Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
Ela, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
Căline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
Nume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
câți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
"elena eu nu mă mai găsesc"
destainuirea care fuge de ea insasi...
insiruirea de idei ce forteaza surprinderea motivului...
elena e de negasit in existenta concreta...
ea are radacini "demiurgice" dar nu respira prin nimeni decat partial...
destul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
apreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
the way forward! felicitari Paul, este inca un pas inainte: nu numai ca este 'green' dar si convenabil si usor de accesat considerind kindle si alte facilitati on line..si eu voi aborda aceasta cale, sper cit de curind...
cheers!
nu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
foarte comic acest "concepeti-ma" cu tot cu conotatiile sale moderne sau de slang language... cred ca arhaic este acel "val-vartej" deloc prezent in exprimarea curenta, literara sau cazuala. dar chiar si asa nu vad unde este poezia in acest text. am intrat sa dau o mana de ajutor, totusi, deci cred ca il poti rescrie fara remuscari. nu am gasit nici un trop si nici un loc poetic. doar o idee cam rasuflata, pot sa zic, bazandu-ma pe incercarile de liceu, pe care le primeam la posta redactiei unei reviste. bref, ai texte mai bune.
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
ca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
Ecaterina Bargan, Mărturisesc că nu am dezinvoltura întîlnită în comentariile tale. De altfel eu comentez foarte rar așa că îmi vei ierta stîngăcia. Îndrăznesc să spun că sînt ușor descumpănit, punînd pe un taler poeziile tale și pe celălalt formulările categorice pe care le semnezi sub versurile colegilor de site. Exemple - chiar am de unde astăzi (să îmi îngăduiți să mai sar ici colo, nu vreau să abuzez off topic): „trebuie să exersezi. Ordoneazăți(!?) gîndurile... scrie simplu, nu mere dansează prin iarbă, și încă și mai sar în iazul dintre salcîmi. astea sunt aberații.” ( http://www.hermeneia.com/poezie/5777/). “puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă... bunicel textul.” (http://www.hermeneia.com/proza/5775/). “nimeni nu se va mai încumeta... să ce? nu știu, nu mi-a atras atenția nimic. gradele de comparatie, asocierile cu "că se minunau și îngerii" nu mai functionează. prea prozaic.” (http://www.hermeneia.com/poezie/5765/). “uite ca(!! )citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super.”(Hmm!!). (http://www.hermeneia.com/poezie/5763/). Ecaterina Bargan, De fapt citind toate poeziile semnate de tine, așa cum spuneam, sînt debusolat și invidios că la vîrsta mea, eu –spre deosebire de tine- mai am incertitudini. Cred că formulările artificiale și greșelile de exprimare din textele tale sînt doar o plăsmuire a minții mele.
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
Minunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
Câteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
și cum mă căscam io la poem în seara asta am zis că tre să tai toată ultima strofă. sorry pentru niscaiva perturbări în media library-ul tău Oana și mulțam de semn. mâine e o altă zi, să vedem ce ne aduce:)!
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
dintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
cred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
Foarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
privind textul si pe Botero, incerc sa definesc relatia intre cele doua...insa, avind in vedere, filosofia picturii lui Botero, de-altfel un contemporan noua, italian prin adoptie spirituala, cred ca de aici din acest unghi poate fi privit poemul: " Il invente le gonflement des formes donnant aux figures humaines, aux éléments de la nature at aux objets un volume exceptionnel qui exalte la vie dont ils jouissent, mais ironise leur rôle dans le monde." si atunci imi place sa-l recitesc poemul prin aceasta prisma. si cind voi reciti si celelalte fragmente mai vorbim. mai pot sa adaug, ca o axioma, fara a fi offtopic, "An eye for an eye will only make the whole world blind" (Mahatma Gandhi)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
frumos,..., titlul este foarte sugestiv și are un aer plăcut de sensibilitate mixată cu ziceri înțelepte. mi-au plăcut versurile semnalate de Alina, precum și acestea:
unde să mă vezi
când lipsesc din intersecţia vederii
cu umbra
şi tot ce prinde a scânteia e rana
pe care încerc să o trag deasupră-mi
ca pe o hlamidă
bref, am lecturat cu plăcere, Sebi!
pentru textul : nu exist dar mă tratez deEla, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCăline, ai dreptate și dacă mă încurajezi mă pun pe lucrat la varianta explicită.
pentru textul : parfumul Hermeneiei deNume zici, portrete zici? Ești sigur?
