Pana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
Perspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.

tot ce spuneti e absolut corect. cu mentiunea ca nu postez aici in ordinea aparitiei "operei" respective. totusi, nu as sterge. sau mai bine da?

acum am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea. Voi reveni cu răspunsuri ample.

P.S. O singură observaţie în legătură cu schelăcăitul. Chiar nu este evident că este o licenţă poetică făcută cu un anume scop ?

Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.

Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.

mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.

Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.

cand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!

err: regulament

un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.

Foarte bun text, se simte evolutia in scris. Ars poetica si imagini puternice aproape la fiecare vers. Imaginea fantanilor care ies cu plinul face toti banii. Dupa parerea mea, este de departe cel mai reusit text pe care l-am citit pe Hermeneia in ultimele luni. Sintagma suspendat in aer este destul de folosita, ar merge la fel de usor si oras plutitor.

Adrian, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Despre ce vorbești tu... acolo este adevărata artă.

mulțam de popas, Sebi!

era o constatare de ordin personal, cu cit textul are deja o directie, un vector al lui emotional. poate introducerea intentionata, repetitia aceasta are o conotatie speciala pentru tine. fie si asa. e textul tau.

dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.

wow. emilian, asta nu este ok. si trebuia sa ne anunti. cristina moldoveanu este membra hermeneia iar daca acesta este cu adevarat gestul ei atunci va trebui cu siguranta sa il clarificam si sa luam niste masuri.

În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.