aceasta... chiar de la titlu. Si... nu ma asteptam la ce-am gasit. Desigur, recunosc "vocea", si poate de aici usoara senzatie de "amestec", pentru ca stilul tau atat de matur si lucid nu putea sa nu fie indulcit de privirea "inapoi". si-mi place si faptul ca nu e un jurnal propriu-zis, pentru ca nu ne lasi sa ne dam seama despre care moment vorbesti (si spun asta dincolo de aparenta cu care ne-ai momit). Una peste alta, frumos. Si eu aceeasi sugestie ca si Virgil, pluralul "cancere" nu suna bine. Desi, cunoscandu-te, as da vina pe mine ca nu vad sugestia pe care sigur ti-ai dorit-o.
pentru textul : blog de iarnă deSa fie intr-un ceas bun. Bucuros pentru aparitia noului tau volum... e o placere intotdeauna sa citesc sonetele scrise de tine.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deE mai mult un fel de epigramă.
pentru textul : Pe Bulevard deLa mulți ani! Aici e 2008 deja!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur decami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
pentru textul : mâna ta stângă deimi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
pentru textul : picioare goale deComiţi constant erori ortografice şi nu numai. De ce nu-ţi reciteşti textele după ce le postezi?
pentru textul : ascult marea deabia atunci ar aparea problemele
pentru textul : O pagină din subsol - fragment dep l i c t i s i t o r
pentru textul : Transplant de inimă demultumesc pentru explicații. era mai corect să spun că îmi plac astfel de desene:)
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deAșa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr desunt cel mai mare dintre păcătoși, dar fug că se scoală Pavel apostolul și mă ia la bătaie... eh, e competiție mare pe tema asta
pentru textul : Nenorocul de"Mi-i frică! nu mă uit!"
pentru textul : Livada ușilor deschise deinsa acel sedimente in ego, stilul elegant, rafinamentul ma conving iar sa fiu anacronica cu ultimile mere preferinte. mai salbatice.
pentru textul : crochiu II deerata: mercurul.
pentru textul : Elegie ermetică VI denu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte demultumesc Virgil, am revizuit.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou de*
Paul, ma gandesc ca varsta ar trebui sa fie cea mai proasta scuza pentru scrisul prost. ma tem ca uneori fac abuz de ea.
Excelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Violeta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci reginei. Un an roditor, iti doresc.
pentru textul : Carmen Sylva deFrumos, suav, o tristete nuantata... Daca imi permiteti as face cateva sugestii despre care nu am pretentia ca sunt potrivite dar asa vad eu: versul "de bunăvoie și nesilită de nimeni" mi se pare explicativ si in loc de "batjocura" poate e de cautat un sinonim mai bland. "Batjocura" mi se pare cam brutal in comparatie cu partea suava a poeziei. Sunt cateva rostiri lirice deosebit de reusite: "insomniile se revarsă în foc", "locul acesta ca un mormânt de faraon/în care intru cu toate podoabele", "ochii mei negri până la muguri" (aici v-a scapat un typo : nergi), "o salcie n-are alt fruct decât umbra sa curgătoare". Violeta
pentru textul : în fruct de salcie dedragul meu, teoretic parca ai dreptate. practica te omoara, din punctul meu de vedere. Elian, ma bucur ca te vad aici.
pentru textul : Recunosc & deca o (cochilie)
ca o (rochie)
ca o (lacrima)
ca pe (niste securi)
ca o sabie care taie capul angelic al poemului.
pentru textul : Nimeni nu ştia dePagini