evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
realiitatea e ca eu nu-mi propun sa inovez nimic, Margas. sau nu imi MAI propun asta. m-as multumi sa pot reda esentialul, ori sa pot atrage atentia asupra lui. nu mai am timp de inovatii, nici nu inteleg cui ar folosi si-n ce scop.
(sper sa nu-mi vorbeasca cineva aici despre tehnica, informatica, progres... pentru ca asta e alta discutie).
Nicodem, se vede că vii rar în România. și stai puțin pe-aici...
„fără număr” este... cum să-i spun? un fel de „marcă înregistrată” a manelelor/ manelismului! dar... poate că n-ai auzit până acum de nimeni vordind despre manele și maneliști?!
cred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
poetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
uite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
... o critica serioasa din partea ta la "Un mod de viata" daca o sa ai rabdare sa-l citesti. Chiar tin la parerea ta: simt ca santem cam pe aceeasi lungime de unda.
Mersi, din nou, de vizita, m-am strecurat si eu pe la tine si am iesit in varful picioarelor... incantat.
iată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
Părăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
cred ca daca era "pe sanii tai" eram in culmea fericirii. glumesc, probabil ca fiind eu mai sensibila atunci cand se fac referiri la parti sensibile, am vazut acolo o ruptura. :o)
ultima strofa mi s-a parut atat de frumoasa, garbovirea aceea din final mai ales, incat a trebuit sa-ti las un semn despre cat de mult mi-a placut. si nu, nu-i o chestie subiectiva, e chiar frumos si n-are nevoie de explicatii, dar daca-i trebuie una, uite aici:
"mai văd câte o vâslă ruptă
cum ajunge la mal
dar nu știu să explic
de ce nu se rup oamenii"
Am înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
daca-i mai trantim si o sapca rosie cheguevareza pe-o ureche, las baraca si ma trag si eu langa mazarea ta:) e mai bine in yahtworld decat intr-un santier de constructii, cel putin in sezon... in ceea ce=l priveste pe Genette, acum niste ani ma aflam alaturi de el printre cei foarte putini care se ocupau de titrologie. nu mai stiu acum cine si cum, dar cred ca lucrurile au ramas cam la fel. deh, alte glasuri, alte incaperi...
Silvia, în primul rând, mulţumesc mult pentru felul în care cobori prin textele mele. Nu e lucru puţin să oferi atâta timp, mai ales, în mediul virtual.
Apoi, trebuie să recunosc că, atunci când nu pătrunzi sensurile veritabile, ai o anumită intuiţie pe care, personal, aş dori-o fiecărui cititor, în general, nu doar cititorului "cibernetic".
Trec repede peste părţile pe care le consideri pozitive şi ajung la observaţii:
"cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;"
R: textul meu are punctuaţie. dacă "frig" era insular, de sine stătător, apărea oareşce semn. L-am vrut adverb. Nici mai mult nici mai puţin. Ia-o ca pe o licenţă, dacă vrei. Iniţial era "râde rece", dar nu am vrut să fie alterat sensul ("rece" putându-se intepreta la figurat), aşa că am scris, ca si cum ai spune "râde frumos", "râde frig". Sau, ca tine, Silvia, dacă altcineva îşi imagineaza, în acest context, că frig este complement, atunci licenţa mea va fi încercarea de transformare a unui verb intranzititv (râde) în unul tranzitiv.
"“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”."
R: Voiam să surprind toate dimensiunile cu acel "negru". Poate că am pierdut sugestia. Mă voi gândi.
Finalul, da, va trebui rescris cumva. Nici pe mine nu mă încântă. Cred că obosisem.
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
De acord, vă rog să țineți socoteala.
Eu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
e clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
Bine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
inca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
un haiku deosebit, cu un kigo introdus in structura sa, o dedicatie delicata inscrisa pe casa Iernii, ce ma duce cu gindul nu numai la stampele japoneze, ci si la marele maestru Matsuo Bashô. Iti doresc succes pe tarimul poeziei! Fii zen!
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
pentru textul : (4) Aforeme derealiitatea e ca eu nu-mi propun sa inovez nimic, Margas. sau nu imi MAI propun asta. m-as multumi sa pot reda esentialul, ori sa pot atrage atentia asupra lui. nu mai am timp de inovatii, nici nu inteleg cui ar folosi si-n ce scop.
(sper sa nu-mi vorbeasca cineva aici despre tehnica, informatica, progres... pentru ca asta e alta discutie).
multumesc pentru vizita si penita.
pentru textul : în ultima cameră, el deexceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo deNicodem, se vede că vii rar în România. și stai puțin pe-aici...
