textul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
Bianca, multumec de apreciere si atentionari. Am corectat pe ici pe colo, si cred ca ai dreptate cu fraza de la inceput. Deh, metehne mai vechi, de a explica inutil.
Nu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
textul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
si e pacat...
se poate remedia?
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
Și da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
apare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
nu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
revin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
Foarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
Anna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
Pai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
e un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
corect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
da, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Ottilia, cred că ai dreptate în privinţa exprimării. Este o mare bucurie să te ştiu aproape de gândurile mele prăfuite de amintiri.
pentru textul : ceainicul detextul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deBianca, multumec de apreciere si atentionari. Am corectat pe ici pe colo, si cred ca ai dreptate cu fraza de la inceput. Deh, metehne mai vechi, de a explica inutil.
pentru textul : contrasens detitlul mi se pare o aberatie bombastica
pentru textul : nostalgia este o escaladare a prezentului deNu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
pentru textul : pagani melancolic depoti sa imi spui care a fost jignirea?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deIți multumesc pentru grija. o sa fiu atenta si voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni si sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. o sa arat ceea ce pot!
pentru textul : Să ridicăm cortina! detextul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
pentru textul : Iar câte ceva despre „simțul interior” (II) desi e pacat...
se poate remedia?
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
pentru textul : singurătate deȘi da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
pentru textul : They deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deVă mulțumesc pentru comentarii, voi lua în considerație sugestiile primite, atât cât va fi necesar.
pentru textul : all the way home deapare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie denu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
eu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii deInteresanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
pentru textul : Lumina deDin motivul asta am spus: "universul este/sau pare/ absolut circular"
pentru textul : Capriciu (I) demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
revin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
pentru textul : cercuri de ape deFoarte bună prima strofă, apoi, când credeam că pot zice cu mâna pe inimă, iată un text al lui Graunfels fără "explicite", dar veni strofa a doua, păcat. Pentru că ai lucruri frumoase și acolo. Găsește-le și pune-le în valoare, dar nu relativă.
pentru textul : Lacrimi explicite deprimele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deAnna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
pentru textul : Viraj mult prea strâns dePai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali dee un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
pentru textul : A doua mea copilărie decorect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
pentru textul : în medalionul din piept deda, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : drumul spre casă deMultumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : în vama de la oancea deBăi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
pentru textul : octopus de...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
pentru textul : das Marienleben deKatya, iti urez succes! dar cred ca textul trebuia incadrat mai curand la sectiunea "info".
pentru textul : das Marienleben dePagini