Interesant. Plăcut. Eu cred că aș renunța la "aventuri" ca fiind prea explicativ față de tonul lejer incriptat ca un vrej cu frunze lipsă, și aș lăsa doar "toți vor 1,2 mai multe / șanse"; de asemenea merge parcă mai bine fără "eh, vor". Nu prea reușesc să-mi dau seama ce-i cu "răsucesc " acolo, cu cine se leagă și în general ce vrea el de la strofa aceea. Altfel, îndrăzneț ton, ar fi alegerea mea pe săptămâna aceasta. Îi stă bine poeziei tale fără scări, să știi.
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
Axa lumii care este Lumina lumii stă în acelaşi loc de la începutul creaţiei, aşa cum se descoperă în cartea Geneza după căderea în păcat. Iar echilibrul lumii este o iarnă a îndurării stând în fiinţă încă datorită rugăciunii din Getsemani. În nepăsarea de gheaţă rămâne de temut clipa când umbrela timpului se va închide şi buzele vor coborî în abis, să dea socoteală, pentru că n-au putut rosti un "da" harului de pe Golgota. Un poem care mi-a plăcut. Las un semn.
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
o poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
Vlad, eu cred că începem sa confundăm noţiunea de ironie, cu atacul. Citeşte primul comentariu al d-nei Deminescu... Şi al doilea. Apoi pe ale mele. Ţi se pare că sunt diferite? Şi de o parte, şi de alta, ironii. Să nu exagerăm. Nu suntem în biserică şi nici la înmormântare. Şi a fi editor nu înseamnă să fii mereu şi mereu zid de vată.
Frumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
Scuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
Atâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
tu ai facut multe intru "pomenirea" mea, si-ti multumesc mult mult. esti un om deosebit. "pacat" ca esti luat si sunt luata, intr-o alta viata iti voi fi veverita fidela. deocamdata iti fac cadou un sac de pufarine (imaginar)
silvia, otilia, adriana, catalina - debutul e o etapa, dar oamenii care te sustin si cred in tine raman/conteaza
ce frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
Adrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
felicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
Poemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
Cu respect, Cezar
Un text care nu se poticneşte la graniţa cuvintelor, cu riscul de-a putea fi socotit prăfuit. Pare o confesiune spontană, după o lungă tăcere impusă. Finalul - foarte bun! - oferă personalitate pe toate sectoarele (tehnice/ sensibile).
Foarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant. Plăcut. Eu cred că aș renunța la "aventuri" ca fiind prea explicativ față de tonul lejer incriptat ca un vrej cu frunze lipsă, și aș lăsa doar "toți vor 1,2 mai multe / șanse"; de asemenea merge parcă mai bine fără "eh, vor". Nu prea reușesc să-mi dau seama ce-i cu "răsucesc " acolo, cu cine se leagă și în general ce vrea el de la strofa aceea. Altfel, îndrăzneț ton, ar fi alegerea mea pe săptămâna aceasta. Îi stă bine poeziei tale fără scări, să știi.
pentru textul : Jack pe vrejul de fasole deok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : california I depe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari deAxa lumii care este Lumina lumii stă în acelaşi loc de la începutul creaţiei, aşa cum se descoperă în cartea Geneza după căderea în păcat. Iar echilibrul lumii este o iarnă a îndurării stând în fiinţă încă datorită rugăciunii din Getsemani. În nepăsarea de gheaţă rămâne de temut clipa când umbrela timpului se va închide şi buzele vor coborî în abis, să dea socoteală, pentru că n-au putut rosti un "da" harului de pe Golgota. Un poem care mi-a plăcut. Las un semn.
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deCristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
pentru textul : de dincolo deo poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
pentru textul : cinsprezece deBa, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deMulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
pentru textul : Trofee rănite deVlad, eu cred că începem sa confundăm noţiunea de ironie, cu atacul. Citeşte primul comentariu al d-nei Deminescu... Şi al doilea. Apoi pe ale mele. Ţi se pare că sunt diferite? Şi de o parte, şi de alta, ironii. Să nu exagerăm. Nu suntem în biserică şi nici la înmormântare. Şi a fi editor nu înseamnă să fii mereu şi mereu zid de vată.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deFrumoasă prezentarea volumului, felicitări! Dar nici un cuvânt despre sponsori? Sau este vorba tot de un efort financiar personal? Dacă nu, mi-ar fi de mare folos o menționare... Pentru că eu mă străduiesc de vreo doi ani, dar nu am găsit deschidere... Am câțiva copii excepțional de talentați (nu-s ai mei dar eu așa îi văd) care scriu haiku-uri ca o respirație însoțite de desene și mă chinui să găsesc un sponsor pentru apariția într-un volum.
pentru textul : Karumi deScuze de intervenția un pic exagerată, dar sunt sigur că și autoarea este în căutarea talentului autentic.
A
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia deAtâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
pentru textul : Frica roșie de...Aritmii sunt mai multe, dar vreau să mă refer aici la sintagma "rimă banală". În două cuvinte: o rimă banală este aceea care pe lângă faptul că se formează din aceeași parte de vorbire, are și temrinații multiple. Concret: rimă banală -frumoasă/duioasă. (oa - să) Vedeți câte temrinații există. Rimă rară, extrem de rară, deci ne-banală: ochii - rochii.(o - chii - căte temrinații?) Atenție! Într-adevăr, această rimă este eprimată, dar nu banală. Toate bune! A.A.A
pentru textul : Fi-va mie deinteresant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
pentru textul : uneori|singurătate deuite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deLa mulţi ani frumoşi, Vlad! Să ne trăieşti bucurându-te de-un rod frumos al talantului sporit!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea detu ai facut multe intru "pomenirea" mea, si-ti multumesc mult mult. esti un om deosebit. "pacat" ca esti luat si sunt luata, intr-o alta viata iti voi fi veverita fidela. deocamdata iti fac cadou un sac de pufarine (imaginar)
silvia, otilia, adriana, catalina - debutul e o etapa, dar oamenii care te sustin si cred in tine raman/conteaza
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" dece frumos spui tu, Luminița: un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară, ce să mai zic? mulțumesc frumos!
pentru textul : dj remember II deAdrian, mulțam fain om bun! Să auzim de bine!
gânduri bune, vouă!
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
felicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
pentru textul : Lansare carte denice:). O treaba buna!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 dePerfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dePoemul mi-a plăcut şi cred că totuşi el are ceva de spus, mai ales prin "a trebuit să ating/pământul unui zeu amerindian/ca să înţeleg frigul" ce eu cred că se referă la faptul că doamna Luminiţa locuieşte în Canada.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi deCu respect, Cezar
ce-as putea sa va spun?...
am avut o perioada atat de incarcata in ultima vreme, incat ma mir sa-mi mai amintesc ce inseamna "poezie". :)
sincere multumiri.
pentru textul : capcana deUn text care nu se poticneşte la graniţa cuvintelor, cu riscul de-a putea fi socotit prăfuit. Pare o confesiune spontană, după o lungă tăcere impusă. Finalul - foarte bun! - oferă personalitate pe toate sectoarele (tehnice/ sensibile).
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă deFoarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
pentru textul : Facerea lumii dereflectie...
pentru textul : Poveste cu un cal defoarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dePagini