Sofia, bun venit.
Am testat si concluzia mea este ca din pozitia de nou venit ar trebui sa poti sa postezi (adica sa salvezi ca si concept), sa publici si sa editezi textele tale fara nici o problema.
Deocamdata nu ai postat nimic. Adica nici macar nu ai salvat ca si concept.
In momentul in care vrei sa introduci un text trebuie sa alegi categoria de text, apoi sa pui un titlu, un subtitlu si sa alegi un tip de subcategorie pentru acel text, apoi tiparesti textul si mai jos ai urmatoarele informatii:
Opțiuni de publicare
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
si mai ai un patratel GOL pe care scrie Publicat
Iar mai jos doua butoane cu Publica si Previzualizeaza.
Mie mi se pare ca tot ce este acolo este la mintea cocosului. Este evident ca a previzualiza nu inseamna a Publica. Adica inseamn doar ...... a vizualiza inainte de. Deci inainte de a salva poti sa vizualizezi ce vei salva. Nu vad unde e problema. evident, asa cum am spus (de acum ma repet) a previzualiza nu este a salva. PENTRU A SALVA TREBUIE SA APESI PE BUTONUL SALVEAZA! Cred din nou ca si asta este la mintea cocosului.
Dar cind salvezi ti se spune ca ai niste Opțiuni de publicare.
Adica:
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
Adica pentru ca sa publici pe site de la bun inceput (adica sa fie vizibil pe site, si nu doar concept -adica vizibil doar ptr tine) trebuie sa selectezi
ȘI
casuta "Publicat".
Nu stiu daca pot sa explic chestia asta mai bine in limba romana.
ceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
fiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
dupa ce am citit cam un sfert din text am o prima observatie: te rog editeaza textul si respecta regulile consacrate de tiparire (spatiu dupa semne de punctuatie, etc)
E un poem reusit de-a v-ati ascunselea, asta e parerea mea Cami, dar de corectat tot ar trebui sa corectezi acolo acel typo, tu chiar nu il vezi ca eu is batran ? :-) Andu
Multumesc Maat pentru observatii si apreciere. Nu am inteles insa ce vrei sa spui prin " nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!". Au fost multe scrise aici pe sub textul asta. Poate imi explici.
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
Graffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...
Ela, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
chiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
Un amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
De fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
Și încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
ce-s alea "energii nupțiale"? și să nu-mi spuneți că n-am voie la cutia cu imaginație, că nu e cinstit. anyway, feminitatea e chestia aia de nu-i masculinitate. cred că la aia se referea marga.
la forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
Salut deschiderea Hermeneiei catre poezia universala, aceea care zace in fiecare dintre noi, la urma urmei. Dupa ce am terminat de citit, ca o compensatie morala mi l-am imaginat pe Virgil obligat sa citeasca acest text unei adunari de oameni (nu dau nume) cu voce tare si cu introducere: un text de pe Hermeneia mea. Frumos, frumos de tot. O, de aceea si nu din alt motiv vino iarasi si iarasi pe carari de bolti lactee ca sa fim mereu tovarase secretar general nu in viata, ci-n idee cei mai umili dintre proletari intr-un fel de paradise care este Andu
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sofia, bun venit.
Am testat si concluzia mea este ca din pozitia de nou venit ar trebui sa poti sa postezi (adica sa salvezi ca si concept), sa publici si sa editezi textele tale fara nici o problema.
Deocamdata nu ai postat nimic. Adica nici macar nu ai salvat ca si concept.
In momentul in care vrei sa introduci un text trebuie sa alegi categoria de text, apoi sa pui un titlu, un subtitlu si sa alegi un tip de subcategorie pentru acel text, apoi tiparesti textul si mai jos ai urmatoarele informatii:
Opțiuni de publicare
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
si mai ai un patratel GOL pe care scrie Publicat
Iar mai jos doua butoane cu Publica si Previzualizeaza.
Mie mi se pare ca tot ce este acolo este la mintea cocosului. Este evident ca a previzualiza nu inseamna a Publica. Adica inseamn doar ...... a vizualiza inainte de. Deci inainte de a salva poti sa vizualizezi ce vei salva. Nu vad unde e problema. evident, asa cum am spus (de acum ma repet) a previzualiza nu este a salva. PENTRU A SALVA TREBUIE SA APESI PE BUTONUL SALVEAZA! Cred din nou ca si asta este la mintea cocosului.
