Remarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
Incearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
Desigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
uneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
Daca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
ai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
mă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
un discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Paule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
e bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
Nu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin
Domnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
deși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
Profetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
da, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
îmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
cu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deIncearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
pentru textul : evanghelii inoportune II deDesigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deMultumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
pentru textul : poezia mea de azi deuneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
pentru textul : oglinzile nu mint deDaca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
pentru textul : confluențe deAalizeul induce lumea virtuală în eroare, nici măcar așa :* nu îmi amintesc să îl fi pupat vreodată! E o figură! :))
pentru textul : aici în românia e deja 12 deambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal de"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
pentru textul : Capăt de drum deai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
pentru textul : cumpănă deCa de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Ialin
pentru textul : trecere. 7. deAAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.
pentru textul : incomod deeu ma bucur!
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative depe cand? asa...o data aproximativa? sau una certa?
emilian, multumesc. transcendental poate, transcendent sigur. absolut!
pentru textul : absolute zero deun text eclectic si bizar. prima strofa promite. a doua dezamageste. iar a treia provoaca. interesant.
pentru textul : Later demă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
pentru textul : scrisoare către români deun discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Paule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
pentru textul : noaptea în care am tușit dee bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
pentru textul : Mitul lui Sisif deNu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin
pentru textul : Moral, imoral, amoral decred că titlul mai potrivit ar fi fost „birjar sfidînd veșnicia”
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deDomnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
pentru textul : Telefonie mobilă dee ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deMarga, hai să fim serioși... Tu citești pe prospect cum să pleci de pe loc...
pentru textul : little terra dehialin , mulțumit?! mersi de trecere.
pentru textul : Naufragiu?! dedeși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
pentru textul : un mecanism al iluziei deProfetul, Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentați să căutăm nod în papură, spuneți că finalul poemului e previzibil. Firește că e previzibil, așa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluția expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele și ne primește; vom intra cu toții în grota ei uriașă"
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deda, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deîmi place mult cum prinzi senzația, cum te privești din exterior, iar cuvintele se succed ca într-o transă în care nimeni nu judecă pe nimeni, doar subiectul meditează cu o lentoare benefică poetică. un text bun, la care eu aș renunța la abscons, un neologism care împuținează din stranietatea impusă dintru început cititorului.
pentru textul : revelație detot ce pot să fac, e să mă bucur că te duce cu gândul undeva ;) & să îți mulțumesc că te și întorci de acolo:)
pentru textul : love offline decu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded dePagini