Vladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
ultimul vers merge bine ca titlu. daca nu ai fi facut analogia flori-oameni, as fi spus sa ramai numai cu partea a doua, care mi-o gadilat genele in mod placut
Versificare oarbă, făra niciun dumnezeu. Orice om care deprinde câteva elemente de prozodie poate încropi suta de strofe, la suta de minute, cu acelaşi rezultat. Plus de asta, prostioara de mai sus mai e şi plină de aritmii, rime forţate şi (deşi tipul rimei nu permite acest fapt, cel puţin în condeiul unui clasic vertiabil) de aceeaşi lungime, disonanţe tematice şi lexicale, chiftele logice etc.
Aritmii: vers 4, v. 8, v9, v. 11, v. 13, v. 15, v. 16, v. 20, v.
rime sărace: toate în afară de: artist/ acatist, troiene/ vene, jar/ vascular,.
Este un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
textul are forță. pe final chiar mai accentuat. mi se pare simplu, o simplitate pe care nu ai mai atins-o de mult, de aici o timiditate francă, e drept, la început.
apoi, parcă cerând dreptul să fie, devine ”că din tine a rămas un scris ruginit/că acasă nu m-am mai întors niciodată?”
ori ultimele două schimbă registrul și duc întregul spre strigăt. aproape sugrumat estetic.
titlul ne e neapărat rău, e mai mult amar. ce să urezi? cum să scape poetul de aniversările al căror preț doar el le știe?
și titlul e un strigăt.
Salut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
Virgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
Important e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
am remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
moi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
maia, sper ca nu te am suparat cu ceva. guenon zice ca am uitat originile, sensurile primare, iar amintirea ac uitari poate nu ne convine si facem botic. eu risc totusi. fara numar
sebi, cînd mai introduci un rînd gol la începutul unui text te rog sa editezi sumarul (sau teaser-ul) - ai un link acolo - ca sa fie mai mult decît pîna la rîndul gol. este nevoie de aceasta operațiune manuală pentru ca teser-ul în prima pagină și în pagina tematică să nu apară f. scurt. de data asta o voi face eu. te rog să îmi spui dacă nu înțelegi.
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
Maria(na), îți sunt recunoscător pentru aplecarea asupra acestui poem cu atât mai mult cu cât comentariul tău datează dinainte de modificarea pe care a trebuit să o operez din motivele care se văd mai sus. Mă bucur chiar și mai mult că nu ai fost tu cea care s-a sesizat de acea sintagmă 'inacceptabilă', pentru că eu nu consider acea exprimare vulgară iar o explicație nu mi s-a oferit, ci doar o sentință. A fi sau a nu fi vulgar în poezie este o chestiune complexă în opinia mea, care scapă unei priviri superficiale.
Îți mulțumesc încă o dată pentru citirea atentă și pentru opinie.
Voi ține cont de ea, fără doar și poate.
A
cu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
Poem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
Cred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
cred că m-ai înţeles greşit. Nu, n-am zis că trebuie excluse, ci doar limpezit discursul. Pe de altă parte, eu nu dau niciodată verdicte, am mai spus-o. Este doar o părere a unui cititor oarecare de poezie, atâta tot.
Violeta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa: sau sau ". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
pentru textul : nu uitați maioneza deultimul vers merge bine ca titlu. daca nu ai fi facut analogia flori-oameni, as fi spus sa ramai numai cu partea a doua, care mi-o gadilat genele in mod placut
pentru textul : Natură moartă deVersificare oarbă, făra niciun dumnezeu. Orice om care deprinde câteva elemente de prozodie poate încropi suta de strofe, la suta de minute, cu acelaşi rezultat. Plus de asta, prostioara de mai sus mai e şi plină de aritmii, rime forţate şi (deşi tipul rimei nu permite acest fapt, cel puţin în condeiul unui clasic vertiabil) de aceeaşi lungime, disonanţe tematice şi lexicale, chiftele logice etc.
Aritmii: vers 4, v. 8, v9, v. 11, v. 13, v. 15, v. 16, v. 20, v.
rime sărace: toate în afară de: artist/ acatist, troiene/ vene, jar/ vascular,.
