problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
ca şi cum nu aş avea deja suficiente lucruri de făcut m-am apucat să dau atenţie alarmei false a lui nicodem. am citit şi eu textul cu pricina şi nu am identificat nici o problema în el. încă o învăţătură de minte pentru mine ca atunci cînd scrie ceva nicholas dinu să ignor şi să trec mai departe. cred că îţi trebuie talent ca să devii atît de penibil.
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
Auzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
Pentru că ieri m-am referit doar în treacăt la reliefarea unor detalii, astăzi renunț la imboldul artistic și revin cu aplicarea unor tehnici care să ne ofere o altă abordare a tonalității /expunerii/echilibrării/fizionomiei etc. Este doar un alt snapshot, o explorare cromatică, nimic mai mult. Mulțumesc autorului pentru pretextul oferit.
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
poezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
chiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
Soluţia ?
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
mulțumesc tuturor pentru observații și opinii. am recitit-o și nu văd nimic ce ar trebui schimbat. nu înțeleg ce înseamnă liniar în acest context. își dorește cineva să citească ceva zglobiu? nu cred că acesta mi-a fost scopul. cred că melancolia poate fi uneori percepută ca fiind monotonă. și nu, nu mi mi s-a încurcat limba în gură. deși m-am străduit să văd dacă reușesc. de fapt e chiar paradoxal să vezi cum pentru cineva textul pare liniar (ca un fir continuu de ață) în timp ce pentru altcineva pare o încurcătură mai încurcată ca un ghem. probabil că între aceste două limite textul acesta poate fi citit de oricine oricum. pentru mine asta sună a reușită.
NU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
e o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Virgil, acest text este mult mai reusit ca primul, transmite exact starile prin care treci, fara pretiozitati si alte inflorituri. Si strofa a doua este interesanta, amintindu-mi de poezia Misiva si trenuletul fantoma a lui Ioan Peia.
Mi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
ma tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
stiu ce spui, cel putin asa cred, urmarindu-te aproape de cand am inceput sa scriu.
de aceea imi pot spune acum o mie ca poezia e o porcarie, si poate sa si fie, nu mai conteaza.
cam atat apreciez trecerea si cam atat ma bucura ca m-ai auzit.
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:))
pentru textul : plouă cu dragoste deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă deca şi cum nu aş avea deja suficiente lucruri de făcut m-am apucat să dau atenţie alarmei false a lui nicodem. am citit şi eu textul cu pricina şi nu am identificat nici o problema în el. încă o învăţătură de minte pentru mine ca atunci cînd scrie ceva nicholas dinu să ignor şi să trec mai departe. cred că îţi trebuie talent ca să devii atît de penibil.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deimi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet deAuzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) de...dar favorabilă în general după lecturarea acestui text. are ceva ce m-a prins, între nostalgie și teribilism. ”tinmpul ca o bidinea mă vopsește pe barbă” mizează poate pe un efect voit amuzant, deși nu-s sigur că, ai să-i zic, acest chapeau nu e decât o primă expresie neșlefuită suficient.
pentru textul : mic tratat de neputinţă. 2. de”prin apele poeziei se ascunde/ tinerețea mea ca suveica de iute”, suveica, hmm, prea proletar, prea puțin scăldată de apele poeziei...
farmecul rezidă însă în jocul acesta de contraste jovial-poetice, nuanțate surprinzător, inegal.
Pentru că ieri m-am referit doar în treacăt la reliefarea unor detalii, astăzi renunț la imboldul artistic și revin cu aplicarea unor tehnici care să ne ofere o altă abordare a tonalității /expunerii/echilibrării/fizionomiei etc. Este doar un alt snapshot, o explorare cromatică, nimic mai mult. Mulțumesc autorului pentru pretextul oferit.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deEu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
pentru textul : Oglinda depoezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
pentru textul : iarna îmi vine să-mi rod părul dechiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
pentru textul : problema românilor deSoluţia ?
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor demulțumesc tuturor pentru observații și opinii. am recitit-o și nu văd nimic ce ar trebui schimbat. nu înțeleg ce înseamnă liniar în acest context. își dorește cineva să citească ceva zglobiu? nu cred că acesta mi-a fost scopul. cred că melancolia poate fi uneori percepută ca fiind monotonă. și nu, nu mi mi s-a încurcat limba în gură. deși m-am străduit să văd dacă reușesc. de fapt e chiar paradoxal să vezi cum pentru cineva textul pare liniar (ca un fir continuu de ață) în timp ce pentru altcineva pare o încurcătură mai încurcată ca un ghem. probabil că între aceste două limite textul acesta poate fi citit de oricine oricum. pentru mine asta sună a reușită.
pentru textul : defunctis amor deOK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deideea de spațiu desfășurată în timp: "pînă la dimineață", încântă.
pentru textul : antiplatonice IV decutremure si cutremure pe lumea asta, Viorel...
apoi, nu stiu daca merit sau imi doresc sa am "fani", ma multumesc si cu cititori atenti si obiectivi :)
pentru textul : după cutremur deNU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
pentru textul : zilele universitatii dee o poezie care nu mai intră în stilul adinei batîr decât print trecerea bruscă dintr-un registru în altul, din concret în fantastic, așa cum ne-a obișnuit în ultimele luni. dar, aici concretul este totuși prea narat, cumva relatat prozaic, ies câteva versuri din poetic, iar unele chiar surprind: "stau toată ziua în curte și număr găini", "și lea supt oasele"... nu știu, aici se rupe ceva în poezie. redai bine scena, e chiar ca-ntr-un teatru grotesc, dar nu are vibrația poesisului. niic măcar al celui postmodernist sau douămiizecist. se pierde mult din forța spirituală prin care îți construiai poezia, mesajul, imaginea, starea. cred că descriptivismul nu te prinde. da, "senzația că a rămas ceva neterminat", cam așa simt și eu aici. e ca și cum ar fi încă de sculptat, de finisat, de continuat. voi vedea mai departe.
pentru textul : dar nu vine niciodată deComentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
pentru textul : și eu te iubesc deZilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
pentru textul : Naţiune şi populaţie dePrin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Virgil, acest text este mult mai reusit ca primul, transmite exact starile prin care treci, fara pretiozitati si alte inflorituri. Si strofa a doua este interesanta, amintindu-mi de poezia Misiva si trenuletul fantoma a lui Ioan Peia.
pentru textul : scrisori imaginare II deȘi încă ceva: o zicere superbă românească "taci și sapă!" ai încadrat-o perfect.
pentru textul : Livada ușilor deschise deMi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr deam uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
pentru textul : crucile deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții dema tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie
pentru textul : Poemul conceperii deMă rog.
pentru textul : Prada destiu ce spui, cel putin asa cred, urmarindu-te aproape de cand am inceput sa scriu.
pentru textul : În jurul celor spuse dede aceea imi pot spune acum o mie ca poezia e o porcarie, si poate sa si fie, nu mai conteaza.
cam atat apreciez trecerea si cam atat ma bucura ca m-ai auzit.
nu prea are umor, dar in fine...
în al doilea vers e ceva fuzzy. Dumnezeu zice de tine că nu exişti sau de El însuşi? din felul cum ţi-ai formulat exprimarea ar reieşi că El zice că nu există şi atunci întreaga ta discuţie e zero.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deUrsitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)
pentru textul : poetul deerata: fiind vorba numai de lucrurile...
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă dePagini