si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
Atenţie, acesta nu este un comentariu: Am modificat textul "Gheara" postat zilele trecute şi mai mult ca sigur am comis o greşeală, iar textul a dispărut. L-am postat acum cu modificările făcute. Cer scuze pentru neglijenţa mea.
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
Adriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
creezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
daca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
oh my gosh! aalizeei era sa ma inec de ris tocmai cind sa pun mina pe corabie. ai tu talentul asta de a face cea mai comica parodie la orizont. noroc de o insula pe aproape ca am reusit sa neufragiez acolo.
Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
Sincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
Niciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
''tabloul'' zilelor este bine realizat; interesant modul în care se sugerează o anumită inutilitate angoasantă a lucrurilor, a diurnului. imaginile sunt puternice. ''dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă / în catul ușii mai este loc de o gaură'' - aceste două versuri cred că ascund tensiunea poemului într-o zonă nedorită a sensurilor sau eu nu le-am prins. mirosul de undelemn se simte, gustul de smochină la fel. cred că titlul poemului e foarte bine găsit.
ce are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
Ialin e bine daca am produs o reactie, fie ea si una care provoaca rasul... intotdeauna m-am temut de textele terne, pe care le citesti si treci mai departe. Ma vad insa nevoit sa iti recomand sa treci dincolo de nivelul literal al textului si sa vezi in "toate fructele africii/stoarse între sâni" o trimitere spre ideea de aroma, o metafora pentru miros, principiul de baza al oricarei atractii bazale intre sexe. Partea cu scarile implica in mod voit paradoxul, momentul de criza al logicii. Multumesc pentru citirea atenta si reactia prompta:)
Cu tot respectul cuvenit, sunt născut în Gura Humorului şi ştiu perfect cum se scrie. Am locuit acolo 27 de ani cu mici întreruperi. Că am greşit o literă apăsând o altă tastă, asta e. În ceea ce priveşte textul, cred că aveţi dreptate. Cel puţin nu a-ţi pus o metaforă ca motiv de "exilare". Cezar
Domnule Andu Moldovan, poate ca aveti dreptate în ceea ce priveste cele două părți ale poemului meu. Cât despre domnul Virgil Titarenco, am văzut, într-adevăr că are o inflexibilitate de "patron". Personal l-aș sfătui să scrie mai puțin și să publice și mai puțin, pentru că asistăm la o adevărată inflație de texte ale domniei sale, unele dintre ele mai puțin reușite. În plus, pentru că dumnealui e bos-ul, își asigură întotdeauna, timp îndelungat, un loc la prima pagină. L-aș sfătui, de asemenea, să nu se iluzioneze (să nu se mintă pe sine) în legătură cu calificativele și ratingurile înregistrate de poeziilele domniei sale, pentru că multe scoruri și "penițe" îi sunt acordate din obediență și lingușeală de către tinerii și "sperioșii" noștri confrați de site.
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Mie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
Poemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Aşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
ernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
De aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
pentru textul : Poema del Piccolo Principe dedomnule Cristea, mulțumim. așteptăm însă și să mai poposiți pe aici și cu comentarii sub texte. sînt convins că aveți ce spune(scrie).
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor" deinteles si multumesc Adrian
pentru textul : Vechi revelaţii deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate deAtenţie, acesta nu este un comentariu: Am modificat textul "Gheara" postat zilele trecute şi mai mult ca sigur am comis o greşeală, iar textul a dispărut. L-am postat acum cu modificările făcute. Cer scuze pentru neglijenţa mea.
pentru textul : Gheara demerci, Mariana.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie deAdriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
pentru textul : videoconferință cu îngeri de"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
Mihaela, Cristina, Paul, mulţumesc!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 decreezi o atmosfera plina de farmec si naturalete ...
pentru textul : înainte de tăcere dedaca toate astea se intampla "inainte de tacere", tacerea nu poate fi decat un "sine" exterior ce vrea sa respire intre limitele unui prezent cu mireasma de tei.
cuvantul "miasma" imi sun putin cam arhaic, zic
oh my gosh! aalizeei era sa ma inec de ris tocmai cind sa pun mina pe corabie. ai tu talentul asta de a face cea mai comica parodie la orizont. noroc de o insula pe aproape ca am reusit sa neufragiez acolo.
pentru textul : m-am lăsat de fumat deDoamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deSincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
pentru textul : Adonai – întreită mirare deNiciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
''tabloul'' zilelor este bine realizat; interesant modul în care se sugerează o anumită inutilitate angoasantă a lucrurilor, a diurnului. imaginile sunt puternice. ''dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă / în catul ușii mai este loc de o gaură'' - aceste două versuri cred că ascund tensiunea poemului într-o zonă nedorită a sensurilor sau eu nu le-am prins. mirosul de undelemn se simte, gustul de smochină la fel. cred că titlul poemului e foarte bine găsit.
pentru textul : evanghelia smochinelor dece are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deIalin e bine daca am produs o reactie, fie ea si una care provoaca rasul... intotdeauna m-am temut de textele terne, pe care le citesti si treci mai departe. Ma vad insa nevoit sa iti recomand sa treci dincolo de nivelul literal al textului si sa vezi in "toate fructele africii/stoarse între sâni" o trimitere spre ideea de aroma, o metafora pentru miros, principiul de baza al oricarei atractii bazale intre sexe. Partea cu scarile implica in mod voit paradoxul, momentul de criza al logicii. Multumesc pentru citirea atenta si reactia prompta:)
pentru textul : nevroză deCu tot respectul cuvenit, sunt născut în Gura Humorului şi ştiu perfect cum se scrie. Am locuit acolo 27 de ani cu mici întreruperi. Că am greşit o literă apăsând o altă tastă, asta e. În ceea ce priveşte textul, cred că aveţi dreptate. Cel puţin nu a-ţi pus o metaforă ca motiv de "exilare". Cezar
pentru textul : Rugă deai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
Domnule Andu Moldovan, poate ca aveti dreptate în ceea ce priveste cele două părți ale poemului meu. Cât despre domnul Virgil Titarenco, am văzut, într-adevăr că are o inflexibilitate de "patron". Personal l-aș sfătui să scrie mai puțin și să publice și mai puțin, pentru că asistăm la o adevărată inflație de texte ale domniei sale, unele dintre ele mai puțin reușite. În plus, pentru că dumnealui e bos-ul, își asigură întotdeauna, timp îndelungat, un loc la prima pagină. L-aș sfătui, de asemenea, să nu se iluzioneze (să nu se mintă pe sine) în legătură cu calificativele și ratingurile înregistrate de poeziilele domniei sale, pentru că multe scoruri și "penițe" îi sunt acordate din obediență și lingușeală de către tinerii și "sperioșii" noștri confrați de site.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Admirabilă încercarea de glossă, îndoilenic rezultatul (din mai multe puncte de vedere). Dar, bineînteles, se întrevăd semne de talent.
pentru textul : armuri de greieri deMie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
pentru textul : Planeta maimuțelor dePoemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Asa am facut. Voi posta zilele viitotoare si restul partilor (2,3,4). Spor la lectura!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deAşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
pentru textul : Gelu n-am deenumerate anterior.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) depoezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
pentru textul : străini în Bermuda deernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont dePoemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deDe aceea abordarea de aici nu mi-a plăcut și mă simt datoare cu această sinceritate care sper că nu are a supăra pe nimeni.
Un poem frumos căruia însă i-ar sta bine sub o semnătură 'light'.
Margas
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar dePagini