în seara aceasta o să cobor în subterana din mine
să adorm să nu mai aud nimic să învăţ să plâng
cum un copil stă ascuns
în pântecele maicii sale până la naştere
se pregăteşte să înfrunte lumina ţipând
disperat în timp ce aerul
deschide în trupul său poartă după poartă

în seara aceasta simt cum toate oraşele planetei
se prăbuşesc pe un piept imens şi mor
femei măcinate de tuberculoză
ultima suflare le aprinde trandafiri purpurii
în colţul buzelor se sting misterioase
încât cred că şi în moarte se face uneori primăvară