Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
Eu vă mulțumesc de semne. După două luni în care n-am scris nimic, și mă uram profund pentru asta, mă credeam uitat, și-acum văd c-ați trecut pe aici, cei pe care mi doream să treacă. Să nu mai spun că v-ați "agățat" și chiar de linia care m-a readus printre viețuitori.
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
Uite că de data aceasta mi-a plăcut cap-coadă. Și asta pentru că (încă) personajul nu privește înapoi cu mânie. Poate că întoarcerea spre biserică nu pare originală, dar este posibilă, dă o tentă de realism, de simplitate care place. Inițial textul mi-a adus aminte de "Străinul" lui Camus, dar desprinderea aceasta este mai autentică nouă, aș zice. V-ați gândit să continuați povestirea aceasta?
Nu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
mă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
Poemul pare a fi metafora a ceva pe care încă nu pot numi cu exactitate. Câștigă starea de omniprezență în ciuda camuflajului poetic :) care, după părerea mea, este bine realizat.
Remarc idea din versurile:
„ai putea fi acolo,
scurmând pântecul orașului,
ascultând vaietul
uriașei orgi, prin care rătăcesc
perechile celor de sus.”
Nu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
ochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
Desigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
Trebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
m-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
Așa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
Nu știu de ce, când citesc ce scrii în subsolul textelor mele, aproape de fiecare dată am senzația că sunt iarăși elev și doamna profesoară dă din cap oarecum aprobator. În felul ei.
Sigur ca sunt greseli. Graba extentialista duce la zgomot de fond sporit. In inginerie controlam SNR sau signal to noise ratio. Cu cat numarul e mai mare cu atat mesajul trece mai clar. Multumesc Aranca. Am corectat.
Ioana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
O poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
Îţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Rămâi sub spell te rog și nu trezi curând.
Oamenii sub spell sunt favoriții mei, doar să nu se trezească brusc scriind poeme cu arbori plângînd, păsări care nu s-au trezit (yeah) niciodată, oglinzi de piatră, etc etc... mai ales un câine care o lălăie... probabil că există iarbă de mai bună calitate chiar și pe piața liberă din state, însă probabil, costă 10 dolari mai mult gramul.
Un poem foarte slab plin de clișee și fundamental urât, inestetic adică.
Acest autor știe să scrie, dar cu o condiție, cenzura! Pentru că în mintea lui se petrec lucruri ciudate.
Nu-i dați frâu liber lui Nicholas că dăm de belea.
Întrebare
De ce publici așa de mult lately pe aici Nicholas?
Te simți inspirat?
Din ce citesc, NIET!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dea se citi: Un text care nu trebuie.... Scuze.
pentru textul : 2 club deRaluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea deEu vă mulțumesc de semne. După două luni în care n-am scris nimic, și mă uram profund pentru asta, mă credeam uitat, și-acum văd c-ați trecut pe aici, cei pe care mi doream să treacă. Să nu mai spun că v-ați "agățat" și chiar de linia care m-a readus printre viețuitori.
pentru textul : Gemene-asemene dePoezia
Iubesc această horă de cuvinte,
Această frenezie parfumată
În sufletul uman cristalizată
Fierbinte, desuetă ori cuminte.
E ca un elixir al dimineţii,
Ori un calmant, când inima te doare;
O suferință binefăcătoare
Scăldând cu har stereotipul vieţii.
Simţi uneori că nu mai poţi trăi
Fără a respira o poezie!
A nu-nflori pe creanga ei mlădie
Înseamnă prin Sahare-a dârdăi!
De-aceea eu iubesc acest trabuc
Îmbietor ca mierea de april.
Când plânge-n mine sufletul copil
Să scriu o poezie, mă apuc.
nicholas dinu
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de05/2007
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
pentru textul : Tăcerea - colaj dePaul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
pentru textul : Etaj VII deUite că de data aceasta mi-a plăcut cap-coadă. Și asta pentru că (încă) personajul nu privește înapoi cu mânie. Poate că întoarcerea spre biserică nu pare originală, dar este posibilă, dă o tentă de realism, de simplitate care place. Inițial textul mi-a adus aminte de "Străinul" lui Camus, dar desprinderea aceasta este mai autentică nouă, aș zice. V-ați gândit să continuați povestirea aceasta?
pentru textul : Se prăpădi Viliță deNu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
pentru textul : am privit în ochii cobrei demă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
pentru textul : "try walking in my shoes" deesti sigur ca e proza jurnal?
pentru textul : silent dance for unknown wedding dePoemul pare a fi metafora a ceva pe care încă nu pot numi cu exactitate. Câștigă starea de omniprezență în ciuda camuflajului poetic :) care, după părerea mea, este bine realizat.
Remarc idea din versurile:
„ai putea fi acolo,
scurmând pântecul orașului,
ascultând vaietul
uriașei orgi, prin care rătăcesc
perechile celor de sus.”
Mai ales „rătăcesc perechile celor de sus”.
pentru textul : ubicuu deNu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
pentru textul : zen hibernal deochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine detu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
pentru textul : uneori|singurătate de...mulțumesc Ramona, Călin și Andule, nu mă uita în "Istoria literaturii":) cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului deDesigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deTrebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
m-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
pentru textul : Un fir incandescent de sunete deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM deDomana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
pentru textul : poate deCongrat.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim deştiu că mai trebuie lucrat pe ici pe colo, în punctele esenţiale, mulţumesc iarăşi Otilia, calea de ieşire se opreşte aici.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deAșa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
pentru textul : nothing important dePe aici se dau multe peniţe pentru poezici.
pentru textul : cui prodest deNu știu de ce, când citesc ce scrii în subsolul textelor mele, aproape de fiecare dată am senzația că sunt iarăși elev și doamna profesoară dă din cap oarecum aprobator. În felul ei.
pentru textul : mi-e frică să dorm deSigur ca sunt greseli. Graba extentialista duce la zgomot de fond sporit. In inginerie controlam SNR sau signal to noise ratio. Cu cat numarul e mai mare cu atat mesajul trece mai clar. Multumesc Aranca. Am corectat.
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes deIoana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
pentru textul : așa de ușor deO poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
pentru textul : shooting stars deÎţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
Rămâi sub spell te rog și nu trezi curând.
pentru textul : Midnight taboo deOamenii sub spell sunt favoriții mei, doar să nu se trezească brusc scriind poeme cu arbori plângînd, păsări care nu s-au trezit (yeah) niciodată, oglinzi de piatră, etc etc... mai ales un câine care o lălăie... probabil că există iarbă de mai bună calitate chiar și pe piața liberă din state, însă probabil, costă 10 dolari mai mult gramul.
Un poem foarte slab plin de clișee și fundamental urât, inestetic adică.
Acest autor știe să scrie, dar cu o condiție, cenzura! Pentru că în mintea lui se petrec lucruri ciudate.
Nu-i dați frâu liber lui Nicholas că dăm de belea.
Întrebare
De ce publici așa de mult lately pe aici Nicholas?
Te simți inspirat?
Din ce citesc, NIET!
Pagini