text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
Pentru Rim eu dispun de 'Biblia' (c) Gute Botschaft Verla 1989, 1990, nespecificandu-se numele celui care a tradus-o din germana in romana, tiparirea fiind realizata in Germania. La pagina 687 sta scris: 13 "Preaiubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre sinii mei". Citat pe care l-am preluat intocmai. Recitind acum cu atentie "citatul" precum si observatia ta, inclin sa cred ca ai dreptate si ca cel ce a tradus trebuia sa foloseasca "mirt" si nu "mir" (sau o fi fost o gresala/scapare de tipar)! G.M.
şi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
in prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
regret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
o lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
Aș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
Alma, da, caut ceva mai potrivit pentru final. voi completa pentru echilibru cînd voi fi sigură că mă pot opri definitoriu asupra unei variante. nu cred că am înțeles pînă la capăt întrebarea ta. mulțumesc de popas și sugestie.
Marga (sau un "m", un "a", un "r"... ai prins esenţa, nu? Sper totuşi să reuşeşti să treci cândva de aceste etape infantile), eu am tratat textul tău cu seriozitate şi cu deschidere spre pozitiv - adică, onest. Că, în final, din cauza celor pomenite în primul comentariu, am avut o părere negativă, asta-i altă poveste. M-aş bucura ca răspunsurile tale să fie ceva mai, hai să le spunem, cumpătate. Nopate/dimineaţă faină!
pi punct es: dacă tot scrii, încearcă s-o faci corect: trei A, nu "trei de a" - ce, când vezi trei scaune, spui "trei de scaune?" Pe altă linie, nu poţi "mulţumi umilă" (umilă = atribut, aşadar ar trebui închis între virgule, căci determină subiectul) dar poţi mulţumi umil, unde "umil" este adverb.
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
dacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
stiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
am citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
domnul doi de a vă mulțumește frumos. despre daruri numai de bine despre masculul alfa ce să spun? dacă mai adăugai și omega nu mai era niciun li între mine și cer.
voi modifica dar la prima observaţie nu subscriu
bunica putea fi şi mama tatălui
mai mult, acea repetiţie ar putea fi socotită ca o întărire a ideii de mamă
Când un tânăr poet şi-a permis să-i atragă atenţia lui Arghezi asupra unei poezii mai puţin reuşite, maestrul i-a răspuns cam aşa
drăguţă trebuie să fii recunoscut drept valoros ca să-ţi poţi permite să scrii şi prost.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) dePentru Rim eu dispun de 'Biblia' (c) Gute Botschaft Verla 1989, 1990, nespecificandu-se numele celui care a tradus-o din germana in romana, tiparirea fiind realizata in Germania. La pagina 687 sta scris: 13 "Preaiubitul meu imi este ca un manunchi de mir, care se odihneste intre sinii mei". Citat pe care l-am preluat intocmai. Recitind acum cu atentie "citatul" precum si observatia ta, inclin sa cred ca ai dreptate si ca cel ce a tradus trebuia sa foloseasca "mirt" si nu "mir" (sau o fi fost o gresala/scapare de tipar)! G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor dede la mine, fără număr, fără număr...
