Imi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
Petre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
de cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
personal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
onorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
Interesanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
le-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
hear hear!
frumos omagiu Virgil adus celui ce va fi pomenit pina la sfirsitul timpului. Am vazut the Apple Store in NY acum citiva ani si pt mine a fost echivalent cu o vizita la British Museum. Impresionant numarul de produse, de cumparatori, preturile...
Am un Apple vechi asa de vechi ca nu cred ca poate fi conectat nici macar la internet...il voi privi de-acum cu nostalgie (si-l voi sterge de praf mai des:P)
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
Revin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
dragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
pentru că, nu-i așa, viața e scurtă și merită trăită la maxim, am scris textul de mai sus:)
acum în registru serios, îți mulțumesc Oana pentru observație și semn. ne mai citim. gând bun.
adri, știi cum e? unii văd penițe... alții văd poeme. succesul, dragul meu e un concept relativ.
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
Nu as vrea sa intru chiar acum in detaliile "ecumenice" ale sintagmei din final dar pot spune totusi ca anumite aspecte ale crestinarii, ca proces spiritual, se regasesc de multe ori in pragmatism... iar asta mi-a placut la aceasta lectura. Si poate ca uneori, chiar si daca doar din lipsa de timp e preferabil acest mod condensat de exprimare. Cine citeste, sa fie primit carevasazica... Raman dator cu ultima provocare, deocamdata sunt cam stramtorat, Andu
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
am nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
idei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
mi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
monica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” de*varietaTe
pentru textul : în ultima cameră, el degraba...
Dorin, I.V.Pascal, va multumesc pentru ce-ati spus.
pentru textul : nisip aurifer dePetre Mocanu: aveti dreptate, punctul pus dupa versul 2 poate crea confuzii. o sa schimb acolo, e bine ca m-ati atentionat.
Cristin, stiu de un text din 2009 (sau 2008?). De acela-i vorba? sau mi-a scapat ceva, intre timp? (caz in care te rog sa-mi spui ce, dar nu aici, sa nu initiem un dialog offtopic).
o bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! dede cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
pentru textul : sephirot III dewow. bineînțeles.:)probabil trebuia să spun " sper că e ok dacă acord o peniță textului", scuze dacă am creat confuzie.
pentru textul : anticoncepționale depersonal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
pentru textul : trei observații deinspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii/ înfloresc pe furiș/ la fel ca oasele mele duminica".
pentru textul : portret cu duminică deonorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
Always,
pentru textul : Hemoragii deC
?!?
pentru textul : MĂRTURIE deInteresanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
pentru textul : atunci s-a sfîrșit dele-am si notat pentru premiul de popularitate, neincercind sa ghicesc care al cui este (ar fi fost si in zadar, mi-am dat seama dupa ce au aparut numele autorilor); singurul 10 l-am dat pentru "anotimpul papusilor", insa m-au impresionat si alte citeva scrieri, nu degeaba clasate intre primele si de juriu, mi-am zis azi; mi-a fost jena sa pariez pe propriul text, insa nu am facut-o intimplator, si am luat in considerare si potentialul de succes la public al scrierilor (pariul a fost pariu, nu inseamna ca pentru mine asta a fost si "top 3"); oricum, una peste alta, concursul a inviorat serios comunitatea "hermeneia", si in afara lui - apar mult mai multe si mult mai des texte pe prima pagina, se citeste si se comenteaza mai mult; fiind prima chestie de genu` pe aici, o consider o reusita!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dear fi mai fain fara liniute.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth dehear hear!
frumos omagiu Virgil adus celui ce va fi pomenit pina la sfirsitul timpului. Am vazut the Apple Store in NY acum citiva ani si pt mine a fost echivalent cu o vizita la British Museum. Impresionant numarul de produse, de cumparatori, preturile...
Am un Apple vechi asa de vechi ca nu cred ca poate fi conectat nici macar la internet...il voi privi de-acum cu nostalgie (si-l voi sterge de praf mai des:P)
So, ashes to ashes and Apple to Apple!
RIP Mr Jobs, mission completed on Earth!
pentru textul : a murit steve jobs deNelu, multumesc pentru semn.
pentru textul : germinare deNu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deRevin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
pentru textul : copilărie dedragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
pentru textul : pietrele umbrei depentru că, nu-i așa, viața e scurtă și merită trăită la maxim, am scris textul de mai sus:)
acum în registru serios, îți mulțumesc Oana pentru observație și semn. ne mai citim. gând bun.
adri, știi cum e? unii văd penițe... alții văd poeme. succesul, dragul meu e un concept relativ.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deNu as vrea sa intru chiar acum in detaliile "ecumenice" ale sintagmei din final dar pot spune totusi ca anumite aspecte ale crestinarii, ca proces spiritual, se regasesc de multe ori in pragmatism... iar asta mi-a placut la aceasta lectura. Si poate ca uneori, chiar si daca doar din lipsa de timp e preferabil acest mod condensat de exprimare. Cine citeste, sa fie primit carevasazica... Raman dator cu ultima provocare, deocamdata sunt cam stramtorat, Andu
pentru textul : Povești pseudo-Zen (5) detextul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
pentru textul : Demidulce deam nevoie de ochelari, e limpede...:( in loc de Batori, citisem Bobadil. sau...cine stie ce si cum vazusem acolo. ciudat, oricum, nu mi se intampla des asa ceva. scuza-ma, Andu. si bine ca mi-ai semnalat greseala.
pentru textul : emanație dein cheia istoriei lui Lot in Sodoma. imi dai voie?
pentru textul : fiecare om demultumesc frumos, la randul meu, tie si tuturor colegilor, va doresc un paste fericit si mult succes.
pentru textul : Apariţie editorială deidei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
pentru textul : Despre încredere şi antivirus demi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
revin cu penița, acum că a făcut ochișori prepoziția. Noapte bună...
pentru textul : blue moon deun poem incrancenat, angajat si curajos pentru care te felicit, virgil. ce nu-mi suna bine este "ducă crucea". ai putea inlocui cu "urce".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deVoi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
pentru textul : Csungy, tu știai? demonica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
pentru textul : crucile dePagini