well, dacă începeai așa cum ai încheiat-o aici, altul ar fi fost cursul discuției. deși să fiu sincer nu văd ce caută ideea asta cu a fi păcătos aici. toți sîntem păcătoși și nu cred că are vreun rost să ne comparăm cu asta. dar ai grijă ca acest concept poate funcționa și ca un fel de mască. și nu mi-o lua în nume de rău. eu nu m-am referit generic la păcătoșenia sau nepăcătoșenia ta posibilă. m-am referit specific la un mod fanatic de a condamna și incrimina pe alții care nu îți împărtășesc neaparat convingerile sau anumite laturi ale lor. din păcate istoria creștinismului este plină de astfel de fratricide.
îmi pare rău dacă ți-am dat impresia că aș vrea să o fac pe deșteptul. pur și simplu m-am dus și am verificat pe site-ul orașului respectiv. mi se pare cea mai validă sursă de documentare. cu certitudine mai validă decît wikipedia unde oricine poate scrie orice.
Îți doresc o săptămînă bună.
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
Un poem plăcut la citit și la disecat :)
Recunosc, desi nu e genul meu de poezie, stilul minimalist te prinde. Cu un singur lucru nu sunt de acord si anume mieunatul pantalonilor. Final reusit.
Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
Daniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
Oricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
da, aşa este, singurătatea însăşi e o anomalie. O disonanţă, o voce spartă în corul îngerilor din noi înşine. Voi explica puţin metafora mea cu trandafirul. Aveam în copilărie un trandafir extrem de frumos, căţărător pe stâlpul de la intrarea în casa veche a bunicilor. Mai rupeam câte o floare. Este aici o perpetuitate, o continuare a ninsorilor şi a generaţiilor:
trandafir înalt -
acelaşi şal al bunicii
iarnă de iarnă
Incearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
sunetele domină poemul, iar pietrele devin șerpi ce te cuprin, paradoxal, fără a se mișca, ci numai așteptând. poemul arata maturitate și înțelepciune, însă mesjul sau se pierde în amănunte și insistențe sau în munca autorului, ca într-o "muilțime vidă". modernist cu orice preț.
textul nu e prost deși prin cîteva locuri mă aruncă într-o confuzie de invidiat, dar e un stil sau mai bine zis un soi de mesaj mai rar intilnit, aproape antieuropean. deci, in ciuda aparentei contextualizari, o prima citire nu m-a lasat rece, desi as bea cum ceva rece
dragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
Impresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
Text alimentat de o imagine mai putin idilica, as putea spune grotesca dar cat adevar in aceasta metamorfoza in doi! O metamorfoza rezultata dintr-o simbioza ireversibila inerenta o (inter)dependenta stranie a unuia fata de celalalt. In realitate ei nu sint decit doua jumatati perfecte ale unui singur organism compozit ce se cauta la nesfirsit intr-o singura viata. Sunt atrasa de prima parte, in special: "Ce vrei să-ți spun iubito nici tu nu știi cum am uitat și eu că exiști cum ai uitat și tu că nu exist cum n-am existat amândoi" Cateva cuvinte de lauda si despre ilustratia celui care a fost Florin Pucă, aproape uitat, cel care a ilustrat pe Leonid Dimov sau Ion Băieșu, Modest Morariu, Nichita Stanescu. Un grafician uitat si repet asta, poate din dintr-un fel de regret de a nu fi gasit un album retrospectiv, sau o expozitie retrospectiva. Specific lui Florin Pucă este impactul care il genereaza aceasta grafica a carei linie simpla clara concisa a inspirat atiti graficieni.
poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
Domnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
Draga Virgil,
Nu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
Te rog să mă ierți Mariana și dacă tot veni vorba... spor la viață! (sper că agreezi urarea, nu e a mea, e plagiată!)
Despre text am spus ce am avut de spus, îmi cer scuze că nu m-am limitat strict la text.
Poate că asta este problema mea.
Nu mă limitez strict la nimic.
Când e nevoie desigur îmi cer scuze... uneori o spun nepotrivit... dar eu nu cred în limite, garduri, ziduri sau teritorii pe care le delimitezi cu un frecat de gard sau cu un strop de urină, pentru simplul fapt că suntem oameni, nu suntem animale... pe care le iubesc! oare ceea ce iubesti trebuie sa devii??
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc pentru explicații. era mai corect să spun că îmi plac astfel de desene:)
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deMulțumesc pentru peniță! Și pentru avalanșa de lumină pe care ai remarcat-o!
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele dewell, dacă începeai așa cum ai încheiat-o aici, altul ar fi fost cursul discuției. deși să fiu sincer nu văd ce caută ideea asta cu a fi păcătos aici. toți sîntem păcătoși și nu cred că are vreun rost să ne comparăm cu asta. dar ai grijă ca acest concept poate funcționa și ca un fel de mască. și nu mi-o lua în nume de rău. eu nu m-am referit generic la păcătoșenia sau nepăcătoșenia ta posibilă. m-am referit specific la un mod fanatic de a condamna și incrimina pe alții care nu îți împărtășesc neaparat convingerile sau anumite laturi ale lor. din păcate istoria creștinismului este plină de astfel de fratricide.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deîmi pare rău dacă ți-am dat impresia că aș vrea să o fac pe deșteptul. pur și simplu m-am dus și am verificat pe site-ul orașului respectiv. mi se pare cea mai validă sursă de documentare. cu certitudine mai validă decît wikipedia unde oricine poate scrie orice.
Îți doresc o săptămînă bună.
