Lucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
şi cu freza-n ochi poeta cum stătea
picior peste picior
ori lovită la măsea
după un fiu fiiiuuu suspina
în limbă cum păşea dinspre cadă
pe podea spre el - ea
un urs panda se-ntindea ca o peltea
ah ah aziză aziză
şi tu poet din paie care eşti
curmale giuvaericale
pufarine îţi găsişi să-i dai lui ralu?
ia că vă blestem pe voi
să putreziţi în cadă goi
nu mă-ntrebaţi ce pot să fac
cu-o rimă despre un sex şi-un ac
doar mă ştiţi de-absurdanistă
încerc cumva să vă împac
şi ca să fiu şi eu mai jucăuşă
am să vă trag de-o urechiuşă pe amândoi
dar mai întâi vă rog frumos să mă scuzaţi
închid o uşă!
Trebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
Sărbători fericite!
"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
nici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
Bobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
poemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
Da, și mie-mi place ideea.
Mă gândesc (știu, Virgil, cred că te-ai săturat de ideile mele dar mie tot imi vin...) la un premiu care nu se referă doar la autori, eu aș premia și comentatorii. Sunt și oameni care nu scriu bine dar comentează bine, și invers. De ce n-am răsplăti și critica? Ar motiva pe toată lumea să conceapă comentarii bine argumentate.
Multumesc, aveti dreptate, consider ca textul e foarte slab, l-am postat in dorinta de a atrage opinii, pentru a ma ajuta sa-l remediez intr-o oarecare masura
de fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
orice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
ai strecurat cumva îndoiala în textul tău, cel puţin în ce mă priveşte. uite ai, pe parcursul unei citiri dintr-o răsuflare, cuvântul "mai" de cinci ori. mai putem, nu le mai putem, nu mai e prezent şi nu mai se bucură ( aici era mai bine nu se mai bucură), şi în final trosc cu încă un încă mai contează. va rămâne acest text în luna mai pe vecie?
iar acolo la "right" cum ai traduce acest cuvânt în limba engleză, dacă textul va fi de cineva tradus? right se vrea întrebare, am dedus, poţi să-l faci afirmaţie, printr-un spaţiu lăsat între, şi spus "aşa e" = afirmaţie, a la adevărat, adevărat va spun, ...etc.
cred ca mă înţelegi. după mine un text slab, dar nu m-ar surprinde ca pretenii să vină cu peniţe.
eu, sincer andule, aş fi ezitat big time să-l postez, de frica cititorului.
penibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
iar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
dragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
În prima parte, sugestivă, după părerea mea, gândul m-a dus la șoimul lui Cezar Petrescu din: "Adevărata moarte a lui Guynemer". Partea a doua mi-a plăcut mai ales de la :"Când am ieșit prima dată..." Aș vrea să citesc continuarea ca să-mi pot face o părere mai clară despre text. Acum sunt un pic în ceață! Amestecul de prezent și trecut este halucinant pentru mine.
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut deşi cu freza-n ochi poeta cum stătea
picior peste picior
ori lovită la măsea
după un fiu fiiiuuu suspina
în limbă cum păşea dinspre cadă
pe podea spre el - ea
un urs panda se-ntindea ca o peltea
ah ah aziză aziză
şi tu poet din paie care eşti
curmale giuvaericale
pufarine îţi găsişi să-i dai lui ralu?
ia că vă blestem pe voi
să putreziţi în cadă goi
nu mă-ntrebaţi ce pot să fac
cu-o rimă despre un sex şi-un ac
doar mă ştiţi de-absurdanistă
încerc cumva să vă împac
şi ca să fiu şi eu mai jucăuşă
pentru textul : dimineaţă cu struţ proaspăt vopsit şi pufarine deam să vă trag de-o urechiuşă pe amândoi
dar mai întâi vă rog frumos să mă scuzaţi
închid o uşă!
Trebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
mă bucur nespus că suntem contemporani
pentru textul : contemporani deviaţă
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deaici te-ai distrat numai
pentru textul : perfect immoral copy/paste deNicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
îţi mulţumesc mult.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deO seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSărbători fericite!
"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
pentru textul : Pământul de mijloc detextul îmi amintește nostalgic de Gelu Diaconu & Ted Berrigan...
pentru textul : ø denici nu sesizasem rima. :(
da, propunerea dvs. ar salva forma, dar ar schimba intrucatva sensul. acel "murim" se refera (mai clar, cred eu) la doi, nu la umanitate in general.
va multumesc pentru cuvinte, sincera sa fiu, am pus textul o data, apoi l-am sters...pe urma l-am repostat... :)
pentru textul : dragoste deFrumos. Metafora nu se va decolora niciodata...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deam reținut sugestia ta. mulțam de popas!
gând bun!
pentru textul : i-am pus numele studenție descuze pentru numele scris gresit, Emanuel.
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deBobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Bobadile, las-o moartă că ai ameţit-o.
pentru textul : despre o femeie goală deși scuze pentru inițialele numelui tău, S.B.
pentru textul : Renaştere depoemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
pentru textul : crucile de"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
pentru textul : roza duhurilor deDa, și mie-mi place ideea.
pentru textul : trofeu Hermeneia deMă gândesc (știu, Virgil, cred că te-ai săturat de ideile mele dar mie tot imi vin...) la un premiu care nu se referă doar la autori, eu aș premia și comentatorii. Sunt și oameni care nu scriu bine dar comentează bine, și invers. De ce n-am răsplăti și critica? Ar motiva pe toată lumea să conceapă comentarii bine argumentate.
ideea e bună și m-am gîndit și eu la ea. și nu e nevoie să fie doar virtual.
pentru textul : trofeu Hermeneia deMultumesc, aveti dreptate, consider ca textul e foarte slab, l-am postat in dorinta de a atrage opinii, pentru a ma ajuta sa-l remediez intr-o oarecare masura
pentru textul : Noua dragoste dede fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deMai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
pentru textul : 33 deatenţie la lipsa diacriticelor. te sfătuiesc să editezi textul înainte de postare. despre conţinut - cam prea multe cuvinte pentru efect
pentru textul : Amurg deorice încercare de a reface prima parte în acelaşi ton cu celelalte a eşuat , motiv pentru care înclin să îţi dau dreptate Adrian şi voi renuţa la prima unitate care acum îmi pare doar o introducere în peisaj.mulţumesc.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui deai strecurat cumva îndoiala în textul tău, cel puţin în ce mă priveşte. uite ai, pe parcursul unei citiri dintr-o răsuflare, cuvântul "mai" de cinci ori. mai putem, nu le mai putem, nu mai e prezent şi nu mai se bucură ( aici era mai bine nu se mai bucură), şi în final trosc cu încă un încă mai contează. va rămâne acest text în luna mai pe vecie?
pentru textul : no echo deiar acolo la "right" cum ai traduce acest cuvânt în limba engleză, dacă textul va fi de cineva tradus? right se vrea întrebare, am dedus, poţi să-l faci afirmaţie, printr-un spaţiu lăsat între, şi spus "aşa e" = afirmaţie, a la adevărat, adevărat va spun, ...etc.
cred ca mă înţelegi. după mine un text slab, dar nu m-ar surprinde ca pretenii să vină cu peniţe.
eu, sincer andule, aş fi ezitat big time să-l postez, de frica cititorului.
penibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deiar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
dragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deÎn prima parte, sugestivă, după părerea mea, gândul m-a dus la șoimul lui Cezar Petrescu din: "Adevărata moarte a lui Guynemer". Partea a doua mi-a plăcut mai ales de la :"Când am ieșit prima dată..." Aș vrea să citesc continuarea ca să-mi pot face o părere mai clară despre text. Acum sunt un pic în ceață! Amestecul de prezent și trecut este halucinant pentru mine.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deEu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
pentru textul : prima pagină deAdina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
pentru textul : Scrie în locul meu dePagini