pentru textul : octopus deVladimir, parca am inteles ceva, ceva. iti multumesc de citire
pentru textul : mistică deşi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis deiata un text scris poate dintr-o rasuflare, dar (text) care m-a facut sa zimbesc
pentru textul : mă păstrez sensibilă pentru viața de după dein prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez demi-ai smuls un zâmbet și mi l-ai returnat. mulțumesc sonor, Adriana!:)
pentru textul : apriliano deAnca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
pentru textul : pietrele umbrei deregret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
pentru textul : poezia asta e o erezie deo lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
In fine, sunt clipe cand de undeva, din trecutul nostru "copilaresc" bate asa, un vant cald. Si atunci cuvintele se astern inspirate si iau forma unui poem. Insa nu oricine este in stare de asa ceva. Aici Virgil s-a asternut la plasmuit niste imagini si fantasme de lut (chiar daca a folosit plastilina, reusita si aceasta relocare a materialului pe care mainile il transforma, cu trimitere la varsta noastra de aur) in chip si forma de inima. Ma bucur cand mi se intampla sa observ ca Virgil Titarenco ramane acelasi poet cu simtire limpede si ca nu a renuntat sa scrie cu inspiratie si forta. Am cateva minore observatii: 1/ Nu-mi place subtitlul "..." ce mai e si asta? Am mai observat asemenea subtitluri si la alte poeme cu aceeasi nota de mirare dar uite ca aici am gasit momentul sa o spun. 2/ "O iarna suiera in lumile ei" - prea incarcat metaforic, n-ar fi mai bine (iarna, inima, provizii, bucate, bunica) sa zici "o iarna suiera in camarile ei"? 3/ "strigatele mute" as inlocui, e un cliseu. Poemul meu de azi pana mai incolo. Andu
pentru textul : uneori inima mea ia forme ciudate deAș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
pentru textul : copacul deRemarc 2 expresii inedita, dupa cultura mea generala in poezie. Ghici care? :)
pentru textul : imaginar demi se pare deosebit. poate pentru ca materializeaza iluzia de a te necunoaste, intr-un experiment inedit.
pentru textul : Dacă te-aș Necunoaște... deAlma, Mihaela, George, Cristina, foarte vă mulţumesc pentru!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deAlma, da, caut ceva mai potrivit pentru final. voi completa pentru echilibru cînd voi fi sigură că mă pot opri definitoriu asupra unei variante. nu cred că am înțeles pînă la capăt întrebarea ta. mulțumesc de popas și sugestie.
pentru textul : marți se iubește mai mult de"printre degete trec zeii trenuri împinse de iluzii și de brumă" - excelent!
pentru textul : ropsten deMarga (sau un "m", un "a", un "r"... ai prins esenţa, nu? Sper totuşi să reuşeşti să treci cândva de aceste etape infantile), eu am tratat textul tău cu seriozitate şi cu deschidere spre pozitiv - adică, onest. Că, în final, din cauza celor pomenite în primul comentariu, am avut o părere negativă, asta-i altă poveste. M-aş bucura ca răspunsurile tale să fie ceva mai, hai să le spunem, cumpătate. Nopate/dimineaţă faină!
pi punct es: dacă tot scrii, încearcă s-o faci corect: trei A, nu "trei de a" - ce, când vezi trei scaune, spui "trei de scaune?" Pe altă linie, nu poţi "mulţumi umilă" (umilă = atribut, aşadar ar trebui închis între virgule, căci determină subiectul) dar poţi mulţumi umil, unde "umil" este adverb.
pentru textul : in the sunshine of your love desacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
pentru textul : bolero dedacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 destiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
pentru textul : ferestrele nu au nume deInteresant și frumos să începi pe Hermeneia cu o poveste despre chiar orașul în care trăiești.
pentru textul : Castelul din Carpaţi deam citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
pentru textul : Femeile se prind de pământ deMersi pentru comentariu, dar ce-ar fi sa citesti tot textul, doar asa, sa fim siguri ca e o incercare de "prost gust" ...
pentru textul : La coada televizorului deraspunsuri
Viorel, nu e chiar asa - sunt destui cei care
si apoi, nici mie nu-mi reuseste mereu
Cristina, onorata de aprecierea ta.
pentru textul : despre ea, niciodată deva multumesc.
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) de..let me be the judge of that! :p
pentru textul : Shhhh... dedomnul doi de a vă mulțumește frumos. despre daruri numai de bine despre masculul alfa ce să spun? dacă mai adăugai și omega nu mai era niciun li între mine și cer.
pentru textul : un drum spre casă devoi modifica dar la prima observaţie nu subscriu
pentru textul : de ce? debunica putea fi şi mama tatălui
mai mult, acea repetiţie ar putea fi socotită ca o întărire a ideii de mamă
Când un tânăr poet şi-a permis să-i atragă atenţia lui Arghezi asupra unei poezii mai puţin reuşite, maestrul i-a răspuns cam aşa
drăguţă trebuie să fii recunoscut drept valoros ca să-ţi poţi permite să scrii şi prost.
Pagini