părere:
versurile acestea sunt foarte aproape de versurile unei melodii, de-altfel cunoscută şi fără să vrei să o asculţi (vezi tv, radio), melodie recentă care spune ceva de genul: "e sofisticată, mă! nu vezi cum se îmbracă, mă! o fi stricată, mă!"

Mulţumesc şi eu pentru includerea în antologie şi mă simt onorat să fiu alături de poeţi adevăraţi pe care îi preţuiesc.

dubla eroare de calcul, dragul meu virgil: 1. in Romania e pranz acuma 2. textul tau provoaca regrete post-lectura, nicidecum ofuscaieli.

Mulțumesc pentru aprecieri.

îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!

lucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.

Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).

mi-a plăcut textul. ceva mai puțin ulimele două versuri care sună prea sentențios după părerea mea. e ca un fel de trecere din poetic în istoric-moralizator.

domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.

O poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.

și acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta

adrian

ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).

silvia

am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.

multumesc!

Marinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.

Danielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu