Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
nu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
cu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
Raluca, ție ar trebui să îți aducă moșul un pistol roz cu sclipici:))
o să ai o surpriză când o să vezi cartea, dar nu dezvălui mai multe.
știi că părerea ta contează pentru mine, ești o altă generație care vine puternic și lucrul acesta îmi place.
apreciez ironia, după cum nu mă feresc nici de autoironie.
"eu sunt acela care dintotdeauna a așteptat să se deschidă ușa în fața unui perete fără nicio ușă", cam așa spunea/cita parcă Sabato la 86 de ani și Doamne ce tânăr, optimist sunt că odată voi scrie un volum perfect.
simt însă că sunt pe drumul cel bun din câte spui:))
mulțam de aplecare!
Cred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
bine ai re-venit pe Hermeneia. aici avem de toate, incercam sa fie mai bune dar mai sint si rele. textul tau nu straluceste dar cred ca inca incerci sa iti rodezi mina. nu stiu daca ai mai scris prin alta parte intre timp. aici insa fi pregatita sa ti se spun adevarul despre cum scrii. in textul de mai sus mi se pare mai reusita partea de mijloc
un poem compact, cu un ritm interior pregnant dar fracturat dupa strofa 5. trebuie sa mai intri pe ici pe colo, sa dai sens. de ex, din "Ca poarta portarului plictisit și fără gol." nu inteleg mai nimic. dragobete fericit! ...
Dorine , tată, ai grijă cu gropițele, ca s-au legalizat căsătoriile...:)) Multumesc pentru bunavoința de-a mă citi. Amice, mă cunoști, altfel nu te jucai cu limba franceză! Curând!
Îmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
Mulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
Mă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
Vio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
da, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate din perspectiva ta nu contest
pentru textul : suflet de mama deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea deAm citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
pentru textul : jurnal de nesomn V denu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
pentru textul : urâții decu "discrepanţa". şi eu am stat mult să mă gândesc dacă să las ori nu acest cuvânt, am riscat totuşi. iar despre final, chiar am vrut ca discrepanţa să se menţină. ştiu că textul nu este perfect, nici nu cred că aş putea atinge perfecţiunea atâta vreme cât încerc să păstrez textului un caracter aproape de normalitate. în plus, probabil o meteahnă, nu-mi plac multiplele retuşuri la un text, simt că-l teşesc.
sunt onorată şi măgulită de aprecierea ta.
pentru textul : timp (ne)chibzuit deRaluca, ție ar trebui să îți aducă moșul un pistol roz cu sclipici:))
pentru textul : night & street &... lyrics deo să ai o surpriză când o să vezi cartea, dar nu dezvălui mai multe.
știi că părerea ta contează pentru mine, ești o altă generație care vine puternic și lucrul acesta îmi place.
apreciez ironia, după cum nu mă feresc nici de autoironie.
"eu sunt acela care dintotdeauna a așteptat să se deschidă ușa în fața unui perete fără nicio ușă", cam așa spunea/cita parcă Sabato la 86 de ani și Doamne ce tânăr, optimist sunt că odată voi scrie un volum perfect.
simt însă că sunt pe drumul cel bun din câte spui:))
mulțam de aplecare!
Cred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
pentru textul : Despre suflet dehmmm, asta da idee! poate incercam, daca ne rabda site-ul si niscaiva poezii audio. cel putin asta, inainte de modificare. merita sa incerc. Multam!
pentru textul : poezie veche de-acu deSilvia, mulţumesc pentru semn. Şi mie îmi place strofa aceea. E plină de înţelesuri.
pentru textul : întrebare de"își despleteau gutuile părul" "moartea-mi cocea ca un spin în călcâi" Două imagini superbe în jurul cărora gravitează poezia.
pentru textul : cenuşă, să ning... debine ai re-venit pe Hermeneia. aici avem de toate, incercam sa fie mai bune dar mai sint si rele. textul tau nu straluceste dar cred ca inca incerci sa iti rodezi mina. nu stiu daca ai mai scris prin alta parte intre timp. aici insa fi pregatita sa ti se spun adevarul despre cum scrii. in textul de mai sus mi se pare mai reusita partea de mijloc
pentru textul : Ultimul an din viața mea deun poem compact, cu un ritm interior pregnant dar fracturat dupa strofa 5. trebuie sa mai intri pe ici pe colo, sa dai sens. de ex, din "Ca poarta portarului plictisit și fără gol." nu inteleg mai nimic. dragobete fericit! ...
pentru textul : Povară deDorine , tată, ai grijă cu gropițele, ca s-au legalizat căsătoriile...:)) Multumesc pentru bunavoința de-a mă citi. Amice, mă cunoști, altfel nu te jucai cu limba franceză! Curând!
pentru textul : Suntem primul născut deÎmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
pentru textul : november time deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație dela acest poem pe care l-am mai citit de câteva ori... și o să-l mai citesc ori de câte ori gândul îmi va fi galben, iar sufletul, frunză!
mulțumesc, Paul, pentru acest răgaz!
pentru textul : din ce în ce mai galben deun text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
pentru textul : big bang deandule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deîmi place prima strofa, dar mai ales primele patru versuri:
"bună
mă cheamă oana
îmi place ploaia
și felul în care se lipește nisipul de tine"
da, te cunosc demult ,oana, stii bine, desi...:))
acest început poate sta fara probleme ca un mic poem , o picatura foarte concentrata de frumusete. cele bune.
pentru textul : Hi! dete rog să scoți majusculele din titlu
pentru textul : Hârtia de o sută deMulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
pentru textul : Deșertul gol deMă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
pentru textul : anotimpul promis deVio_B, mă tem că începerea acestei hîrjoane și aducerea morții lui Păunescu în discuție au aparținut exclusiv Cristinei Ștefan. Deci te rog să folosești singularul.
pentru textul : antidedicaţie derezolvat! multam pentru sugestii! spor la viata!
pentru textul : cuvinte de jurnal de"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deda, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deSilvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
pentru textul : sangvină deAstfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
pentru textul : inaplicabil deDa, mi-ati mai spus chestia asta care, nu-i asa, nu prea ma bucura, dar asta e situatia.
pentru textul : Există viață după… deEu cred că aici e o lecție de supraviețuire. Important e să ajungi să respiri la capăt.
Da, da, asta e important.
pentru textul : Lecţia de înot. dePagini