Imi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
Un poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
Apreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
pai tocmai asta era ideea primelor versuri: imposibilitatea. (intervin fiindca la scrierea lor, in forma aceasta, am contribuit si eu.) da, initial era un text luuuung. Ideile sunt ale Ecaterinei, eu am ajutat-o sa le lege cumva si sa dea balastul deoparte, cat s-a putut.
Djamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
sa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
O peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
ok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
Poezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
sau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
Apreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
Tocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
Emil, de mult voiam sa-ti spun ca esti unul din autorii pe care-i citesc pe unde apuc, (aici si aiurea, dar sa nu dam nume...) preferand sa tac. Asta, fiindca nu posed veleitati de critic iar a spune ca textele tale lasa in urma lor o reverberatie, ramanand si dupa ce dai clikc pe alt titlu, si dupa ce te desprinzi de calculator, si dupa ce intri in baia de fapte insipide ale zilei, poate parea usor infantil. Ei bine, de data asta imi asum riscul. Cred ca as putea face o selectie de ziceri inspirate din scrierile tale. Ca, de pilda, finalul acesta: "Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea toți vor să se bucure că a murit altul în locul lor." ce sa spun? bine ca scrii! pun o penita. Adriana
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nuș ce să zic... ăștia or cam mușcat din orice:) în rest, fado. nu știu de ce te-ai oprit când mai aveai atâta de scris... La mulți ani, normal:)
pentru textul : fado deImi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
pentru textul : angst deUn poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deApreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
pai tocmai asta era ideea primelor versuri: imposibilitatea. (intervin fiindca la scrierea lor, in forma aceasta, am contribuit si eu.) da, initial era un text luuuung. Ideile sunt ale Ecaterinei, eu am ajutat-o sa le lege cumva si sa dea balastul deoparte, cat s-a putut.
pentru textul : nu pleca azi deDjamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
pentru textul : Turnul deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei desa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
pentru textul : câteva rime deViorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
da, frumos...
pentru textul : patetic age dePoemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete de"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul decorectura: "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivants."
pentru textul : balada mortului viu ▒ deimaginea e destul de simpla ptr un site de creatie literara, iar textul, desi te reprezinta, sugereaza un loc comun. nu insist. dvs. stiti mai bine.
pentru textul : sculptată în gheață dee tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deOK îi cer suze lui Paul, iar pe tine te scutesc!
pentru textul : patul în formă de gondolă deMă absolvi de avertisment?
iata un poem mic, dar bine lucrat. cititorul se afla parca in fata unui tablou intr/o expozitie sau in fata unei ferestre prin care descopera un viu peisaj. fiecare cuvant este plin de viata si construieste o atmosfera lirica aproape reala. hmmmmm... parca as renunta la "aproape ca..."
pentru textul : dincolo deO peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
pentru textul : Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie deok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
pentru textul : Stare II dePoezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
pentru textul : un februarie doi făurari desau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deApreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deTocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deeste un text in stilul dvs. insa, aici, nu sunt "înnebunit de zvîcnetul ritmic obsesiv al vieții". as vrea sa vad dincolo de erotica o erotetica.
pentru textul : plagă a primăverii deAndu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deandu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
pentru textul : întrepătrunderi deEmil, de mult voiam sa-ti spun ca esti unul din autorii pe care-i citesc pe unde apuc, (aici si aiurea, dar sa nu dam nume...) preferand sa tac. Asta, fiindca nu posed veleitati de critic iar a spune ca textele tale lasa in urma lor o reverberatie, ramanand si dupa ce dai clikc pe alt titlu, si dupa ce te desprinzi de calculator, si dupa ce intri in baia de fapte insipide ale zilei, poate parea usor infantil. Ei bine, de data asta imi asum riscul. Cred ca as putea face o selectie de ziceri inspirate din scrierile tale. Ca, de pilda, finalul acesta: "Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea toți vor să se bucure că a murit altul în locul lor." ce sa spun? bine ca scrii! pun o penita. Adriana
pentru textul : despre moarte și alte fleacuri deNe bucură revenirea. Trebuie să te anunț că între timp ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și odată cu asta s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Vestea bună e că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată deDaca spui tu, Stefan, ca era de asteptat...nu te pot contrazice. :) bine ai revenit. Adriana
pentru textul : Îngerii există dePagini