ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
am citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
Un text excelent, cu o primă unitate foarte puternică. Alegoria lapidară a creşterii/dezvoltării morţii (sora moarte doarme liniștită/ în vârful unghiei), începând din materie şi continuând în spirit, văzută dintr-un unghi oniric; inversarea realităţilor ((lipind un dreptunghi negru pe reversul/ fiecărui vis), care mi-aduce aminte de
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...; introducerea subtilă a ideilor de destin hazardat (atenție/e scris în grabă) şi risipire existenţială (se ciugulesc sentimente), insignifianţa sau negarea ipostazelor biologice şi spirituale în faţa mortii (eu sunt copilul/omul pot fi/bătrânul/dar nu), fie ele concomitent ori cronologice; revenirea la înaintarea spre moarte şi creşterea acesteia în alt mod (ludic?), altundeva (suflet?) (schimbându-și poziția/sora moarte/zâmbește), fac din această poezie un prilej bun de meditat, de respirat, de trăit.
Mi-a plăcut modul aproape expeditiv al scrierii, detaşarea şi curăţenia. Nimic în plus, nicio forţare, nicio chiftea filosofico-poetizantă, aşa cum putem intâlni în alte texte scrise pe tema aceasta, totul este natural, închegat... E o împletire armonioasă între poezia cerebrală şi cea de stare.
Nici cubaneza si nici americana, aceasta primavara neagra este un text bun insa parca tocmai strofa din mijloc care s-a vrut a fi cea mai manifesta/realista este ratata cu desavarsire. Prima si a treia strofa sunt deosebite, inceputul si finalul de efect.
Bianca obs. : roșu permanent - e o nuanță de roșu, pictorii știu. Cred că și tu. Am eliminat totuși "întotdeauna", e inclus în sens. Aici, da, ai perfectă dreptate.
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
eu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
în rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
am citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
s-ar putea să ne plictisim
în camera asta goală
am cu mine un pachet de cărți
le putem înșira pe jos
pretindem că este un pat
evident nu de dragoste
nici nu sînt suficiente cărți
kamasutra pe cărți
nu
mai bine yoga
fesele tale pe două volume
ar fi de ajuns
restul în aer
ne ținem respirația și ne atingem
acolo
respirația mea este atît de...
scuze era un bip stupid
de la cine
nu are nici o importanță
aș vrea să mă apropii
mă întreb ce se merită să risc
să fiu cu tine
sau să fiu cu cea din tine
mai am încă o carte
o vei strivi sub universul tău rotund
apoi vertebră după vertebră
te voi așeza
sub bolți de lămîi și portocali
pe mandragore
iar dacă nu va rămîne nimic pentru mine
voi renunța la somn
voi sta într-un colț
ca un samurai sprijinit în liniștea rece a oțelului
te voi privi cum te legeni cu sîngele
din vinișoarele albăstrii
ale sînilor
cu fiecare mîngîiere
a întunericului
te voi lăsa să rupi din mine
bucăţi de zile
și nopți
l-aş mai curăţa un pic in genul sugerat mai sus, sau mă rog, poţi să mai aştepţi opinii mai pertinente.
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
are ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
imaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
Eu cred că ai putea să renunți la semnele de exclamare (chiar, de ce le folosești? Eu pot bănui, dar nu mi se par deloc necesare și chiar mi se pare că forțezi cititorul), și la expresii prea explicite gen "plânsul meu se face seară", "iartă-mă", "când mă iubeai". Mai departe, cu titlu de exemplu, aș spune "o împart săracilor din mine", sau "săracilor mei", "pentru a te cumpăra pe tine / căruntă". Dar aceasta aș fi eu :-) Tu trebuie să-ți găsești ritmul tău... și să ai mai multă încredere în cititori. Foarte reușit: "embrionul castanilor", "umbre de păsări cad în jurul meu / și trupul lor apasă greu pe lucruri", ca și ideea pe care ai vrut să o sugerezi cu acel "verde uscat", când toată lumea s-ar fi așteptat să spui despre "verde crud", sau "umed". Vezi, despre asta vorbeam... trebuie să ne surprinzi.