Dar cind salvezi ti se spune ca ai niste Opțiuni de publicare.
Adica:
Acest text va fi salvat inițial doar ca și concept !
Pentru publicare selectează și căsuța „Publicat”.
(În caz contrar apasă doar butonul „Salvează” iar publicarea o vei putea face ulterior.)
Adica pentru ca sa publici pe site de la bun inceput (adica sa fie vizibil pe site, si nu doar concept -adica vizibil doar ptr tine) trebuie sa selectezi
ȘI
casuta "Publicat".Nu stiu daca pot sa explic chestia asta mai bine in limba romana.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deDeoarece, între timp, ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Apreciez un text impecabil din punct de vedere al regulilor ortografice și de punctuație.
pentru textul : Pe străzile Ballinei de(De revăzut titlul - s-a omis o literă)
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deNU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
pentru textul : Mi-a zâmbit defiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
pentru textul : mereu Jack dedupa ce am citit cam un sfert din text am o prima observatie: te rog editeaza textul si respecta regulile consacrate de tiparire (spatiu dupa semne de punctuatie, etc)
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deE un poem reusit de-a v-ati ascunselea, asta e parerea mea Cami, dar de corectat tot ar trebui sa corectezi acolo acel typo, tu chiar nu il vezi ca eu is batran ? :-) Andu
pentru textul : aprilie deMultumesc Maat pentru observatii si apreciere. Nu am inteles insa ce vrei sa spui prin " nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!". Au fost multe scrise aici pe sub textul asta. Poate imi explici.
pentru textul : psalm deEu măcar comentez :))
pentru textul : Hermeneia obituary deUn subiect fierbinte se pare, oriunde ne-am afla. Generoasă intenția. Cu mîna amputată se rezolvă; Bobadil are două mîini stîngi, poate împrumută una.
pentru textul : uneori mă doare moldova deDjamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune deLike!
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deam modificat primul text. pentru a fi mai aproape de ceea ce cred eu ca vrea sa fie haiku
pentru textul : doliu de iulie deDeși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor defara ultimul vers, parca ar cobori totul in derizoriu
pentru textul : Pe muchie de cuţit deas vedea insa totul ca ingredient al unui alt context mai curajos
aş reciti-o
pentru textul : Scrisoare deun poem plin de patima. titlul ajuta cititorul in a intui gandul darnic al autoarei.
pentru textul : flowers deGraffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...
pentru textul : Nostalgie deEla, am sa modific pe alocuri, nu in totalitate, asa cum propui tu, dar am sa tin cont de parerea ta si pe viitor, am sa fac toate modificarile necesare. daca voi simti ca suna mai bine asa. Acum asa am simtit si chiar daca e nonpoetica expresia "jumatate plus una ventricula" deocamdata o las asa. Multumesc pentru ajutorul tau si oricand esti binevenita la mine.
pentru textul : ventriculă netrezită în alb de"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
pentru textul : scrâşnet dechiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
Un amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
pentru textul : capetown deDe fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
pentru textul : iarnă și eminescu deȘi încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor dece-s alea "energii nupțiale"? și să nu-mi spuneți că n-am voie la cutia cu imaginație, că nu e cinstit. anyway, feminitatea e chestia aia de nu-i masculinitate. cred că la aia se referea marga.
pentru textul : Feminitate sine qua non dela forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
pentru textul : Haiku de"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
doar uneori, multumesc!
Raluca, multumesc pentru trecere!
pentru textul : verificări deSalut deschiderea Hermeneiei catre poezia universala, aceea care zace in fiecare dintre noi, la urma urmei. Dupa ce am terminat de citit, ca o compensatie morala mi l-am imaginat pe Virgil obligat sa citeasca acest text unei adunari de oameni (nu dau nume) cu voce tare si cu introducere: un text de pe Hermeneia mea. Frumos, frumos de tot. O, de aceea si nu din alt motiv vino iarasi si iarasi pe carari de bolti lactee ca sa fim mereu tovarase secretar general nu in viata, ci-n idee cei mai umili dintre proletari intr-un fel de paradise care este Andu
pentru textul : Noaptea deBeniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
pentru textul : Săgeți în piept dePagini