îmi amintesc
am fost odată demult în Cadiz
nu ştiam să spun decât por favor

zidurile îmbrăcate în mov erau foarte amabile
aveau de sus autorizaţie să mă salute
să mă plimbe prin oraş
dincolo de ele n-am avut voie să intru

turiştii erau îndreptaţi spre parcul empresorial de poniente
li se dădea o gogoaşă o halbă de bere cruzcampo şi un
tichet la o manifestaţie în aer liber
nu-mi amintesc cine ţinea o cuvântare despre
Felipe Gonzales şi avantajele guvernului socialist
ştiu însă că am avut toată ziua companioni porumbeii
spre seară grupul Pato Negra cânta în stilul flamenco
"todo lo que me gusta es ilegal"
n-am avut nici măcar un peseta să iau
trenul de Madrid ori să dorm la hotel

am rămas cu porumbeii până târziu
ciugulind aceleaşi seminţe deshidratate
m-am retras cu ei în turla bisericii învăţând
disciplina iezuită

mă acopeream cu gândurile ca şi cu o pătură verde şi umedă
din care trăgeam câte-un fir să ţin socoteala
întreruperilor de confidenţă la suspiciunea
că-mi vor creşte aripi
şi pene