Virgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
Dle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
queen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
Revin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
Foarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
da, romînia e țara europeană cu cele mai multe avorturi, procentual. și dintre nelegiurile făcute de străini în italia, mai mult de o treime sînt făcute de romîni. și nu mai zic că romînii rar au simțul umorului (mă refer la umor, nu la vulgarisme). apoi, despre smerenia romînilor... și nu continui. nu degeaba sîntem ultimii ori penultimii în europa la mai toate capitolele care țin de trai decent, viață civilizată
Într-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
Mi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
pentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
la cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
Ceea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
de acord cu Silviu. pana la ultimele 4-5 versuri miza e calma, banala chiar, dar ultimele 2 versuri face poemul.
la mestecarea cojilor de paine ar merge mai bine - rod coji de paine - pen'ca pe vremea cand iti ieseau dintii nu puteai mesteca papucii, ii puteai roade, eventual.
ai dreptate, Adriana.la o citire mai atentă am văzut că se rostogolește șoaptă pe șoaptă fără iar:)
dar tu ai să mă ierți, pentru sunt mai repezită de fel:o zi bună!
Da` ce-ţi făcui omule Dihani(e)a de te cătrănişi aşa pe textul meu?
În prima fază dai cu mine de pământ, după aceea pari de acord cu unele idei. Hotărăşte-te, sau lasă-mă în durerea mea!
Îţi apreciez “inteligenţa”, dar asta nu-ţi dă dreptul să-mi interzici a filozofa “asupra democraţiei”, sau a căderii părului pubian, par exemplu.
Eşti convins că democraţia (românească) este “cel mai bun sistem din câte au existat şi vor exista multă vreme de-acum înainte” ??
Aş putea să-ţi dau cel puţin 20 de exemple din care se poate vedea că actualul sistem democratic nu este chiar aşa cum vor unii să pară, dar mi-aş pierde timpul de pomană. Şi crede-mă, nu am timp de pierdut.
Apoi, ce vrea să spună “politicienii voi vi-i alegeţi” ?? Eşti cumva vreun extraterestru ?? Nu trăişti în lumea asta?? La tine totul e roz, perfect, nu ai nici o frustrare ?? Dacă e aşa, mă bucur pentru tine, dar atunci ar trebui să te laşi de scris.
Cu “foşti şefuleţi pe undeva în vremea comunismului”, fără supărare, baţi ciulinii de pe câmpuri !!
Nu ştiu de ce am vaga impresie, că unii au scris la viaţa lor mai mult de cât au citit. Poate n-ar fi rău dacă ar învăţa şi să citească !
Categoric nu este un text genial, dar de aici până la a fi ”penibil”e oarece cale. Hai, recunoaşte, nu-mi strica imaginea de scriitor ratat.
Cu “stimă”, Zapata.
interesant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
Vara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
imaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
Sa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
Scuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
pentru textul : Nous faisons l’amour deMargas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deiată că am revenit și am făcut, zic eu, niște tăieturi adînci
pentru textul : preludiu în alb și negru deDle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
pentru textul : Hieroglif dede ce să te iert? toată lumea greșește... prima dată
pentru textul : Steve deserios andule? cîndva îmi reproșai că am degenerat în texte minuscule. dar oare tu ce faci aici? sau tu ai voie; eu însă nu, că sînt pohet...
pentru textul : 100% safe dequeen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
pentru textul : livada de sticlă deRevin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.
pentru textul : copilărie deO poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint deFoarte interesanta si chiar deosebita aceasta munca de a traduce/re-interpreta opera marelui Will (si a oricarui mare creator). Insa nu cred ca in structura actuala a site-ului Hermeneia asemenea postari sunt potrivite, imi cer scuze nu vreau sa necajesc nici pe cei care ne asigura aici acest spatiu virtual si fac tot posibilul sunt sigur... si nici pe tine, Cristi. Dar cred ca in forma actuala a site-ului ar trebui sa ne restrangem la texte originale si bine selectate. Plus ca nu vad cine, Cristi, in afara de foarte putini initiati, ar putea sa-ti ofere un feed-back constructiv corespunzator unui asemena efort. Andu
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare deso, I guess, I should call it a success...
pentru textul : noctis deda, romînia e țara europeană cu cele mai multe avorturi, procentual. și dintre nelegiurile făcute de străini în italia, mai mult de o treime sînt făcute de romîni. și nu mai zic că romînii rar au simțul umorului (mă refer la umor, nu la vulgarisme). apoi, despre smerenia romînilor... și nu continui. nu degeaba sîntem ultimii ori penultimii în europa la mai toate capitolele care țin de trai decent, viață civilizată
pentru textul : Fanii lui Cristos dedacă nu deranjez peste măsură aş vrea să ştiu motivul pentru care textul de faţă a fost trimis în şantier.
