Domnule Titarenco,
Am primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).

Bobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.

Am corectat. Mulţumesc!
Cam care ar fi motivul pentru care ar trebui să mă ţin? O dau în bară mai mereu...

Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)

pentru mine nu e nicio problemă, rolul acestor expresii e de a întări anumite însuşiri.
...
a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochii albastri
îndrăgostit de o femeie mărunţică
ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
(Nazim Hikmet)

aşa. îmi place poemul tău/abordarea pentru că are identitate în contextul reconfigurărilor structurale din poezia actuală. apreciez la o creaţie reperele care ţin de complexul expresiei artistice şi nu tematica care se pliază pe algoritmi temporali. un întreg oscilînd între revelaţie şi îndoială. pot să am o slăbiciune pentru strofa doi? şi nu ştiu de ce pentru canarul albastru care indiferent de simbol am încredere că se va transforma în cuvînt.
am strania senzaţie că ai făcut sau ţi-ai un dar! să fie de vină febra sărbătorilor?

dom'le, nu zic, textul e plăcut, dar am citit atîtea texte cu sîni în ultima vreme pe aici că cred că ar trebui să deschid o colecție. dar sînt convins că partea femeiască de pe aici e măgulită tare tare. ca să vezi că e bună la ceva și canicula în românia. bărbații devin adolesceți. no need for viagra.

sunt plină de răni ca lumea de dumnezei n-am să cobor în gestul nocturn crevase sorbindu-mi alunecarea aceeași carne într-o stație de metrou de închiriat un labirint infim prin palmele însetate de cuvânt rănile nu înseamnă nimic așa îmi spuneai doar înăuntru nostru se moare fără nici un orar pe străzile principale saltă pe umeri sicriele ca să vă pot numara în retragere singuri scriu poezie și râd condiția e să am întotdeauna sub degete rana

Petre, iti multumesc de trecere si pentru apreciere, ma bucur ca-ti place. te mai astept

D[ senzatia de lucrat, partile sau fragmentele au nevoie unele de altele, chiar dac[, din punct de vedere al compozitiei sunt diferite unele de altele. Probabil asta ai si incercat, sa intercalezi abstractul, g\ndul, memoria in realitate, de aceea, in incarcatura poemului, cele mai reusite sau nu neaparat cele mai bune, dar cele ce capteaza atentia sunt 2, 4 si 7. Au si o forta intrinseca a expresiei clare a imaginii, asa incat vezi ce se intampla acolo. Dupa care, vine o reflectie sau o autoreflectie, care schimba macazul si tot asa. in principiu e placut, chiar daca, informatia vine asa, pe franturi si intercalari.

Ce pot să spun mai mult decât îți mulțumesc pentu aceste cuvinte de mare valoare , oricum sunt încântat de prezența ta. Te mai aștept sigur cu drag Djamal

te rog sa editezi textul si sa nu mai pui titlul textului si in corpul textului. Cred ca este evident ca este inestetic.

e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul

imi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....

Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.