O să iasă plină de beep-uri cf. cu RegulaMenta
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
pentru textul : Răvașe către întuneric deBine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun decâți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
pentru textul : degetele cu tine de"elena eu nu mă mai găsesc"
destainuirea care fuge de ea insasi...
insiruirea de idei ce forteaza surprinderea motivului...
elena e de negasit in existenta concreta...
ea are radacini "demiurgice" dar nu respira prin nimeni decat partial...
asa vad acum...mai citesc...
buna alexandru!
pentru textul : oriental red dedestul de gothic aș zice, se pare că vara asta oferă stimulare spre "dark side" mi se pare interesant versul "plutea prin văzduhul pietrificat anevoie și ofta" mi se pare sugestivă sintagma "epiderma incendiată a mării" am mai citit despre sturioni la tine, cîndva am prins un pui, cred că era păstrugă
pentru textul : naufragiu de...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deapreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
the way forward! felicitari Paul, este inca un pas inainte: nu numai ca este 'green' dar si convenabil si usor de accesat considerind kindle si alte facilitati on line..si eu voi aborda aceasta cale, sper cit de curind...
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 decheers!
nu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deși aici
„ce au de facut”
hai, suntem 3 oameni cu ochii pe tine. :)
pentru textul : Dilemă divină deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
foarte comic acest "concepeti-ma" cu tot cu conotatiile sale moderne sau de slang language... cred ca arhaic este acel "val-vartej" deloc prezent in exprimarea curenta, literara sau cazuala. dar chiar si asa nu vad unde este poezia in acest text. am intrat sa dau o mana de ajutor, totusi, deci cred ca il poti rescrie fara remuscari. nu am gasit nici un trop si nici un loc poetic. doar o idee cam rasuflata, pot sa zic, bazandu-ma pe incercarile de liceu, pe care le primeam la posta redactiei unei reviste. bref, ai texte mai bune.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu de"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
pentru textul : recul. 1. deca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
Ecaterina Bargan, Mărturisesc că nu am dezinvoltura întîlnită în comentariile tale. De altfel eu comentez foarte rar așa că îmi vei ierta stîngăcia. Îndrăznesc să spun că sînt ușor descumpănit, punînd pe un taler poeziile tale și pe celălalt formulările categorice pe care le semnezi sub versurile colegilor de site. Exemple - chiar am de unde astăzi (să îmi îngăduiți să mai sar ici colo, nu vreau să abuzez off topic): „trebuie să exersezi. Ordoneazăți(!?) gîndurile... scrie simplu, nu mere dansează prin iarbă, și încă și mai sar în iazul dintre salcîmi. astea sunt aberații.” ( http://www.hermeneia.com/poezie/5777/). “puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă... bunicel textul.” (http://www.hermeneia.com/proza/5775/). “nimeni nu se va mai încumeta... să ce? nu știu, nu mi-a atras atenția nimic. gradele de comparatie, asocierile cu "că se minunau și îngerii" nu mai functionează. prea prozaic.” (http://www.hermeneia.com/poezie/5765/). “uite ca(!! )citind poema asta incep sa apreciez si eu talentul tau. e mai bun decat ultimul postat. mi-a placut in intregime. nu dau stea, astept ceva super.”(Hmm!!). (http://www.hermeneia.com/poezie/5763/). Ecaterina Bargan, De fapt citind toate poeziile semnate de tine, așa cum spuneam, sînt debusolat și invidios că la vîrsta mea, eu –spre deosebire de tine- mai am incertitudini. Cred că formulările artificiale și greșelile de exprimare din textele tale sînt doar o plăsmuire a minții mele.
pentru textul : soare viu demultam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
pentru textul : Priviri deAm intrat special aici sa vad ce e pe prima pagina si bate vantul. Probabil ca Panza asta astepta pentru morile de vant.
pentru textul : login deMinunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? deCâteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
pentru textul : Irepetabilă primăvara deși cum mă căscam io la poem în seara asta am zis că tre să tai toată ultima strofă. sorry pentru niscaiva perturbări în media library-ul tău Oana și mulțam de semn. mâine e o altă zi, să vedem ce ne aduce:)!
pentru textul : lângă martie era un lac de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului dedintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor decred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deSă ştiţi, d-le Dinu, că mi-au plăcut câteva chestii de aici...
pentru textul : spovedanie deFoarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
pentru textul : despre scheletul giocondei deprivind textul si pe Botero, incerc sa definesc relatia intre cele doua...insa, avind in vedere, filosofia picturii lui Botero, de-altfel un contemporan noua, italian prin adoptie spirituala, cred ca de aici din acest unghi poate fi privit poemul: " Il invente le gonflement des formes donnant aux figures humaines, aux éléments de la nature at aux objets un volume exceptionnel qui exalte la vie dont ils jouissent, mais ironise leur rôle dans le monde." si atunci imi place sa-l recitesc poemul prin aceasta prisma. si cind voi reciti si celelalte fragmente mai vorbim. mai pot sa adaug, ca o axioma, fara a fi offtopic, "An eye for an eye will only make the whole world blind" (Mahatma Gandhi)
pentru textul : Ramona & Rameau - Part II dePagini