Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
Fain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
Textul e unul care nu trece nici bariera ideatică, nici pe cea stilistică. Nu transmite pe niciun palier, iar izul arhaic (voit sau nevoit) nu se justifică. Scrierea începe prin a mima confesiunea revelată printr-un limbaj aparent simplist şi se termină într-o filosofie creaţionist-livrescă.
Frecvenţa postărilor nu are nimic de-a face cu judecata editorială, dar are, cu siguranţă, efect negativ asupra valorii literare intrinseci.
E curios, cel puţin pentru mine, cum unii useri cer lămuriri pentru propriile texte trimise la şantier, dar niciodată pentru textele care nu le aparţin... Personal, m-aş minuna până la fericire să văd cum un user participă efectiv la scoaterea din şantier a unui text care nu stă sub semnătura sa. Iar acest lucru îl spun la modul general, nu mă refer numai la Ottilia.
Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
Exista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
un text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
multumesc, silvia.
aveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
Très réussi. La lumière blanche, prisme de la floraison, illuminant l'ombre gigantesque de l'arbre dont la large ramure étale équivaut aux profonde racines. Une petite fleur de pommier éclot... la vie renaît, le fruit est en fleur ... :)
..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
despre pahar, ca e plastic: ce rea e animalele astea care devorasc egoitatile launtrice (sic) si si si vulnerabilitatea (rea, domle, reaua!) ca are dantura proasta si eu impart tu imparti el o imparte. dar, cel mai tare e ca poezia vietii e, la propriu cu toane. crezi ca se poate mai multa claritate?
ovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
Adriano, este-o incintare cind intelegi ca-i vorba de dragoste-n versurile de dragoste si nu de un transfer de arme dintr-o parte-n alta iar finalul este o histerectectomie totala a oganulu numit suflet:))) indiferent de pozitia lui in coprul uman.Si aici in poezia asta dragostea-i dragoste.
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
Vlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
Da, Virgil, asta am vrut să spun cu "negreşit" ("cu regularitate"); dar m-am jucat puţin, ironic, cu vorba, încercând să sugerez o regularitate insistentă, care nu te iartă cu niciun chip. Mă bucură, însă, că suntem pe aceeaşi lungime de undă în privinţa subliteraturii şi a imposturii literare.
Aceeaşi stimă pentru felul în care înţelege Sebi lucrurile.
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deFain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
pentru textul : țara lui nu-știu-unde demulţumesc. Iată ce mult mă bucur că ne întîlnim în acest loc. Un comentariu ce mă onorează.
pentru textul : dada deLIM.
Seară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
Textul e unul care nu trece nici bariera ideatică, nici pe cea stilistică. Nu transmite pe niciun palier, iar izul arhaic (voit sau nevoit) nu se justifică. Scrierea începe prin a mima confesiunea revelată printr-un limbaj aparent simplist şi se termină într-o filosofie creaţionist-livrescă.
Frecvenţa postărilor nu are nimic de-a face cu judecata editorială, dar are, cu siguranţă, efect negativ asupra valorii literare intrinseci.
E curios, cel puţin pentru mine, cum unii useri cer lămuriri pentru propriile texte trimise la şantier, dar niciodată pentru textele care nu le aparţin... Personal, m-aş minuna până la fericire să văd cum un user participă efectiv la scoaterea din şantier a unui text care nu stă sub semnătura sa. Iar acest lucru îl spun la modul general, nu mă refer numai la Ottilia.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deÎntr-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
pentru textul : Le Singe Bleu deEu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deExista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deun text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
Insa, repet, all in all o poezie ok.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 demultumesc, silvia.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deaveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
cu multă plăcere Alina. dacă aveţi un webcam care să stream video plus microfon pentru audio v-am putea găzdui şi live online Virtualia.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deTrès réussi. La lumière blanche, prisme de la floraison, illuminant l'ombre gigantesque de l'arbre dont la large ramure étale équivaut aux profonde racines. Une petite fleur de pommier éclot... la vie renaît, le fruit est en fleur ... :)
pentru textul : La lumière en fleur dedaca devine elitista vroiam sa spun..imi fug tastele de sub mana..
pentru textul : hermeneia 2.0 deda ai dreptate, e prea bla bla baluic minulescian pe acolo
pentru textul : dimineți violet deAm corectat. Mulţumesc!
pentru textul : Petru pământesc.. deCam care ar fi motivul pentru care ar trebui să mă ţin? O dau în bară mai mereu...
..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
cheers!:p
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
despre pahar, ca e plastic: ce rea e animalele astea care devorasc egoitatile launtrice (sic) si si si vulnerabilitatea (rea, domle, reaua!) ca are dantura proasta si eu impart tu imparti el o imparte. dar, cel mai tare e ca poezia vietii e, la propriu cu toane. crezi ca se poate mai multa claritate?
pentru textul : Poli magnetici deovYus, stii foarte bine ca nu la acel lucru ma refer. cind iti editezi profilul personal pe Hermeneia ai optiunea de a-ti modifica adresa de email pe care ai folosit-o la inscriere. tu acolo ai in momentul de fata doar cuvintul "ovYus". nu cred ca eu sint cel ce cauta nod in papura ci mai degraba tu cred ca te comporti neatent si teribilist. putin mai multa atentie la ce iti spun altii probabil ca nu ti-ar strica. adresa de email ti-ai modificat-o tu in mod deliberat la un moment dat. cred ca tu esti cel care ar trebui sa sapi mai atent. neglijenta sau neatentia nu trebuiesc confundate cu superioritatea intelectuala. parol.
pentru textul : hermeneia 2.0 decam multe calorii are meniul :)
pentru textul : revelion H demulţumesc, Virgil, am să vorbesc cu autorul de care te legi să vedem ce poate să facă.
pentru textul : doomsday poem deAdriano, este-o incintare cind intelegi ca-i vorba de dragoste-n versurile de dragoste si nu de un transfer de arme dintr-o parte-n alta iar finalul este o histerectectomie totala a oganulu numit suflet:))) indiferent de pozitia lui in coprul uman.Si aici in poezia asta dragostea-i dragoste.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dealma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
pentru textul : cheile de"iar fânta-și pierduse"?
pentru textul : Pisica neagră deo prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
pentru textul : despre tine deÎn mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deVlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
pentru textul : bicicleta deDa, Virgil, asta am vrut să spun cu "negreşit" ("cu regularitate"); dar m-am jucat puţin, ironic, cu vorba, încercând să sugerez o regularitate insistentă, care nu te iartă cu niciun chip. Mă bucură, însă, că suntem pe aceeaşi lungime de undă în privinţa subliteraturii şi a imposturii literare.
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deAceeaşi stimă pentru felul în care înţelege Sebi lucrurile.
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
pentru textul : pietrele umbrei dePagini