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
o trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
un poem care începe baladesc ( foarte puternic începutul, parcă văd haiducii strânși undeva, la o crâșma ferită de poteri) și se termină...arghezian. plăcut la citire, te ia și te duce, deși pe la mijloc mi se pare că ideea face niște concesii (nu tocmai necesare) rimei ; sau, dimpotrivă, prozodia nu reușește să urmeze ideea - nu știu, dar e o rupere acolo: "în patru zări aș răsfira cu cânturi și gura i-aș zdrobi-o sub săruturi decapitând sfârșituri și-nceputuri rănit de mine m-aș înapoia pe scuturi". Domnule Jorz, presupun că este un poem la care țineți (dată fiind dedicația) dar primul din versurile citate poate ar merita reformulat, păstrând imaginea răsfirării, care-i excelentă . însă "cu canturi" nu-i prea...cantabil. :) mă bucur să vă întâlnesc aici .
Un poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
pentru textul : french kiss vegetal deam citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
pentru textul : Noapte bună, copii deMi-a plăcut, are ceva din atmosfera minulesciană şi nu pare să fi trecut prin prea mult travaliu tehnic.
Cred că e "să iasă".
pentru textul : să demultumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic decum e mai bine, să scrii ”frumos” sau nu? Și în definitiv care este definiția frumosului? Oricum, am înțeles unde bați și e posibil să ai dreptate.
Toate cele bune! Revenirea ta a însuflețit atmosfera pe site.
pentru textul : necro inc. deremarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
pentru textul : schizoid de profesie defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deUn text excelent, cu o primă unitate foarte puternică. Alegoria lapidară a creşterii/dezvoltării morţii (sora moarte doarme liniștită/ în vârful unghiei), începând din materie şi continuând în spirit, văzută dintr-un unghi oniric; inversarea realităţilor ((lipind un dreptunghi negru pe reversul/ fiecărui vis), care mi-aduce aminte de
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...; introducerea subtilă a ideilor de destin hazardat (atenție/e scris în grabă) şi risipire existenţială (se ciugulesc sentimente), insignifianţa sau negarea ipostazelor biologice şi spirituale în faţa mortii (eu sunt copilul/omul pot fi/bătrânul/dar nu), fie ele concomitent ori cronologice; revenirea la înaintarea spre moarte şi creşterea acesteia în alt mod (ludic?), altundeva (suflet?) (schimbându-și poziția/sora moarte/zâmbește), fac din această poezie un prilej bun de meditat, de respirat, de trăit.
Mi-a plăcut modul aproape expeditiv al scrierii, detaşarea şi curăţenia. Nimic în plus, nicio forţare, nicio chiftea filosofico-poetizantă, aşa cum putem intâlni în alte texte scrise pe tema aceasta, totul este natural, închegat... E o împletire armonioasă între poezia cerebrală şi cea de stare.
Felicitări!
pentru textul : refuz deNici cubaneza si nici americana, aceasta primavara neagra este un text bun insa parca tocmai strofa din mijloc care s-a vrut a fi cea mai manifesta/realista este ratata cu desavarsire. Prima si a treia strofa sunt deosebite, inceputul si finalul de efect.
pentru textul : primăvara neagră deBianca obs. : roșu permanent - e o nuanță de roșu, pictorii știu. Cred că și tu. Am eliminat totuși "întotdeauna", e inclus în sens. Aici, da, ai perfectă dreptate.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată desigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
pentru textul : Recunosc & deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester deeu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deîn rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
latente - indecente;
fânână - bună; (aici ai un typo)
amurg - chirurg
stearpă - apă,
astea sînt rime, nu-i aşa?
pentru textul : versurile sunt asimptomatice dela ele mă refeream, în unele strofe le ai, în altele lipsesc. ori sau fără. per total un text încâlcit.
am citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
pentru textul : jucării pentru fiica noastră des-ar putea să ne plictisim
în camera asta goală
am cu mine un pachet de cărți
le putem înșira pe jos
pretindem că este un pat
evident nu de dragoste
nici nu sînt suficiente cărți
kamasutra pe cărți
nu
mai bine yoga
fesele tale pe două volume
ar fi de ajuns
restul în aer
ne ținem respirația și ne atingem
acolo
respirația mea este atît de...
