Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
textul incepe foarte bine dar parerea mea este ca din a doua parte isi pierde suflul. am senzatia ca daniel a muscat mai mult decit poate sa mestece. cred ca se putea multumi si cu patru strofe dar de geniu. cred ca daca ar fi mai exigent cu el ar fi mult mai folositor si pentru el si pentru poezie in general
georgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
Da, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
despre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
E firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
bobadil, comul tau il iau ca pe un dragastos sut in fund, pe care il accept , pt se stie ca impinge inaninte.. ai dreptate pe alocuri, asta ca sa nu zic ca tu chiar ai dreptate. sunt mica, dar o sa cresc eu mare! si atunci, feriti-va! :P
Chiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
n-ai gusturi rele. păi dacă dăduşi cafeaua pe zaibăr, e de bine.
mi-a plăcut versul acesta în mod special:
"însăşi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare", dar vezi "însăşi dafniile"!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" deAm refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul desunt putin bulversat de cat de multe poti tu "arata" intr-un text atat de scurt. e si poveste. si imagini. si senzatii. si amintiri. si umor amar.
pentru textul : drum cât se poate de colorat de
pentru textul : Ceasul dePentru mine, o poezie sub a cărei suprafață textuală bine strunită palpită frumos o lume de emoții, percepții autentice.
pentru textul : mutilare demi se pare mie sau titlul este agramat?
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deÎntrebare pentru d-l Dinu: de ce "metrica e nefricit aleasă"?
pentru textul : Boală detextul incepe foarte bine dar parerea mea este ca din a doua parte isi pierde suflul. am senzatia ca daniel a muscat mai mult decit poate sa mestece. cred ca se putea multumi si cu patru strofe dar de geniu. cred ca daca ar fi mai exigent cu el ar fi mult mai folositor si pentru el si pentru poezie in general
pentru textul : UNU MAI degeorgiana, textul cu "acetona" l-am facut invizibil pentru ca incalca regulamentul Hermeneia. De asemeni vreau sa te consideri avertizata. La urmatoarea abatere de acest gen ti se va suspenda contul pe o anumita perioada.
pentru textul : c. a. n. s. c. dear suna a poem programatic titlul lullaby așa că o să rămân la lifting.multumesc de trecere, comentariu si va mai astept.
pentru textul : lifting deMi-a plăcut compoziția ta în contextul graficii site-ului. Cred că albul poate fi o cale de terapie a destinului.
pentru textul : alb de femeie denu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
pentru textul : Conspect deDa, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
pentru textul : Scrisoare deregret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
despre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
pentru textul : Femeia fără țipăt dete îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
pentru textul : un tren numit eu deamuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deUn poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
pentru textul : Pensulă deE firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
pentru textul : feng shui în lucernă deConsider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
pentru textul : REM deeu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben dedragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
pentru textul : t. a. l. c. debobadil, comul tau il iau ca pe un dragastos sut in fund, pe care il accept , pt se stie ca impinge inaninte.. ai dreptate pe alocuri, asta ca sa nu zic ca tu chiar ai dreptate. sunt mica, dar o sa cresc eu mare! si atunci, feriti-va! :P
pentru textul : Ana M deChiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
pentru textul : polizorul de(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deMultumesc de trecere, comentariu si penita. Chiar este experiment... Ialin
pentru textul : Epilog... den-ai gusturi rele. păi dacă dăduşi cafeaua pe zaibăr, e de bine.
mi-a plăcut versul acesta în mod special:
"însăşi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare", dar vezi "însăşi dafniile"!
"ethereal ne suspectăm totuşi"!
pentru textul : urme dePagini