în "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
Regãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
adica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
textul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
Virgil, felicitari sincere!!! E un pas important!!! Sper sa pot ajunge si eu!!! O penita pentru un eveniment cu adevarat important!!! cu prietenie petre
Mi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
multumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
corectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
finalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Textul este destul de prozaic (poate intenţionat), dar se potriveşte cu tipul discursului - manifest. Mi-a plăcut pentru ritm, pentru spontaneitatea pe care o degajă şi pentru sinceritatea rece.
cînd citesc texte din acestea îmi dau seama că sînt poezie dar cred că probabil ar fi mai poezie dacă ar fi "din cauza sentimentului" mai degrabă decît "despre sentiment". părerea mea.
un om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Ion, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
Dar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Și totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
Eu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
îmi place destul de mult titlul, iar din el mai ales sintagma , dor semantic ... am nostalgia romanului lui eco, insula din ziua de ieri... mă deranjează însă acel eviscerat , nu e deloc poetic verbul... dar asta nu e vina lui. apreciez lehamitea prezentă aici și cred că poate fi îmbunătățit tot poemul (înlăturând retorismul, unele verbe, substantive, tropii... știi ceva, de fapt vreau să spun că merită rescris poemul păstrând titlul)
P.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
doua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deîn "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
pentru textul : jurnal deRegãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
pentru textul : de regăsire deadica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
pentru textul : soirée detextul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
prostia Marga e sa schimbi prezervativul pe suzetã... ceea ce la tine îmi pare firesc...
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deTincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deVirgil, felicitari sincere!!! E un pas important!!! Sper sa pot ajunge si eu!!! O penita pentru un eveniment cu adevarat important!!! cu prietenie petre
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deMi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" demultumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
Scuze pentru dubla comentariului!
pentru textul : time passing dein cheia istoriei lui Lot in Sodoma. imi dai voie?
pentru textul : fiecare om decorectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
pentru textul : t. a. l. c. II definalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Textul este destul de prozaic (poate intenţionat), dar se potriveşte cu tipul discursului - manifest. Mi-a plăcut pentru ritm, pentru spontaneitatea pe care o degajă şi pentru sinceritatea rece.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc decînd citesc texte din acestea îmi dau seama că sînt poezie dar cred că probabil ar fi mai poezie dacă ar fi "din cauza sentimentului" mai degrabă decît "despre sentiment". părerea mea.
pentru textul : îmi lipseşte umărul drept deun om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
pentru textul : Singur dehello!:) cuvintele 'înciudări' si 'neutralizarea' pot disparea deoarece dilueaza..textul se sustine mai bine fara. cheers!:)
pentru textul : Trafic deCorina
te rog Adriana, evită expresiile de genul: "în timpul ăsta". e păcat de text.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Ion, doi abia alcatuiesc un duet...deci as zice ca acel cor are rostul lui. Ma mai gandesc la ce-ai spus despre aglomeratia strofei a doua (sau mai astept opinii ) insa pe "noi" il scot acum. Multumesc.
pentru textul : primăvară sub clopot deStimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
pentru textul : in the sunshine of your love deDar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
pentru textul : Naţiune şi populaţie dePrin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Am uitat: să-ţi pregăteşti un fragmenţel să citeşti.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 de"numeri privirile care nu le-am întors" - numeri privirile pe care nu le-am întors
cataclizmul - o fi exista cuvântul şi cu "z", dar eu aş scrie "cataclismul".
pentru textul : poem prefăcut numai al meu deȘi totuși, dacă aceste 'șarje' amicale (chiar așa sunt cel puțin dpmdv) n-ar exista, nici editorii nu s-ar justifica, right, Victore?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deEu una nu doar că îl iubesc pe Paul, dar merg chiar mai departe... citesc ce scrie! Apoi na, se mai întâmplă să ne luăm în bețe, dar v-aș ruga din tot sufletul să nu ne-o luați în nume de rău, pentru că nu e cazul. Nu cred că ar putea spune cineva că noi ne jignim, eu una nu simt asta... îmi place cum Paul a intrat în jocul intelctual al unei ironii care, chiar dacă are exprimări mai ne-ortodoxe, tot ironie rămâne... iar mie asta-mi place.
Sper să fiu în acordul tuturor că nu e niciun conflict aici.
Iar avertismentele sunt inutile pentru că ar fi aiurea ca să fim suspendați amândoi o lună, să ieșim la un pahar de vin, să ne împrietenim, iar apoi să o luăm de la capăt, pentru că disputa noastră chiar nu are de-a face cu niciun fel de împăcare. Pentru că așa cum spunea Exupery, în acea dimineață eu și dușmanul meu de moarte ne curățam amândoi trandafirii.
Margas
îmi place destul de mult titlul, iar din el mai ales sintagma , dor semantic ... am nostalgia romanului lui eco, insula din ziua de ieri... mă deranjează însă acel eviscerat , nu e deloc poetic verbul... dar asta nu e vina lui. apreciez lehamitea prezentă aici și cred că poate fi îmbunătățit tot poemul (înlăturând retorismul, unele verbe, substantive, tropii... știi ceva, de fapt vreau să spun că merită rescris poemul păstrând titlul)
pentru textul : Insula unui dor semantic demulțam Miha!
pentru textul : sar peste novembre deP.S. Nici versiunea pe CD, pe care o am acasa in Romania, nu mai poate fi accesata (s-a defectat CD-ul). Pe ea se gaseau ilustratii originale realizate pe calculator.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec deadus bunicii. Bunicii vor trai atata timp cat vor fi in mintea, in inima si vorbele noastre...
pentru textul : Bunica dePagini