pare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
eram sigur ca are legatura cu OWT a lui Boney M! cel putin cu ascultarea piesei. inca nu sunt sigur ca nu are nicio legatura. fiorul nu mai are preocupari:) mi-a placut! spor!
:)
mi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Ela, nu știu ce să spun... nu se văd deloc, dar deloc, decât de ghicesc începuturile cuvintelor în primele trei versuri, "fără" în versul 5... Până să încerci ce-ți sugera Virgil, poți încerca să "culegi culorile mai închise chiar din poză și să le folosești la culoarea fontului. Eu am încercat cu un fel de gri-verde luat din poză, și pare a se vedea mai bine. Sau pune versurile și sub poză, încă o dată. E păcat, ideea e chiar frumoasă, și completează bine poza.
Daniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
oarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
în acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
Mie mi se pare poetic stomacul acela de balaur tocmai pentru ca este generos in semnificatii... 1. pentru ca balaurii erau uneori hraniti cu fecioare ceea ce face din balaur un fel de devorator de pudoare, de senzualitate nemanifestata 2. pentru ca stomacul poate fi lesne inteles ca un athantor, varianta barbateasca a pantecului, un loc de transmutatie a elementelor vulgare si de separare a esentei de steril 3. pentru ca balaurul este prin natura sa o fiinta intermediara, impartita... zburator prin aer, sursa a elementului foc, cand este legat acest lucru se intampla in htonian, sub un munte, se hraneste cu fecioare dupa cum am spus, adica si elementul acvatic. Doar cateva chestiuni venite in graba care pot fi valorizate poetic in materia stomacului de balaur. Despre poezie... "aerul putred" este de mare efect si ma face sa ma gandesc la Cioran care scria ca in iubire suntem putrezi de noi insine, metafora fantastica a lipsei de ego... sintagma cu pricina ofera o deschidere buna spre ideea de baza a textului. Daca ar fi poezia mea as rescrie pentru o mai buna cursivitate... te transformi canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește blană si simti cum puricii fricii foșnesc ca o armată de bestii Sunt de acord cu haita de lupi ca sugestie primara a sexualitatii si cu mirosul de barbat care pentru o femeie reprezinta o trimitere evidenta spre protectie, spre tata. As termina strofa cu "o întâmplare unde să intri pe brânci", sugestie foarte buna a ingramadirii in sine, a ingustarii orizontului, a lipsei dorintelor. "ori cauti un om o privire de om o tăcere de om"... aici e cam patetic. "cătușe pe glezne într-un ochi prin care te-ai scurs ca o poveste citită în tren râcâi flămând te găsești ești gol și uscat ca o piele de șarpe"... partea aceasta este reusita insa fragmentul care o precede e cam neclar si are mult balast. Cu finalul... hmmm... eu zic sa-l urci pe Dumnezeu in tren :)
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
preafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
Da, textul (ca toate textele mele) e perfectibil. Mă voi gândi la o versiune îmbunătățită în toate limile. Mulțumesc. Însă în dialectul huțul fprimul vers spune " E foarte frig". Doar că în română suna mult mai banal, și l-am schimbat. Transpunerea în română, cuvânt, cu cuvânt a haikului este: E foarte frig Părări dorm în copaci Totul e alb Fiecare din cele trei versuri, sună, de fapt, banal. Și totuși, mie combinația mi s-a părut interesantă. Cum am spus, mă voi gândi la îmbunătățiri.
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
Sapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
Benjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
nu există interpretări incoerente în poezie:) aici în tropi, dar mai ales în versul ermetic fiecare înțelege ce vrea și ce poate.