pentru textul : cine eşti tu Marga deÎntr-adevăr Paul a regăsit starea de care probabil avea el nevoie pentru a scrie poezie. cu alte cuvinte, pare că nu te mai joci, ci ai o anumită aplecare asupra constructției ideatice a poeziei, îi dai voie să se dezvolte și o conduci cu mână sigură în același timp. Rămân urmărită de imaginea pescarilor neliniștiți in patinoar (mie mi se pare formidabilă), ca și de senzația că joaca supremă o dă spectatorul, dacă înțelegi ce vreau să spun. Aș spun un "nu" pentru titlu, poate o reminescență a unor tendințe de epatare pe care le-am observat la tine (nu că n-ai avea voie, doar că uneori sunt prea mult). Mai remarc modul în care nu poți renunța la firul subțire, aproape invizibil, dar nu mai puțin letal, al autoironiei.
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deca premiu, ma gandeam la o carte semnata alina manole. de participat, sigur sigur as participa.promit
pentru textul : feng shui în lucernă denu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deMi-au placut formulari de genul "ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte", "a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci" insa e mult, poate prea mult, balast... parerea mea este ca esti nehotarata intre a scrie proza si poezie. Nu-i bai, acum in genul numit poezie incap multe atat la nivel formal cat si pe partea de continut insa un construct din acesta diluat tinde sa devina neconvingator.
pentru textul : interviu depentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dela cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
pentru textul : pietrele umbrei deAmintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deCeea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
de acord cu Silviu. pana la ultimele 4-5 versuri miza e calma, banala chiar, dar ultimele 2 versuri face poemul.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM dela mestecarea cojilor de paine ar merge mai bine - rod coji de paine - pen'ca pe vremea cand iti ieseau dintii nu puteai mesteca papucii, ii puteai roade, eventual.
se mulțumește
să mulțumească
în limba română.
Din păcate, bruma mea de engleză cu greu ar face față acestei primăveri însorite...
pentru textul : traces deai dreptate, Adriana.la o citire mai atentă am văzut că se rostogolește șoaptă pe șoaptă fără iar:)
pentru textul : postludiu dedar tu ai să mă ierți, pentru sunt mai repezită de fel:o zi bună!
Da` ce-ţi făcui omule Dihani(e)a de te cătrănişi aşa pe textul meu?
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deÎn prima fază dai cu mine de pământ, după aceea pari de acord cu unele idei. Hotărăşte-te, sau lasă-mă în durerea mea!
Îţi apreciez “inteligenţa”, dar asta nu-ţi dă dreptul să-mi interzici a filozofa “asupra democraţiei”, sau a căderii părului pubian, par exemplu.
Eşti convins că democraţia (românească) este “cel mai bun sistem din câte au existat şi vor exista multă vreme de-acum înainte” ??
Aş putea să-ţi dau cel puţin 20 de exemple din care se poate vedea că actualul sistem democratic nu este chiar aşa cum vor unii să pară, dar mi-aş pierde timpul de pomană. Şi crede-mă, nu am timp de pierdut.
Apoi, ce vrea să spună “politicienii voi vi-i alegeţi” ?? Eşti cumva vreun extraterestru ?? Nu trăişti în lumea asta?? La tine totul e roz, perfect, nu ai nici o frustrare ?? Dacă e aşa, mă bucur pentru tine, dar atunci ar trebui să te laşi de scris.
Cu “foşti şefuleţi pe undeva în vremea comunismului”, fără supărare, baţi ciulinii de pe câmpuri !!
Nu ştiu de ce am vaga impresie, că unii au scris la viaţa lor mai mult de cât au citit. Poate n-ar fi rău dacă ar învăţa şi să citească !
Categoric nu este un text genial, dar de aici până la a fi ”penibil”e oarece cale. Hai, recunoaşte, nu-mi strica imaginea de scriitor ratat.
Cu “stimă”, Zapata.
în notă originală
fie seară fie vară
pe-o piatră filozofală
mulţumesc pentru lectură şi opinie.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie debun venit în această pagină!
interesant text, care imi starneste un de-ja vu! din ochiul lui Licurg va mai curge sange! in afara fiorului si a profunzimii textului, pentru ca nu este nici pe departe unul usor, as avea o mica obiectie: " vorbăria goală". nu suna deloc poetic, ai putea gasi o formulare mai adecvata, insa in rest poezia are o structura buna si transmite ceva. succes! queen.
pentru textul : Aum deVara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deimaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
pentru textul : călătoriile Alétenei deSa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
pentru textul : Un stomac de balaur deScuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască dePagini