Dragă Ioana, E foarte bine că ai postat un asemenea text, am impresia că uităm prea adesea că scrisul cere și multă știință și regresăm în instictual. Nedelciu este un exemplu eclatant despre cum se face literatura cu capul și cu cap. Este tocmai tema studiului tău. De aceea mi se pare, tot ne jucăm cu grafiile, că ai putea grafia titlul cu o formă de genul CIVILIZAȚIE/semnul implicării, nu știu să-l fac aici/, TEHNICĂ, LITERATURĂ/semnul implicării /TEHNICĂ. Sper că am reușit să fiu suficient de limpede în lipsa semnelor grafice. Mai ales că termenul "tehnică" are în eseul tău două accepțiuni diferite, pe care nu le separi de fiecare dată suficient de limpede: odată, ca în citatul din Vattimo, în sensul fizicalist, "mașinist" al termenului, în alte contexte în înțelesul "tehnica de a face ceva", respectiv literatură, respectiv a reproduce realitatea prin cuvinte. Am încercat să citesc textul cu ochi microscopic de redactor, atent la amănunte. Despre construcția mare a ansamblului vom putea da seama când vei posta mai multe capitole. Astfel: secvența "opera sa în întregime experimentală, cu caracter de sistem. " mi se pare a suna mai bine cam în felul următor: "Opera sa în care experimentul capătă cel mai pregnant printre prozatorii celei de-a dooua jumătăți a sec. XX, caracter de SISTEM". La aliniatul II aș înlocui pe idealitate cu ideație.Tot acolo "toate" pe lângă "artele" e superfluu, iar sincronizarea trebuie puțin detaliată cel puțin în câteva propoziții. Căci e vorba (istoric și sociologic) de o sincronizare puțin altfel și din alte cauze decât pe vremea lui Lovinescu. Iar sincronizarea cu ecorșeurile anrative ale Noului Roman de pildă avea niște conotații nu numai tehnice, ci și politice despre care amintești în treacăt printr-un citat. Nu este în nici un caz, cum era cazul în mare măsură la francezi, o chestie de perfomrnanță pură, de exhibat pur și simplu virtuozități de acrobație narativă. Contextul oferea niște conotații. E interesant cât s-a păstrat din ele, cum le recitim azi, eu n-am făcut experiența asta, și e bine că pornești mărturisit de la ea. O frază de genul: "Lumea prozelor lui Mircea Nedelciu este existența" nu spune prea mult nu TOATE operele au acest țel? Sau. "utilizând un arsenal tehnicist " Cred că ar merge mai bine "de tehnici". De altfel repetițiile pot fi eliminate ușor iar apariția cuvântului "tehnici" de multe ori e obligatorie câtă vreme chiar asta e tema, nu? Aștept cu nerăbdare urmarea...

mulţumesc pentru apreciere. Spune-mi şi mie ce înseamnă "congrat!"
Stimă,i.p.v

emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya

sper ca nu am omis ceva. multumesc.

Va anunt ca schimbam data cenaclului pentru 20 decembrie, pentru ca multi dintre membrii cenaclului au dorit astfel.

textul acesta este interesant prin faptul ca pe de o parte dovedeste ca autorul are usurinta de a scrie dar pe de alta parte nu contine nici un fel de fior poetic. este foarte predictibil si cliseist. doar un fel colectie de maxime. parerea mea.

serios Bobadil? Si cum ai ajuns tu la concluzia asta? Chiar sint curios. Comentariile mele nu sint mai romanesti decit cred ca sint sfaturile medicului mai anti-sanatate. Desigur unele observatii ale lui nu ne plac sau nu ne convin, tocmai pentru ca ne spune prea pe fata realitatea. Dar asta nu inseamna ca vrea sa ne eutanasieze ci doar sa ne ajute sa acceptam tratamentul necesar. Opinia ta ce vrea sa faca vorbire despre un asa zis antiromanism al comentariilor mele este la fel de ridicola ca si supararea tractoristului bolnav de apendicita cind a vazut bisturiul medicului chirurg. Dragul meu, singura cale de a iesi din eroare nu e sa ai oameni care te aplauda in jur ci oameni care te critica. Tare ma tem ca romanii au o placere profunda sa se vada aplaudati si dificultati majore in a accepta o critica onesta. Iar din pacate tu nu faci exceptie.

Ce sa zic, ai dreptate Virgile, si ma enervezi din cauza asta :-) Si eu mi-as dori sa intram intr-un astfel de subiect, mai ales ca nu mi-ar fi frica de argumente :-) Pana una-alta insa, mi-as dori o dezbatere mai larga a textelor de aici, de pe hermeneia mai ales ca, asa cum spui, sunt destule valoroase. Nu stiu ce ar trebui facut ca nu-s mafalda, dar nici tacerea nu-i de aur, parerea mea. Andu

Revin pentru a clarifica...am spus că voi elimina versul explicit despre faptul că nu doream să mă găsească nimeni în ascunzătorile mele din copilărie. Ca in hoţ pentru că nu vroiam să ştie nici măcar familia. Dar am lăsat acel vers cu verbul a afla; chiar dacă pare prea explicit eu simt că e necesar.

Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.

:)) câtă vreme duelul ăsta nu provoacă „victime colaterale”, eu n-am nimic de obiectat. ba mai mult, admit să fiu martor și să aduc spadele!

fain și jucăuș text, mi-a plăcut.

Călin, mulţumim pentru seara aceasta de poezie, care a fost binevenită după o iarnă atât de lungă şi grea. Sibienii s-au dovedit a fi şi de data aceasta gazde excelente şi prieteni adevăraţi. Pe curând,

in primul rand va multumesc respectuos ptr citire si comentarii, mai ales ca activitatea mea aici a fost redusa in ultimul timp. In al doilea rand as dori sa-mi precizati care din expresiile dvoastra respecta prevederile regulamentului privind critica. 2 pb sunt aici: persiflarea autorului- si etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text. faptul ca textul valorifica din plin comicul, ludicul (recitisem pe stanescu) sau limbajul cartarescian, purtand amprenta juisarii cozaniene :), nu cred e o ofensa adusa seriozitatii acestui site literar. Insa, ptr a evita astfel de receptari defectuoase a textelor mele, care, sincer, ridica indoieli, mai ales prin prisma calitatii domniilor voastre de editori, postez aici un fragment din urm. meu text ludic. daca vi se pare ok, il voi afisa integral. Mentionez ca greselile ortografice sunt aici licente poetice. "Dacă erai copchilu meu acu te fugaream pe afara și aruncam după tine cu cărți Pană în centru te alergam în beermude să-ți intre ăn cap filosofia Țiar fi lipait picioarele de ai fi întrecut viteza de rotatie a pamantului, melc de cartier melc dromader melc melc efemer" multumesc si astept com dvoastre

Cristi, înţeleg, pe undeva, nota asta arhaică... însă uneori exagerezi. Apoi, cum dă "fremătândă/domoleşte/adulmecă/sângeri/ etc vs "reverberând"? Mie îmi sună disonant, anulând universul arhaic de până atunci.

Cum sunt ochii de ciută?