"cimpoiul veșted luncii sau fluierul în drum...", chiar acest prim vers "barbilian" pare a depăși logica limbajului, a semnificantului, pentru că de el este vorba.
totuși, pentru că noi am mai discutat pe această temă și avem opinii diferite, nu vreau să dezvolt. eu sunt unul dintre cei care cred că poezia are logica ei, după cum la Vlad oamenii zboară... chiar metaforic vorbind.
păi dacă nu sunt înțeles greșit, măcar să fiu înțeles!:)
fapt de care sunt sigur!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
pentru textul : dragul meu deeram sigur ca are legatura cu OWT a lui Boney M! cel putin cu ascultarea piesei. inca nu sunt sigur ca nu are nicio legatura. fiorul nu mai are preocupari:) mi-a placut! spor!
pentru textul : one way ticket de:)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) demi-a placut ideea. astept si continuarea.
ma intreb daca nu ar fi mai bine sa inlocuiesti acel "pasat" ("Erau oase pasate din an în an"); la prima lectura, m-am gandit la oase... zdrobite!
Asistăm la un scandal gen Virgil-Andu varianta feminină între profetul Iona și Boba Del Alma?
pentru textul : Felix catus deEla, nu știu ce să spun... nu se văd deloc, dar deloc, decât de ghicesc începuturile cuvintelor în primele trei versuri, "fără" în versul 5... Până să încerci ce-ți sugera Virgil, poți încerca să "culegi culorile mai închise chiar din poză și să le folosești la culoarea fontului. Eu am încercat cu un fel de gri-verde luat din poză, și pare a se vedea mai bine. Sau pune versurile și sub poză, încă o dată. E păcat, ideea e chiar frumoasă, și completează bine poza.
pentru textul : roca din care mă nasc dede slab acest poem sub semnătura acestui autor, cred că măcar cohen ar trebui exonerat de a-i fi citat numele în această varză.
pentru textul : Între tine şi Cohen deDaniel, sfatul meu ar fi să încerci să citești foarte mult, cât de mult poți cuprinde. Și încă mai mult. Și nu numai ceea ce crezi că ți se potrivește. Încearcă să faci cuvintele să spună mai mult, să le "uzezi" la maximum. În acest sens, ți-aș recomanda și eu să încerci să scrii mai mult în română, unde te vei mai simți mai mult decât "stăpân". Mai mult decât atât, semnele de punctuație, mai ales în exces, îngreunează textul și devin, ca orice în exces, inamicii scopului inițial în care au fost folosite. Impresia mea sinceră este că tu îți dorești să scrii versuri pentru un anume tip de cântece, dar, deși nu mă pricep eu atât de bine la asta, calea este aceeași: de a scrie bine mai întâi poezie.
pentru textul : They and us... detrebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deIdeea din final (pentru care textul este pe prima pagină) merită un preambul mai bun.
pentru textul : Rămas bun decă se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deoarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
pentru textul : despre o femeie goală decomentatorii nu sint aici din vigilenta, ci numai din prietenie, si asta te rog sa intelegi. va admir si sint alaturi de voi.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici de« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna deîn acest tip de poeme, numai de fluiditate nu poate fi vorba Ottilia, cât de muzicalitate!
Mariana, cu sufletul tău ai împodobit un poem trist.
Virgil, cred că ai înțeles că nu vreau să îl scol din morți pe Bacovia (evident nici nu aș putea), nu înțeleg ce e în capul tău când zici: zornăitor. Și cred că nu ești deloc interesat să pari bobadilic. Aceste poeme sunt scrise în tipar și atmosferă bacoviene (ca să o iau pe scurtătură) cu implicarea emoțională a mea. De aici și dreptul de a le semna.
