Mi-a placut poemul tau , Paul! De fapt, ca și Marianei, mi-a fost dor de poemele tale, frumoase, fine și liniștite :)
superb,
/poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe/ desi cand am citit m-am gandit la lifturile de sticla acelea imense din mal-urile din hong - kong ,
si acele doua interogatii, da.
bine ai revenit, din partea mea :)
Arty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
în ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
Ah, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
Alma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
Întotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc: „omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
m-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
cu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
mă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
Emil, cu indoit respect, ce anume ti se pare ilar in imaginea unui canish? "Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat... Ce cauta partea aia acolo ?" fara suparare, dar chiar n-am inteles ce vrei sa spui, ce anume intrebi. "Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie." Da, intr-adevar, este o alta discutie. sper sa o continuam maine, dupa ce-oi pricepe ce ai vrut a zice in propozitia aceea bolduita.
Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
P.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
încep cu versurile ce mi-au plăcut: îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
trăgând linie şi făcând suma, textul e atât cât să-ţi arunci mucii pe el. o spune bobadil, care are o acută impotenţă poetică.
bobadil e ăla, ştiţi, care pune textele altora pe seama lui sub influienţă. comentator flecar şi atât.
adriane, se poate să ai dreptate, pe bune. ai încercat să faci critică literară dar nu poţi nene, că tu eşti filosof. oricum, voi ţine cont de observaţii. Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat şi m-aţi luat drept cretin. recunosc totuşi că textul e amorf.
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
Faina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
în orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sixtus, ultima strofă are aromă, de fapt are tot ce-i trebuie. Până acolo e cam accidentat terenul.(Pentru mine e accidentat...)
pentru textul : Rugina cuielor deMi-a placut poemul tau , Paul! De fapt, ca și Marianei, mi-a fost dor de poemele tale, frumoase, fine și liniștite :)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine desuperb,
/poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe/ desi cand am citit m-am gandit la lifturile de sticla acelea imense din mal-urile din hong - kong ,
si acele doua interogatii, da.
bine ai revenit, din partea mea :)
Ludicele tale au alt ton aici, Virgil. Experimentale, intr-adevar. Placuta trecerea de la o stare la alta :-)).
pentru textul : din lumile mele deScuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi de...a! și din nou ne încânți cu un alt desen pe măsura celuilalt. Mulțumim...
pentru textul : despre umbre deArty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
pentru textul : trenul tău a plecat deîn ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii deVai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
pentru textul : Așa cum sunt dema bucur sa aud ca-l pomenesti pe Eugen Evu, a fost si unul din mentorii mei!
pentru textul : Pact deAh, iertați-mă ! nu imi permit să-mi "termin" partenerul de dialog! :) Binevenită propunerea dumneavoastră - vorbesc de acea plimbare, chiar aveam nevoie de ea! mă gândesc însă dacă n-ar fi mai potrivit să primesc lecțiile pe mail (am o adresă la profil), că să nu aglomerăm pagina Hermeneei cu niște commuri care i-ar plictisi, probabil, pe cei mai avansați decât începătoarea de mine (și, firește, că să nu vadă toată lumea ce întrebări naive o să vă pun...:)) dar motivul ăsta vi-l spun în șoaptă, să nu mă audă altcineva!) Bineînțeles că de intenționați să sintetizați informațiile sub forma unui eseu, situația se schimbă. Rămâne la alegerea dvs. prin care "parc" ne vom plimba. Atunci când veți avea vreme. Răgazul de care aveți nevoie va fi respectat! Promit solemn. Până atunci,voi deschide o carte care îmi tot face cu ochiul și pentru care n-am avut timp, "Între știință și religie" de Thierry Magin, și le voi termina pe cele începute și abandonate - deja îmi bat cu pumnii în masă. Mulțumesc încă o dată pentru propunerea mai mult decât generoasă .
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAlma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
pentru textul : o lățime de masă demulţumesc!
pentru textul : mamă deCam prea insirat. Sau cauti o muza inalta?!
pentru textul : caut muză deÎntotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc:
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”
Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”
O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )
pentru textul : patul în formă de gondolă deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod dem-am oprit la jocuri. stiam eu ca, da' nu stiam cum! acuma stiu:) ieri m-am ciondanit cu un oarecare pentru aseaza/asaza, eu sustinand ca asaza. azi am scris aseaza... nu stiu ce sa ma mai fac cu mine:) in ce priveste timpurile am verificat. prea mult de lucru:) multam!
pentru textul : Jocuri și jucători decu bine şi din noapte şi înainte de ocheada-n oglingă mi-am zis citeşte mă pe hermeneia întâi şi dup-aia te speli pe dinţi.
pentru textul : ieşirea din iarnă demă holbai şi iată cîteva comentarii pe ici pe colo da niciun text. n-ainte să-nchid, thanx şi eşti dator c-o explicaţie la holbează că şi se holbeşte cred că e corect, după googling.
tu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
pentru textul : uneori|singurătate decailean, avand in vedere ca e textul meu, inclin sa iti dau dreptate:) multumesc oricum.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini derevin cu link-ul anterior referitor la ce am scris inainte Fondul Victor Brauner de la Centre Pompidou.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deEmil, cu indoit respect, ce anume ti se pare ilar in imaginea unui canish? "Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat... Ce cauta partea aia acolo ?" fara suparare, dar chiar n-am inteles ce vrei sa spui, ce anume intrebi. "Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie." Da, intr-adevar, este o alta discutie. sper sa o continuam maine, dupa ce-oi pricepe ce ai vrut a zice in propozitia aceea bolduita.
pentru textul : Un stomac de balaur dete simt puțin surescitată, dar ești în sesiune, probabil. mulțumesc de atenția pe care o ai pentru proza mea!
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele degând bun!
Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deP.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
încep cu versurile ce mi-au plăcut:
pentru textul : Marib deîmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
trăgând linie şi făcând suma, textul e atât cât să-ţi arunci mucii pe el. o spune bobadil, care are o acută impotenţă poetică.
bobadil e ăla, ştiţi, care pune textele altora pe seama lui sub influienţă. comentator flecar şi atât.
adriane, se poate să ai dreptate, pe bune. ai încercat să faci critică literară dar nu poţi nene, că tu eşti filosof. oricum, voi ţine cont de observaţii. Ce m-a dezechilibrat e că aţi intrat în bordeiul meu fără să bateţi la zdreanţa de la intrare, cu gumarii plini de rahat şi m-aţi luat drept cretin. recunosc totuşi că textul e amorf.
pentru textul : Midnight taboo deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deFaina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
pentru textul : noname@duende deLe froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) deda, am a vut o problemă și s-au pierdut cîteva texte. Îmi cer scuze. Nu va mai fi cazul.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deîn orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dePagini