in incursiunea mea prin textele postate pe site, am dat peste Micuta B.B. Un text care te tine cu ochii marimarimari, asa ca farfurioarele de dulceata. n-am stiut ce sa fac mai intai, sa rad, sa ma minunez, sa cumpar martipan, sa gasesc cativa ciocoflenderi cu care sa fac o incursiune prin burtica galaxiei? am sfarsit prin a rade cu "lacrimi de crocodil". felicitari. textul tau are efecte vizibile.

un poem reflectind o transparenta discreta a starilor, a sunetelor in stare latenta, dincolo de inefabil. deosebit.

da, marga.sărbători liniștite sau zbînțuite sau cum ți le dorești îți urez

Am recitit. Poate ca ai dreptate cu "receptarea". Ideea, ca atare - lasand la o parte problemele de "cine", "ce" si "cum" - este interesanta. Totusi, subiectiv, mi se pare ca nu a fost cel mai adecvat "transpusa". In masura in care o "poezie - poezie" poate sa transmita "idei". Pentru ca, zicea Nichita, "o poezie este alcatuita din sentimente si (nici macar n.m. G.M.) ... din cuvinte". In ciuda faptului ca tehnica lui de a manui cuvitele si, mai ales, necuvitele era aproape desavarsita. Si, in incheiere, faptul ca te citesc inca mult mai de mult (pt. ca esti "filo" sper ca am folosit corect, aici, "de mult" in loc de "demult"), inseamna ca ce scrii imi place si imi mai "dau" si eu cu parerea cate o data. In mod subiectiv, evident - asa cum am mai spus, in calitate de "consumator". Asa ca, pe viitor, te rog sa nu ma mai contrazici. Pt. ca, in "economia de piata, clientul nostru (chiar daca e...) este (totusi) stapanul nostru.

Da, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.

hermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin

pentru incurajari! Am tinut cont si de observatia referitoare la acea conjunctie.

Cat priveste ultima propozitie, eu zic sa o las. Acolo. Sper sa nu supere foarte tare.

e un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"

Virgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu

și până la urmă scrisul ce-are? reîntregirea cuvântului, silaba care așteaptă să fie alipită... un motiv bun pentru o poezie. dorința de a face parte din viața ei, din ea. să-i aparții. da, chiar îmi place. sper să nu folosești cratimă ci să găsești o altă posibilitate, iubirea veșnică de exemplu...

Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!

Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!

Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.

Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)

Un poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.

ma tem ca rationalizezi prea mult hialin.