as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
savuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
azi, îmi place acest text. e, cum s-ar spuneee?... drăguț. are o briză de realitate și vers (poezie) care alungă arșița prin care am trecut până la serviciu.
Iti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
Poate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Ai o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
lucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
Ani, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
pentru textul : Boală de„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
extraordinar colindul. te-ai gandit sa te inscrii in ASCOR? abia acolo ar fi apreciata cum trebuie forma lirica a ispiratiei tale.
pentru textul : Veste mare denu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
savuros. excelent simț de observație. remarcabilă și perspectiva platonică din care este privit fenomenul. uneori sînt tentat să cred că, în ciuda primitivismului cultural, este posibil ca toți acești cenzori din perioada comunistă (și nu numai) să fi perceput chiar mai corect valoarea și puterea literaturii decît editorii epocilor economiei de piață.
pentru textul : Cenzura cu intenţie şi cea din prostie decâteva zle alături
pentru textul : Alcool dedupă accea
De revăzut punctuaţia!
Fără linkuri!
idem - mai degarbă "ibidem", şi aici: "mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred...", un binemeritat punct după "mu-ţe-ni-e"
Scuze!
pentru textul : Sfinx deazi, îmi place acest text. e, cum s-ar spuneee?... drăguț. are o briză de realitate și vers (poezie) care alungă arșița prin care am trecut până la serviciu.
pentru textul : lansare oficială deIti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
pentru textul : poezia mea de azi dee pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine defrumos fara rasuflarea de gheata a copiilor
pentru textul : long et douloureux dePoate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
pentru textul : Fără titlu deAdrian,
pentru textul : remember demulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Ai o cămașă de versuri cu guler înalt, scrobit, despre care nu se vorbește decât în șoaptă în strana literelor de teama întâilor salcâmi înfloriți de la intrarea Ierihonului... Și porți metafore la două rânduri între sarcasm și ideal: "dacă am prieteni? da domnilor da cei mai buni prieteni ai mei sînt pereții apartamentului în care locuiesc firește de ziua lor le fac daruri o icoană pe lemn sau portretul mamei mele" "unora chiar le-am săpat groapa așa de frumoasă ieșea că te așezai în ea de viu să-ți cadă așteptarea pe piept" și finalul da și finalul îl subliniez: "însă recunosc așa e cîndva m-am uitat și eu lung atît de lung și înalt încît am văzut un orb trecînd pe privirea mea ca pe o punte cu mîna la gura sa nu îmi ia aerul și am crezut că înfloriseră salcîmii la intrarea în Ierihon însă erau doar miei domnului care pășteau la picioarele mele" nu știu dacă e un typo mic: "miei domnului",mi-ar place să sune mai ales așa, cum este acum... Peniță pentru autocritică. Și talent.
pentru textul : dare de seamă delucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
pentru textul : f e s t i n deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii depe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Eugen.
pentru textul : construct dePentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
pentru textul : Asta este... denu se merita sa va mai raspund
pentru textul : a hundred schools of thought deOana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.
Virgil - ma ierti?
Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)
si acum va doresc o simbata frumoasa!
Cheers!
pentru textul : Steve deşi cum pot proceda la a găsi acel loc prin care să atrag atenţia că am corectat textul?
pentru textul : scleroză deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație deerată
datorită adăugirilor făcute la comentariu (citatul de pe pagina lui virgil titarenko) este posibil să se înţeleagă altceva.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut? este excusiv pentru raluca blezniuc.
pentru textul : Alb şi roşu decorect! am zis presimtit eu ceva cu 'urmatorul poem':)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta demultumesc frumos!
rectific: de la prima afișare, nu apariție. scuze. eram a doua cititoare a lui.
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deFinalul e ca o lansare pe orbită.
pentru textul : singura piele deAni, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
pentru textul : amfora deNu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine dePagini