Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
da, mulțumesc. cauza a fost faptul că bucățica aceasta de text e o combinație între ceea ce am scris pe hîrtie și ceea ce am adăugat ulterior doar online, fără prea multă editare se pare.
Îmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
well, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
Mulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
Ah, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
aranca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
ai restrictionat prea mult la inceput la cei 2 termeni, cupola si cer, unde se putea folosi doar unul, iar celalalt sa fie sugerat/implicit, puteai sa mergi pe tensiune, pe emotie, nu pe descriptiv.
aici e inutil - {femeile şi-au înnodat părul într-o plasă
copiii au luat pe furiş
resturile de lumânări}
retin numai partea asta [au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii
prin ele mă vor vedea mai bine muşcând soarele
până atunci oraşul se va învârti turbat
ca un câine în jurul cozii
in rest mai merge lucrat si chiar dezvoltat- si poate nu in acelasi ton de discurs
VV
ca mai în toate judecățile tale te înșeli sebi. te înșeli dacă ai impresia că eu am timp de pierdut cu astfel de drame de conjunctură sau războaie de mucava. e fascinant să vezi cum oamenii se erijează în cunoscători și judecători cu atîta ușurință. eu continui să vorbesc despre text, tu continui să aberezi în voie ca și cum ne-am cunoaște de un veac. ție chiar nu ți se pare straniu?
Idioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
Eu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
pe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
amorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
iniţial nu înţelesesem ce e cu verigările. cifrele aldine m-au dus cu gândul la nevoia de tămădurire, de purificare.
o imagine clasică, aş spune, aproape de efect cinema americănesc, cimitirul de maşini ca un cinematograf în aer liber. o imagine familiară, poate puţin prea.
"apropie-ți pântecul de mine
cum apropii un ceas mecanic de ureche", o metaforă reuşită, chiar de reţinut, dar ceva pare ilogic. dacă tu eşti cel care asculţi, pântecul devine obiectul pe care îl apuci şi îl apropii de tine, precum apropii... e o inversiune care parcă mi-a sunat ca un tac-tic, ca să zic aşa.
în rest, frumos jucat regresul în timp, da tot ce suntem uneori e un 2 pus în faţa lui 1, un 1 adunat lui 30, etc... o cifră din ce în ce mai îngroşată...
după ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc Cristina şi Ştefan pentru aprecieri şi sugestiile constructive. Voi reveni.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deNu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
pentru textul : Săptămâna Creației deda, mulțumesc. cauza a fost faptul că bucățica aceasta de text e o combinație între ceea ce am scris pe hîrtie și ceea ce am adăugat ulterior doar online, fără prea multă editare se pare.
pentru textul : despre poezie - 2 deÎmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deAleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
pentru textul : stele de lapte deVoi reveni cu câteva gânduri.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deMatei, multumesc de trecere si pentru apreciere. sbasiba tibia toate cele bune
pentru textul : Cerc deEu nu pot sa-i spun decat sa scrie ce simte si sa nu caute niciodata poezia.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza dewell, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
pentru textul : l’absente deAlma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa deMulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deAh, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
pentru textul : autumnia deimi suna ciudata propozitia asta cel putin din punct de vedere cromatic: "Lumina violeta imbraca valea verdelui intr-un albastru irizant."
pentru textul : Scara dearanca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
pentru textul : locul tău gol deFrumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?
pentru textul : marți se iubește mai mult deai restrictionat prea mult la inceput la cei 2 termeni, cupola si cer, unde se putea folosi doar unul, iar celalalt sa fie sugerat/implicit, puteai sa mergi pe tensiune, pe emotie, nu pe descriptiv.
aici e inutil - {femeile şi-au înnodat părul într-o plasă
copiii au luat pe furiş
resturile de lumânări}
retin numai partea asta [au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii
prin ele mă vor vedea mai bine muşcând soarele
până atunci oraşul se va învârti turbat
ca un câine în jurul cozii
in rest mai merge lucrat si chiar dezvoltat- si poate nu in acelasi ton de discurs
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deVV
frumos text, simplu, tandru, ironic, umanist felicitari ioana
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deun tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.
pentru textul : tremolo deP.P.S. Am gresit. Andu nu spune o "poezie clasica" ci 'Un poem clasic Virgil Titarenco' ceea ce-i cu totul altceva si are dreptate!
pentru textul : ghemuire III deca mai în toate judecățile tale te înșeli sebi. te înșeli dacă ai impresia că eu am timp de pierdut cu astfel de drame de conjunctură sau războaie de mucava. e fascinant să vezi cum oamenii se erijează în cunoscători și judecători cu atîta ușurință. eu continui să vorbesc despre text, tu continui să aberezi în voie ca și cum ne-am cunoaște de un veac. ție chiar nu ți se pare straniu?
pentru textul : dimineață cu pace și chitară defoarte foarte cizelarea Adrianei. eu atât aş păstra, cu săru' mâna.
pentru textul : Ne vom mira împreună deIdioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
pentru textul : iarna deEu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
multumesc si tie, aritmosa
pentru textul : crucile depe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor deamorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
pentru textul : Binaritate & PoMo deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție deiniţial nu înţelesesem ce e cu verigările. cifrele aldine m-au dus cu gândul la nevoia de tămădurire, de purificare.
o imagine clasică, aş spune, aproape de efect cinema americănesc, cimitirul de maşini ca un cinematograf în aer liber. o imagine familiară, poate puţin prea.
"apropie-ți pântecul de mine
cum apropii un ceas mecanic de ureche", o metaforă reuşită, chiar de reţinut, dar ceva pare ilogic. dacă tu eşti cel care asculţi, pântecul devine obiectul pe care îl apuci şi îl apropii de tine, precum apropii... e o inversiune care parcă mi-a sunat ca un tac-tic, ca să zic aşa.
în rest, frumos jucat regresul în timp, da tot ce suntem uneori e un 2 pus în faţa lui 1, un 1 adunat lui 30, etc... o cifră din ce în ce mai îngroşată...
oricum, e de citit cu plăcere
pentru textul : aruncai verigari spre mine dedupă ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
mulțumesc Almei pentru deschiderea ferestrei.
pentru textul : Irina deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
Mulţumesc!
pentru textul : Portret cu bătrân în prag dePagini