„fără număr” este... cum să-i spun? un fel de „marcă înregistrată” a manelelor/ manelismului! dar... poate că n-ai auzit până acum de nimeni vordind despre manele și maneliști?!
pentru textul : videoconferință cu îngeri deAngi, pentru punctarea femeii, în întregul ei;
Vladimir, pentru că ai lăsat poetul din tine să spună :).
pentru textul : femeile de pe la noi decred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
pentru textul : de aducere aminte depoetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
pentru textul : poetul I de"Freud" în loc de "Ferud"...:) şi "celea sunt" în loc de "acelea sumt"...în rest rămîne cum am stabilit...:)
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deuite, fragmentul ăsta m-a pus pe gânduri: "când o să vină cutremuru` și-o să ti găsească dormind cu buricu` gol cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de șarpe eu, sclavul tău preaplecat, o să țin blocul tău comunist în brațe ca să treacă balauru` cu căpățânili" poate gândindu-mă la unele evenimente care rămân în subconștient și acolo devin maligne... simbioza dintre rima albă, ritmul popular și regionalismul parizian (...) e chiar amuzantă dar nu te pot identifica deloc cu acest experiment.
pentru textul : vule vu murir avec moi? de... o critica serioasa din partea ta la "Un mod de viata" daca o sa ai rabdare sa-l citesti. Chiar tin la parerea ta: simt ca santem cam pe aceeasi lungime de unda.
pentru textul : Fantezie deMersi, din nou, de vizita, m-am strecurat si eu pe la tine si am iesit in varful picioarelor... incantat.
iată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
pentru textul : Umbra. dePărăsindu-ne, păreri de rău se întorc din necuprinsuri:
aripi de înger, bumeranguri căzute din umeri strânși a neputință.
Se întorc uneori... Curioase întinderi, licărind neașteptat
(rugină din stele a unui cer convertit la simplitatea unei străzi cu sens unic).
În alcovul palmei, o chiromantă boccie asistă la autopsia viitorului.
"Divinitatea este o marfă ce nu mai are căutare! Nu se mai vinde!"...,
zice aceasta - cortul vrăjitoarei este plin de scalpuri de înger.
În lumina aurei lor, clipele mor neîmpărtașite...
pentru textul : Sens unic decred ca daca era "pe sanii tai" eram in culmea fericirii. glumesc, probabil ca fiind eu mai sensibila atunci cand se fac referiri la parti sensibile, am vazut acolo o ruptura. :o)
ultima strofa mi s-a parut atat de frumoasa, garbovirea aceea din final mai ales, incat a trebuit sa-ti las un semn despre cat de mult mi-a placut. si nu, nu-i o chestie subiectiva, e chiar frumos si n-are nevoie de explicatii, dar daca-i trebuie una, uite aici:
"mai văd câte o vâslă ruptă
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul decum ajunge la mal
dar nu știu să explic
de ce nu se rup oamenii"
Bianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deAm înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
pentru textul : Lemuria detotul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
pentru textul : Vânt turbat dedaca-i mai trantim si o sapca rosie cheguevareza pe-o ureche, las baraca si ma trag si eu langa mazarea ta:) e mai bine in yahtworld decat intr-un santier de constructii, cel putin in sezon... in ceea ce=l priveste pe Genette, acum niste ani ma aflam alaturi de el printre cei foarte putini care se ocupau de titrologie. nu mai stiu acum cine si cum, dar cred ca lucrurile au ramas cam la fel. deh, alte glasuri, alte incaperi...
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deSilvia, în primul rând, mulţumesc mult pentru felul în care cobori prin textele mele. Nu e lucru puţin să oferi atâta timp, mai ales, în mediul virtual.
Apoi, trebuie să recunosc că, atunci când nu pătrunzi sensurile veritabile, ai o anumită intuiţie pe care, personal, aş dori-o fiecărui cititor, în general, nu doar cititorului "cibernetic".
Trec repede peste părţile pe care le consideri pozitive şi ajung la observaţii:
"cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;"
R: textul meu are punctuaţie. dacă "frig" era insular, de sine stătător, apărea oareşce semn. L-am vrut adverb. Nici mai mult nici mai puţin. Ia-o ca pe o licenţă, dacă vrei. Iniţial era "râde rece", dar nu am vrut să fie alterat sensul ("rece" putându-se intepreta la figurat), aşa că am scris, ca si cum ai spune "râde frumos", "râde frig". Sau, ca tine, Silvia, dacă altcineva îşi imagineaza, în acest context, că frig este complement, atunci licenţa mea va fi încercarea de transformare a unui verb intranzititv (râde) în unul tranzitiv.
"“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”."
R: Voiam să surprind toate dimensiunile cu acel "negru". Poate că am pierdut sugestia. Mă voi gândi.
Finalul, da, va trebui rescris cumva. Nici pe mine nu mă încântă. Cred că obosisem.
De bine, cu bine!
pentru textul : Noapte bună, copii de..... iertare pt. typos
pentru textul : cheile deLuana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
pentru textul : Michel deDe acord, vă rog să țineți socoteala.
pentru textul : Noapte bună, copii deEu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
aaa,
pensulele tale la șantier, please! ai sa cazi odată de pe schela înfumurării, i-a seama.
pentru textul : Nu e uşor dedinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
pentru textul : pseudopatriarhale II dee clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
pentru textul : clivaj defain, îmi place cum ai revenit pe text, Mădă! Versurile acestea sunt de o blândețe care mă emoționează. Îmi plac mult.
în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
și am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
drept pentru care ai și de la mine semnul auriu:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deBine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
pentru textul : Brasilia deinca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
pentru textul : anunt deun haiku deosebit, cu un kigo introdus in structura sa, o dedicatie delicata inscrisa pe casa Iernii, ce ma duce cu gindul nu numai la stampele japoneze, ci si la marele maestru Matsuo Bashô. Iti doresc succes pe tarimul poeziei! Fii zen!
pentru textul : Haiku deeh, la tine fierbe... la mine scârțâie... io zic plus pentru mine:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz dePagini