Virgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
Andu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
ideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
Paul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
Nu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
Acest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
remarc "cum o țeavă de eșapament se înnegrește de dragoste pentru atmosferă" și "după ce facem dragoste, țigările tale miros a livadă". restul aprecierilor ramane ca rest.
Lucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
Emile eu nu cred ca am vreun "talent" in schimb cred ca am ceva ce tu nu ai si daca ai fi mai putin prostanac uneori ti l-ai putea insusi luandu-l asa pur si simplu de la mine ca e gratis si complet nepoluant. E neliterar ce-ti spun dar imi pastrez fortele ca orice batran. Andu
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
Poemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Se pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga hialin, ce am avut de spus am spus si cred ca cine a trebuit sa auda, daca a avut urechi de auzit, a auzit
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deAm corectat, mulţumesc. Cred pur şi simplu că în acest text aşa am vrut eu să pun sau să nu pun virgulele. Aşa le simt, cred că mă înţelegi :)
pentru textul : Gâscă, găină şi chiar capră deerr. celorlaltor site-uri literare
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deVirgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deAlma, am mai lucrat putin, e drept l-am postat fara sa-l filtrez. Multumesc de sugestii.
pentru textul : Implozii deAndu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
pentru textul : primăvară sub clopot depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
ideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
pentru textul : babilon de...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
pentru textul : "blue touches blue" dePaul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
pentru textul : invocatio debine, măcar, că nu fu simulațiune! se mai descărcară oamenii de tensiuni. primăvara asta și sângele rebel prin vine!...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deNu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
pentru textul : tablou din cartierul de nord deAcest text are si versuri reusite, si mai putin reusite.
remarc: orașul se desfășoară-n voie
un evantai care ne-ascunde viața
si
în stația ta unde nimeni
nimeni nu mai citește ziarul (chair daca face o usoara trimitere la dinescu)
si inceputul strofei a doua, cu mareea, este destul de reusit
mi-ar placea sa vad mai putin ludic, o mai mare doza de seriozitate in rest, mai multa naturalete, dar asta, probabil ca tine de gustul meu personal. in orice caz, este loc de mai bine.
pentru textul : marabu dearanca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!
pentru textul : cel ce scrie poeme deMulţumesc, Adrian. Cezar
pentru textul : iarnă deEmanuel, mulțumim. Silvia
pentru textul : Sărbători cu bucurie și înțelegere deremarc "cum o țeavă de eșapament se înnegrește de dragoste pentru atmosferă" și "după ce facem dragoste, țigările tale miros a livadă". restul aprecierilor ramane ca rest.
pentru textul : țigară cu fum de caise deProfetule, Qeen Margot nu mai e in lista, aveam sa-i spun si ei vreo 2 vorbe. Rezolvi cu reaparitia sa? Dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deMulțumesc pentru sinceritate! Dar aici limba engleză este un fel de viciu comun tuturor. tincuta
pentru textul : Statuia de nisip deLucian, cat de constructiv ai vrea sa fie? Am punctat ce mi s-a parut ca trebuie regandit/reformulat. Fireste ca este vorba de opinii personale - mai mult e atat, nu pretind ca sunt o autoritate in materie ori ca parerile mele sunt de necontestat. In concluzie, le poti lua in consideratie...sau nu. Iti poti sustine textul cu argumente...sau nu.
pentru textul : Lângă fereastra veche dePot să ştiu motivul pentru care textul acesta plus încă unul au fost marcate cu "atenţie editor"?
pentru textul : Un iepure enorm deEmile eu nu cred ca am vreun "talent" in schimb cred ca am ceva ce tu nu ai si daca ai fi mai putin prostanac uneori ti l-ai putea insusi luandu-l asa pur si simplu de la mine ca e gratis si complet nepoluant. E neliterar ce-ti spun dar imi pastrez fortele ca orice batran. Andu
pentru textul : amsterdam sau ceva deErata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
pentru textul : pietrele umbrei deda, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deCitind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePoemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Se pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
pentru textul : fotografie din spaţiu deam citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
pentru textul : Dus-întors decode red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
pentru textul : Forța majoră debine ca s-a lasat, in sfarsit, cumparat! :) vacanta placuta si dati un semn cand...
pentru textul : Coșmar dePagini