Chiftele: întreg textul.
pentru textul : cam miroase deEste un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
pentru textul : nesărbătoare deUn poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
pentru textul : sub acoperire dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia detextul are forță. pe final chiar mai accentuat. mi se pare simplu, o simplitate pe care nu ai mai atins-o de mult, de aici o timiditate francă, e drept, la început.
pentru textul : La multă descompunere, tată deapoi, parcă cerând dreptul să fie, devine ”că din tine a rămas un scris ruginit/că acasă nu m-am mai întors niciodată?”
ori ultimele două schimbă registrul și duc întregul spre strigăt. aproape sugrumat estetic.
titlul ne e neapărat rău, e mai mult amar. ce să urezi? cum să scape poetul de aniversările al căror preț doar el le știe?
și titlul e un strigăt.
Salut reintalnirea cu poetul Costin Tanasescu in acest spatiu virtual. In aceasta forma il regasesc usor schimbat insa la fel de sentimental si de rotund in metafore cum l-am inteles eu intr-o noapte petrecuta la rosiorii de vede cand luna era un hanger infipt in inimile holdei. Eu dupa cum am mai spus, tocmai mi-am luat o vacanta lunga in caraibe :-) dar evenimentul acesta nu puteam sa-l las sa treaca asa, ca pe un tren care nu opreste in gara mea. Succes Costine pe mai departe si sa te citesc cu bine aici pe hermeneia! Andu
pentru textul : nais tu mit iu deVirgile tu scrii prost dar scrii și foarte bine, oare nu facem asta toți?
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deImportant e când scriem bine, să scriem bine, iar aici tu ai scris bine.
Ai scris așa cum te-am cunoscut eu, acum poate mai bine de cinci ani.
Stilul tău intelectualist de care, este limpede, nu te poți și poate nici nu trebuie să te poți lepăda, într-un text ca acesta sună bine cu acea notă de deziluzie care este până în cele din urmă imaginea nefericirii noastre.
Un text remarcabil, la mai multe deci
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) deam remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
pentru textul : Sonet 151 de.. și a căzut prima zăpadă :)
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deRevin cu motivarea pentru acordarea peniței și cu propunerea pentru remarcare.
mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ demoi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni demaia, sper ca nu te am suparat cu ceva. guenon zice ca am uitat originile, sensurile primare, iar amintirea ac uitari poate nu ne convine si facem botic. eu risc totusi. fara numar
pentru textul : Pietrele Doamnei desebi, cînd mai introduci un rînd gol la începutul unui text te rog sa editezi sumarul (sau teaser-ul) - ai un link acolo - ca sa fie mai mult decît pîna la rîndul gol. este nevoie de aceasta operațiune manuală pentru ca teser-ul în prima pagină și în pagina tematică să nu apară f. scurt. de data asta o voi face eu. te rog să îmi spui dacă nu înțelegi.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) desi cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile demulțam fain, Iuri! dacă sună cum îți place îi musai să îl facem hit folk:)
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deMaria(na), îți sunt recunoscător pentru aplecarea asupra acestui poem cu atât mai mult cu cât comentariul tău datează dinainte de modificarea pe care a trebuit să o operez din motivele care se văd mai sus. Mă bucur chiar și mai mult că nu ai fost tu cea care s-a sesizat de acea sintagmă 'inacceptabilă', pentru că eu nu consider acea exprimare vulgară iar o explicație nu mi s-a oferit, ci doar o sentință. A fi sau a nu fi vulgar în poezie este o chestiune complexă în opinia mea, care scapă unei priviri superficiale.
pentru textul : liquido deÎți mulțumesc încă o dată pentru citirea atentă și pentru opinie.
Voi ține cont de ea, fără doar și poate.
A
cu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
pentru textul : mistică deFrumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron dete-am citit si dimineata, ai schimbat si imi place schimbarea! versul-dar tu pleci înainte ca să se adune doctorii-suna mai bine fara ca?!
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta dePoem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
pentru textul : dj remember II deCred că Orianei nu i-a sunat bine inversiunea din versul al patrulea, we keep the silence inside, și din versul precedent unde chiar lipsește ceva, IT is always dark out there, inversiuni intenționate ce subliniază ce se întîmplă în segmentul outside-inside.
pentru textul : In-between decred că m-ai înţeles greşit. Nu, n-am zis că trebuie excluse, ci doar limpezit discursul. Pe de altă parte, eu nu dau niciodată verdicte, am mai spus-o. Este doar o părere a unui cititor oarecare de poezie, atâta tot.
pentru textul : clona deda, Aranca e Stima apelor... Multumesc pentru apreciere!
pentru textul : Cantilène deVioleta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa:
sau 
sau 
". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
pentru textul : Erosul Dilectei de...mai binele e dușmanului binelui, inițial așa era, dar...
pentru textul : cine are ceva de spus să spună acum demulțumesc frumos !
Pagini