Mulțumesc tuturor pentru opinii!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deMie mi se pare poetic stomacul acela de balaur tocmai pentru ca este generos in semnificatii... 1. pentru ca balaurii erau uneori hraniti cu fecioare ceea ce face din balaur un fel de devorator de pudoare, de senzualitate nemanifestata 2. pentru ca stomacul poate fi lesne inteles ca un athantor, varianta barbateasca a pantecului, un loc de transmutatie a elementelor vulgare si de separare a esentei de steril 3. pentru ca balaurul este prin natura sa o fiinta intermediara, impartita... zburator prin aer, sursa a elementului foc, cand este legat acest lucru se intampla in htonian, sub un munte, se hraneste cu fecioare dupa cum am spus, adica si elementul acvatic. Doar cateva chestiuni venite in graba care pot fi valorizate poetic in materia stomacului de balaur. Despre poezie... "aerul putred" este de mare efect si ma face sa ma gandesc la Cioran care scria ca in iubire suntem putrezi de noi insine, metafora fantastica a lipsei de ego... sintagma cu pricina ofera o deschidere buna spre ideea de baza a textului. Daca ar fi poezia mea as rescrie pentru o mai buna cursivitate... te transformi canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește blană si simti cum puricii fricii foșnesc ca o armată de bestii Sunt de acord cu haita de lupi ca sugestie primara a sexualitatii si cu mirosul de barbat care pentru o femeie reprezinta o trimitere evidenta spre protectie, spre tata. As termina strofa cu "o întâmplare unde să intri pe brânci", sugestie foarte buna a ingramadirii in sine, a ingustarii orizontului, a lipsei dorintelor. "ori cauti un om o privire de om o tăcere de om"... aici e cam patetic. "cătușe pe glezne într-un ochi prin care te-ai scurs ca o poveste citită în tren râcâi flămând te găsești ești gol și uscat ca o piele de șarpe"... partea aceasta este reusita insa fragmentul care o precede e cam neclar si are mult balast. Cu finalul... hmmm... eu zic sa-l urci pe Dumnezeu in tren :)
pentru textul : Un stomac de balaur deeu recunosc ca am zambit...la imagine femeii rotunde care se rostogoleste. :)femeile, mai rautacioase de felul lor, stiu de ce.
pentru textul : Ochi deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 deAdriana, nu cred ca am facut chiar bine dar atat am reusit. Multumesc de atentionare.
pentru textul : Preludiu depreafericitii se bucura in ei insisi de fericirea lor. se bucura de ea in fiecare zi ca de o felie de paine aburinda. trebuie sa stii sa fii fericit din puzzle-ul lucrurilor mici neinsemnate ce iti decoreaza viata. si asa cum spuneai: "fericirea este a noastră a fericiților".
pentru textul : fericirea I deAșa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – demerci alex.
pentru textul : eu mor foarte rar dePrea "cerebrala".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta deDa, textul (ca toate textele mele) e perfectibil. Mă voi gândi la o versiune îmbunătățită în toate limile. Mulțumesc. Însă în dialectul huțul fprimul vers spune " E foarte frig". Doar că în română suna mult mai banal, și l-am schimbat. Transpunerea în română, cuvânt, cu cuvânt a haikului este: E foarte frig Părări dorm în copaci Totul e alb Fiecare din cele trei versuri, sună, de fapt, banal. Și totuși, mie combinația mi s-a părut interesantă. Cum am spus, mă voi gândi la îmbunătățiri.
pentru textul : Moroz (Ger) deo intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană deSapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deBenjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » denu există interpretări incoerente în poezie:) aici în tropi, dar mai ales în versul ermetic fiecare înțelege ce vrea și ce poate.
"cimpoiul veșted luncii sau fluierul în drum...", chiar acest prim vers "barbilian" pare a depăși logica limbajului, a semnificantului, pentru că de el este vorba.
totuși, pentru că noi am mai discutat pe această temă și avem opinii diferite, nu vreau să dezvolt. eu sunt unul dintre cei care cred că poezia are logica ei, după cum la Vlad oamenii zboară... chiar metaforic vorbind.
păi dacă nu sunt înțeles greșit, măcar să fiu înțeles!:)
fapt de care sunt sigur!
gânduri bune!
pentru textul : Mai singură... demersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.
pentru textul : epistolă pentru iarnă dePagini