scuze era un bip stupid
de la cine
nu are nici o importanță
aș vrea să mă apropii
mă întreb ce se merită să risc
să fiu cu tine
sau să fiu cu cea din tine
mai am încă o carte
o vei strivi sub universul tău rotund
apoi vertebră după vertebră
te voi așeza
sub bolți de lămîi și portocali
pe mandragore
iar dacă nu va rămîne nimic pentru mine
voi renunța la somn
voi sta într-un colț
ca un samurai sprijinit în liniștea rece a oțelului
te voi privi cum te legeni cu sîngele
din vinișoarele albăstrii
ale sînilor
cu fiecare mîngîiere
a întunericului
te voi lăsa să rupi din mine
bucăţi de zile
și nopți
l-aş mai curăţa un pic in genul sugerat mai sus, sau mă rog, poţi să mai aştepţi opinii mai pertinente.
pentru textul : kamasutra pe cărți dedin nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă deare ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
pentru textul : cincinal de..o nostalgie care corupe si invita sa privesti ambele talere ale balantei, dar mai ales spre cea ce atirna.
si asta nu e de rau, ci e de inima de galben.
Nu stiu cum arata un inger in haine (de fapt nu stiu cum arata un inger fara :p) stiu ca nu haina face nici pe om nici pe inger. Insa in rest este o curgere frumoasa, ce aduna cititorul in jurul sentimentelor ce primeaza (shaken not stirred!) ca in jurul unui foc, apoi tamaduieste in trecerea ei spre final.
...si rezonez cu finalul adica m-am intristat aiurea (for God's sake, Corina, is only a poem!!!):p
pentru textul : din ce în ce mai galben deimaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
pentru textul : călătoriile Alétenei deEu cred că ai putea să renunți la semnele de exclamare (chiar, de ce le folosești? Eu pot bănui, dar nu mi se par deloc necesare și chiar mi se pare că forțezi cititorul), și la expresii prea explicite gen "plânsul meu se face seară", "iartă-mă", "când mă iubeai". Mai departe, cu titlu de exemplu, aș spune "o împart săracilor din mine", sau "săracilor mei", "pentru a te cumpăra pe tine / căruntă". Dar aceasta aș fi eu :-) Tu trebuie să-ți găsești ritmul tău... și să ai mai multă încredere în cititori. Foarte reușit: "embrionul castanilor", "umbre de păsări cad în jurul meu / și trupul lor apasă greu pe lucruri", ca și ideea pe care ai vrut să o sugerezi cu acel "verde uscat", când toată lumea s-ar fi așteptat să spui despre "verde crud", sau "umed". Vezi, despre asta vorbeam... trebuie să ne surprinzi.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! dehai li, hai...lo...
atentie, incepem!
un doi trei si
hai li, hai lo,
cium ta-câ-ti-că...( virgil, gura mare!)
la-gâ-lo... (adi, nu te uita in carte, privirea nainte!)
cium.. ( cristina, fițoasă mică) ta-câ-ti-la-go, bâr-li-gâ, la-gâ-lo-bârligâ
cium-ta-câ-ti-la-gî-lo!
si, acum repede!
hai, li, hailo, ciumtacaticalagalo.....
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deImi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit deo trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
pentru textul : poate denici nu stiu sigur ce sa spun. "waaaw" cred ca e de ajuns.
pentru textul : turtle blues deImi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
pentru textul : Copacul (Psalm) deun poem care începe baladesc ( foarte puternic începutul, parcă văd haiducii strânși undeva, la o crâșma ferită de poteri) și se termină...arghezian. plăcut la citire, te ia și te duce, deși pe la mijloc mi se pare că ideea face niște concesii (nu tocmai necesare) rimei ; sau, dimpotrivă, prozodia nu reușește să urmeze ideea - nu știu, dar e o rupere acolo: "în patru zări aș răsfira cu cânturi și gura i-aș zdrobi-o sub săruturi decapitând sfârșituri și-nceputuri rănit de mine m-aș înapoia pe scuturi". Domnule Jorz, presupun că este un poem la care țineți (dată fiind dedicația) dar primul din versurile citate poate ar merita reformulat, păstrând imaginea răsfirării, care-i excelentă . însă "cu canturi" nu-i prea...cantabil. :) mă bucur să vă întâlnesc aici .
pentru textul : doină pe potriva sorții deUn poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deMargas
de ce extaz?
pentru textul : extaz deDe pe vremea cînd îngerii se purtau în lesă să nu scape în oameni! Îmi trimiți tu Aranca? Poți tu Aranca, poți?
pentru textul : șase creioane dePagini