cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
ok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
Domnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
I'm very fond of saxophones, I think because I love jazz so much... I can almost see the two lovers walking on the streets of new orleans in a past time... memory is strange, you know, it makes you wonder how you can still have those feelings, when they're gone for so long. Hmm, "mom" does not fit in here, even if you're a mind-traveller :) I hope you can see the picture :)
În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
eu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
Domnule Dinu,
Aveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
Mie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
in mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
chiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
De ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
Virgil, te asigur ca voi incerca sa postez de fiecare data un text de calitate care sa aduca cinste atat mie cat si site-ului. Iti multumesc pentru incredere cat si pentru gazduire.
e adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
MIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
nu știu cum să iau ultimul vers. mi se pare oarecum comic și în dezacord cu restul. dar restul are cursivitate și te captează. deși rămîne la fel de ambiguu-misterios ca multe din textele tale.
am gasit o problema in poezia ta si a celor care pretind ca o fac: nu are sentiment. e pur descriptiva, narativa. ai pierdut lirismul. poezia trebuie sa cante. nu am sa arunc nimic din ce scriu la cos, pentru ca in poezia mea eu nu ma ascund, nu ma schimonosesc. si nici nu te urasc. daca as trece aceste randuri intr-o forma de poezie, crezi ca as obtine un text nou? nu cred. ce spui tu in aceasta poezie, nu se simte. iaca, scriu si eu: o dara de soare albastrul paianjenilor ma mananca, o, da, ce absurd e norul acela, cred ca seamana cu o vata de zahar. dar eu cred in iubire, in barbatul de langa mine. .... nu stiu, e problema de perceptie, eu nu am venit pe hermeneia ca sa invat sau ca sa ma lansez. am venit ca sa scriu. pur si simplu. ia-o ca pe o defulare, constructiva.
ceea ce voiam să subliniez în prima strofă era senzația de singurătate a annei, sigură cu gluga (se înțelege că pe cap)
cu luminile
cu fulgii...și de aceea le-am dispus ca pe o enumerare și nu ca o descriere exactă. de aici și aerul confuz. era doar schița unei imagini pe care toată lumea o știe, oarecum. dar sunt de acord ca mai merge șlefuit și am să mă mai gândesc.
mulțumesc pentru semn.
cristina, mulțumesc pentru impresie :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un titlu fantastic.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deAm uitat Virgil .. Nu se pot anunta autorii pe email cind se posteaza un comentariu? Nu de alta da sa parem politicosi cu rarii cititori..
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a doua decred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
multzam de comm.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
pentru textul : de n luate câte două deda. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
congrats!
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deDomnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deI'm very fond of saxophones, I think because I love jazz so much... I can almost see the two lovers walking on the streets of new orleans in a past time... memory is strange, you know, it makes you wonder how you can still have those feelings, when they're gone for so long. Hmm, "mom" does not fit in here, even if you're a mind-traveller :)
I hope you can see the picture :)
pentru textul : saxophone deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie deP.S. A... si era sa uit... titlul, "loc de strigat LA ingeri"
pentru textul : loc de strigat îngeri deeu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deDomnule Dinu,
pentru textul : geometrii relative deAveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
virgil, sper ca realizezi ca ai scris aici un text prost, sper ca nu din plictis. pentru ca daca constientizezi asta e totul ok. ec
pentru textul : o soluție temporară deMie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deDomnule Dorel, va rog sa va abtineti de la atacurile la persoana pe viitor. Considerati aceasta ca un prim avertisment.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dein mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
pentru textul : Voci deeu cred că este vorba despre vladimir ilici lenin
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir demai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi dechiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
pentru textul : infatuation de„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deCa de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Ialin
pentru textul : trecere. 7. deInteresant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deDe ce "hai-hui"? Stiam ca se scrie legat. Trecerea de la "in cercul sotronului"/"semnul trunchiului" e greoaie, poate succesiunea de genitive nu creaza un efect pozitiv.
Cred ca se pierde ideea pe parcurs intre inimile care colinda haihui si final. Partea cu cioburile as asocia-o mai mult ludicului, e greu de definit iubirea prin intermediul ei.
pentru textul : Nu există iubire perfectă deVirgil, te asigur ca voi incerca sa postez de fiecare data un text de calitate care sa aduca cinste atat mie cat si site-ului. Iti multumesc pentru incredere cat si pentru gazduire.
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul dee adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
pentru textul : cum stau chiar pe ea întreb domnul meu deMIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Pe când un consens? denu știu cum să iau ultimul vers. mi se pare oarecum comic și în dezacord cu restul. dar restul are cursivitate și te captează. deși rămîne la fel de ambiguu-misterios ca multe din textele tale.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deam gasit o problema in poezia ta si a celor care pretind ca o fac: nu are sentiment. e pur descriptiva, narativa. ai pierdut lirismul. poezia trebuie sa cante. nu am sa arunc nimic din ce scriu la cos, pentru ca in poezia mea eu nu ma ascund, nu ma schimonosesc. si nici nu te urasc. daca as trece aceste randuri intr-o forma de poezie, crezi ca as obtine un text nou? nu cred. ce spui tu in aceasta poezie, nu se simte. iaca, scriu si eu: o dara de soare albastrul paianjenilor ma mananca, o, da, ce absurd e norul acela, cred ca seamana cu o vata de zahar. dar eu cred in iubire, in barbatul de langa mine. .... nu stiu, e problema de perceptie, eu nu am venit pe hermeneia ca sa invat sau ca sa ma lansez. am venit ca sa scriu. pur si simplu. ia-o ca pe o defulare, constructiva.
pentru textul : Felix catus deceea ce voiam să subliniez în prima strofă era senzația de singurătate a annei, sigură cu gluga (se înțelege că pe cap)
pentru textul : anna decu luminile
cu fulgii...și de aceea le-am dispus ca pe o enumerare și nu ca o descriere exactă. de aici și aerul confuz. era doar schița unei imagini pe care toată lumea o știe, oarecum. dar sunt de acord ca mai merge șlefuit și am să mă mai gândesc.
mulțumesc pentru semn.
cristina, mulțumesc pentru impresie :)
Pagini