Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.

E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.

ia spune-mi bobadile, de ce nu fac eu bine că scriu "iluzia cum că dragostea" dar tu poţi scrie "dacă nu carecumva de-a dreptul perversă" în loc de "dacă nu cumva de-a dreptul perversă"?

mirose sau miroase?

Acest text il puteai publica mai degraba la sectiunea proza, nu prea are legatura cu poezia. Mama lui de postmodernism.......

si stele vor umple inima de fericirea luminii...

Un text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
Deși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas

Ioana, esti răutăcioasă fără motiv, am venit de multe ori în paginile tale cre' că. Îmi place și muzica, nu numai. Anunță-mă când s-or coace!

Virgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga

„Pământul mă privea ca un miop Cu chipul mizantrop Zâmbea în urmă Pământul mă privea ca un miop” Banal, dar sună frumos (fără să sugereze, ci numai să «spună») Ȋnsă, cel puțin pentru (dar mai sunt încă cȃteva): „Pe foaie ninge negru și m-a nins”. Și, mai ales: „Într-un fior sonor îmi aflu drog Când număr fad silabele tăcerii.” Poezia merită o peniță. Finalul pare un rateu. Dar nu e chiar. Căci: „Exodul nu își află epilog Cât printre noi mai bântuie stingherii” Și: „În foi așez un rând ca anticarii Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers.” Dar, totuși, e. Cheia e prea „vizibilă”

Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas

Andreea, îți mulțumesc pentru trecere și pentru semn, deși la final n- am prea înțeles. Oricum, mă simt onorată că ai trecut pe aici.

rim, mulțumesc pentru observație. am introdus codul pentru pauza de rînd <br> și fiindcă tot am făcut-o am introdus și codul pentru tasta de spațiu   Le poți găsi în pagina amintită

rasu plansu, da, ce ne mai ramane, daca nu umorul asta amar, cu toata zaharina pe care ne-o pun unii la dispozitie?
trec articolul la favorite!