Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.

Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.

cine scrie prost, scrie prost pentru noi, dar bine pentru el. de obicei, exista critici literari care sa observe acest lucru. nu poti spune ca orice potential scriitor e pasibil de a scrie prost. si nu, nu ai dreptul sa ii spui cuiva ca nu stie sa scrie, decat daca tu insuti scrii mai bine, daca ai patalama de critic sau daca ai ceva vechime in domeniu. poate ca fiecare dintre noi are momente cand il lasa inspiratia...dar nu poti spune ca cine scrie prost intr+un anumit moment, scrie prost. de exemplu, am citit lucrari proaste ale lui stephen king (imi place horror-ul, asta e :), dar nu pot spune ca el scrie prost. cum pot sti carei cauye ii datorez faptul ca scriu prost? in primul rand, lipsei de inspiratie, a educatiei de specialitate, etc. dar probabil ca si pe acest site exista epigoni, care nu au de+a face cu literatura, fie ea in proza sau in versuri. totusi, sa deschidem ochii. in secolul XXI nu mai exista scris bine sau prost. nu mai exista canoane. postmodernismul ne-a dezvirginizat demult.

Adevarul ca diurnalis reprezinta o specie aparte a literaturii care isi are savoarea sa in special datorita naturii curioase si pe alocuri voyeuriste a omului contemporan (incepem sa ne asemanam cu maimutele... poate ca Darwin era de fapt un vizionar) avid in a trece dincolo de cortina ingaduita de norma si a se posta direct in spatiul vital al creatorului. Orice am spune ne plac creatorii care isi oranduiesc existenta in coerenta cu ceea ce scriu, ne place gustul de autentic din placinta asta fada numita viata, intotdeauna speram ca vom putea arunca o privire dincolo. Cumva autorul cunoaste toate acestea si indraznesc sa afirm ca reuseste cu talent si dibacie sa ne ofere un soi de varianta demo a vietii sale de dincolo de cuvant. Un text reusit.

Frumos poem, vizual, imaginativ. Împărtășesc părerea D-lui Titarenco re. afirmația aceea. Poemul mi se pare mai degrabă spontan, ok, sclipitor, dar nu lucrat cu instrumente de bijutier... mă rog, de gustibus...
Aș remarca nota livrescă a poemului. Mi-a plăcut. E ca o carte nescrisă încă, mult mai stufoasă, ca o nescrisă odisee îmi apare poemul ăsta. Felicitări Oana pentru (în opinia mea) o reușită literară.
Merită remarcat acest text.
Marga

Eu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.

...îmi cade foarte bine titlul poemului tău, Nuța. e sensibil și se pliază pe structura mea. la fel și ultimul vers are o asociere plăcută și distinsă. îmi face plăcere să te citesc și tu știi că nu îmi place să spun ce nu cred. elimină puțin, când vrei, din tropi, pe următoarele poeme... și pune-ți în valoare sensibilitatea ce se anunță tot mai frumoasă. cel puțin pentru mine. uf, ce titlu fain! cu gânduri bune, paul

Daniel, dupa parerea mea, acesta este un text pe care daca nu ai fi tinut neaparat sa il fortezi in chingile ritmului si rimei ar fi ajuns departe

Eu te invit site rog sa publici si pe hermeneia articolul privind originea hutulilor. Aceasta ar oferi o nota de diversitate site-ului.

iată că am auzit şi expresia zilei: "daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala". Nu m-aş mira ca vorba asta să rămînă celebră în istoria literaturii române.
Pariez că Cristina Ştefan se va ofusca din cauza vorbei mele. Ok, de dragul ei rectific, istoria literaturii virtuale române

Bună seara,

Am corectat textul. Va mulțumesc pentru observații.

Deosebit acest descîntec viu în rădăcina atător stele. Îmi pare rău că nu am reușit să-l ascult la RdioLynx, dar cum ai putea face zoom pe timp?

Nu ştiu dacă o să supăr sau nu autorul poeziei de mai sus, întru-cât s-au spus multe despre Crăciun şi alma în comentariul ei sub textul "Crăciun e când s-a născut Isus", vorbeşte despre naşterea Domnului prin primăvară, am să aduc aici o posibilă si foarte veridică dată asupra naşterii lui Isus. Nu este clară data naşterii Sale, şi, deşii evangheliştii Matei, Luca şi oarecumva Ioan au scris extensiv despre naşterea Sa, circumstanţele şi contextul istoric în care s-a născut, Luca spunându-ne că a făcut cercetări amănunţite cu privire la aceasta, nu ni se spune data precisă. Uneori lucrurile se pot lua de la coadă la cap, în elucidarea unei probleme. Ştim că Hristos a murit la Passover. Passoverul (sau Paştele, de unde şi expresia în Biblie: "Hristos paştele nostru") este la jumătatea anului ebraic, an format din 360 de zile, calendarul ebraic fiind unul lunar, al nostru (gregorian) fiind solar. Ştim că Isus a lucrat în ungerea Sa mesianică exact trei ani şi jumătate. Cu trei ani şi jumătate înainte de răstignirea Sa pe cruce (cu o zi înaintea Sabatului, dar în ziua Passoverului din anul 30) El se arătase la râul Iordan şi a fost botezat în apă de către Ioan Botezătorul. Era toamna, Rosh Hashanah, începutul anului ebraic. Aici, în această perioadă a anului, în Israel au loc festivalurile celor 10 zile de "awe" sau "the High Holy Days" perioada între Rosh Hashanah şi Yom Kippur. Isus a lucrat pe pământ trei ani şi jumătate, lucrare de mesianism, de uns al lui Dumnezeu, încheiată cu răstignirea Sa. Iar la evrei nu exista dreptul de a lucra într-o capacitate religioasă de rabin, fariseu, saducheu sau preot până nu împlineai vârsta de 30 de ani. Când Hristos a împlinit vârsta de 30 de ani, cu depline drepturi de a se înfăţişa public înaintea poporului într-o capacitate religioasă, a ieşit la Iordan, unde aşa cum se ştie a fost botezat de Ioan. Atunci, în momentul cufundării în apă, s-a şi auzit un glas din înalţime spunând: "Acesta este Fiul meu prea iubit, de El să ascultaţi". Inceputul celor 30 de ani de obscuritate si pregătire intensă a lui Isus pentru lucrarea pentru care fusese trimis, ne duce în toamna anului 4 Î.H. la sărbătorile de "awe" care încep cu trâmbiţele zilei anului nou - Rosh Hashanah şi se termină cu sărbătoarea corturilor. Aceasta este şi perioada Sa de reîntoarcere pe pământ, într-un viitor nedeterminat, întru-cât profetul Zaharia spune că la revenirea Sa pe norii cerului, când orice om de pe pământ îl va vedea şi orice genunchi se va pleca înaintea Lui, Israelul va fi prins în mijlocul Yom-Kippurului, ziua ispăşirii şi a plângerii păcatelor sale, încercuit şi îngenunchiat de duşmanii ei de moarte, la un pas de extinţie, iar sărbătoarea corturilor va fi o sărbătoare mondială începând cu acea dată, in memoriam...

Aștept să pun piesă lângă piesă, ca într-un puzzle, și să văd întregul, de care, mă voi bucura!