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
pentru textul : Bazin deUn poem plăcut la citit și la disecat :)
Recunosc, desi nu e genul meu de poezie, stilul minimalist te prinde. Cu un singur lucru nu sunt de acord si anume mieunatul pantalonilor. Final reusit.
pentru textul : pantalonii de duminică dea se citi gâze în afirmația de mai sus ”gâze și Dumnezeu”. sensul nu suferă oricum modificări.
pentru textul : sunt liber deda, bine ca cineva a spus si ceva despre experiment. mea culpa, pe undeva. multumesc, alma
pentru textul : rosario dePoezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
pentru textul : Doza letală detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre dePentru trecere şi părere, mulţumesc, Andu!
pentru textul : Caz (ne)clasat de... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
pentru textul : semne deIți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
pentru textul : Eminescu azi denu m-am gîndit niciodată că ai scrie ca să îmi placă mie. mi-am spus numai părerea. părere care e cu siguranță subiectivă
pentru textul : Eșafod deDaniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
pentru textul : sing me a hungarian song deOricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
da, aşa este, singurătatea însăşi e o anomalie. O disonanţă, o voce spartă în corul îngerilor din noi înşine. Voi explica puţin metafora mea cu trandafirul. Aveam în copilărie un trandafir extrem de frumos, căţărător pe stâlpul de la intrarea în casa veche a bunicilor. Mai rupeam câte o floare. Este aici o perpetuitate, o continuare a ninsorilor şi a generaţiilor:
trandafir înalt -
acelaşi şal al bunicii
iarnă de iarnă
Mulţumesc domnule Vladimir!
pentru textul : Prima ninsoare deIncearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
pentru textul : evanghelii inoportune II decristina, ma bucur ca pana la urma ti- a placut :). multumesc pentru comentariu si mai astept parerile tale.
pentru textul : aleea cu cireși desunetele domină poemul, iar pietrele devin șerpi ce te cuprin, paradoxal, fără a se mișca, ci numai așteptând. poemul arata maturitate și înțelepciune, însă mesjul sau se pierde în amănunte și insistențe sau în munca autorului, ca într-o "muilțime vidă". modernist cu orice preț.
pentru textul : mulțimea vidă detextul nu e prost deși prin cîteva locuri mă aruncă într-o confuzie de invidiat, dar e un stil sau mai bine zis un soi de mesaj mai rar intilnit, aproape antieuropean. deci, in ciuda aparentei contextualizari, o prima citire nu m-a lasat rece, desi as bea cum ceva rece
pentru textul : hi hats dedragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
pentru textul : Umbre căzute din lună deImpresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
pentru textul : Hârtia de o sută deconform regulamentului nici nu ar fi trebuit sa publici cu tilul de ineptii astea...
pentru textul : Gând de vecernie deText alimentat de o imagine mai putin idilica, as putea spune grotesca dar cat adevar in aceasta metamorfoza in doi! O metamorfoza rezultata dintr-o simbioza ireversibila inerenta o (inter)dependenta stranie a unuia fata de celalalt. In realitate ei nu sint decit doua jumatati perfecte ale unui singur organism compozit ce se cauta la nesfirsit intr-o singura viata. Sunt atrasa de prima parte, in special: "Ce vrei să-ți spun iubito nici tu nu știi cum am uitat și eu că exiști cum ai uitat și tu că nu exist cum n-am existat amândoi" Cateva cuvinte de lauda si despre ilustratia celui care a fost Florin Pucă, aproape uitat, cel care a ilustrat pe Leonid Dimov sau Ion Băieșu, Modest Morariu, Nichita Stanescu. Un grafician uitat si repet asta, poate din dintr-un fel de regret de a nu fi gasit un album retrospectiv, sau o expozitie retrospectiva. Specific lui Florin Pucă este impactul care il genereaza aceasta grafica a carei linie simpla clara concisa a inspirat atiti graficieni.
pentru textul : De dragoste depoemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
pentru textul : triad curse deDomnule Buricea, cum vine asta..."Nirvana vietii", domnule? e metafora sau injuratura? serios acum...eu pot intelege ca va mai amintiti, cu nostalgie, de acele dalbe vremuri; dar noi ce vina avem? textul este...versificatie scolareasca, nimic mai mult.
pentru textul : A trecut amar de vreme de"pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta..."
aşa să fie.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deDraga Virgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deNu vreau sa ii iau apararea Almei in niciun fel dar as dori sa subliniez doua aspecte, pentru a ramane in cadrul unor dezbateri constructive la acest concurs interesant:
1/ Alma a fost invitata sa participe in juriu pe un temei... scrie acolo in dreptul ei. La tine scrie Director Hermeneia, adica dom' director trebe invitat, nu? Nici eu nu stiu de ce am fost invitat, dar am considerat-o ca pe o onoare si atat, sincer.
2/ De intrebat ingaduie-mi sa te intreb si eu pe tine cand o sa termini cu tampenia asta a ta cu "romanii" asa si pe dincolo? E depasita si cel putin in gura ta e si aiurea... zau.
Asta ca sa, repet, ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti.
Andu
nu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă dediacritice puse greșit
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deTe rog să mă ierți Mariana și dacă tot veni vorba... spor la viață! (sper că agreezi urarea, nu e a mea, e plagiată!)
pentru textul : cuvinte de jurnal deDespre text am spus ce am avut de spus, îmi cer scuze că nu m-am limitat strict la text.
Poate că asta este problema mea.
Nu mă limitez strict la nimic.
Când e nevoie desigur îmi cer scuze... uneori o spun nepotrivit... dar eu nu cred în limite, garduri, ziduri sau teritorii pe care le delimitezi cu un frecat de gard sau cu un strop de urină, pentru simplul fapt că suntem oameni, nu suntem animale... pe care le iubesc! oare ceea ce iubesti trebuie sa devii??
Andu
Pagini