Daca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
nu dragul meu, desi evident ca se poate interpreta si asa, dar era o ironie fina la P.S.-ul lui Dorin. Cit despre mine, zimbesc mai Andule, zimbesc. A fost o vreme cind ma ametea si pe mine criza de semnificatie. Intre timp m-am mai imblinzit. Sau cel putin asa se vede de la mine. Zimbesc.
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Atrag atentia, la modul principial, si nu pentru ca sa ma aflu ca ciosvalrta in varza sau ca varza in oala, data fiind pasiunea mi recenta pentru ceșcute (de aici trimiterea la ulcele, ulcior oale si oloaie) atrag atentia, spun, asupra faptului ca oricat v-ati stradui nu veti reusi sa ganditi ilogic! Stimata doamna, gandirea, zic, nu eu, ci marii logicieni si cavaleri ai Spiritului Absolut, asadar, eu nu fac acum decat un mic omagiu - departe de mine altceva, parol - zic deci ca o gandire este fie logica si atunci exista, fie ilogica si atunci nu mai e gandire! Logic! "De fapt, daca ma gandesc logic", pacat de diacritice si pacat, mare pacat de musca aia! Dar mare noroc este ca nu fu musca tze-tze!
Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
Un text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
Exemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
Ioan, mă bucură faptul că ai rezonat. Ai intuit bine mesajul. Deşi am revenit de mai multe ori pe acest text cu modificări şi corecturi, sunt sigur că mai poate fi îmbunătăţit. În consecinţă, aştept şi observaţii critice şi pertinente. Sunt binevenite oricând.
Recunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
mi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
voi umblati in caln sau ce? dai in unul tipa doi, ceata lu' pitigoi? ma rog, nu vad nicio urma din atitudinea mea, care sa arate o lipsa de respect fata de cineva anume de aici. perche este in italiana, e greseala mea ca nu am gasit è-ul care va stanjeneste ata de mult. e un text slab?:)) daca citesc bine poeziile de pe aici ma face sa ma simt bine ca textul meu e slab. e liber oricine sa spuna ce vrea despre textele mele, eu sunt liber sa le dau dreptate. asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite. ziua buna
versurile unu și doi, din penultima strofă, strică impresia de rotunzime și echilibru. le-aș înlocui/elimina. sincer, având în vedere inconstanța discursului tău, nu am crezut că poți scrie, cap-coadă, o poemă atât de proaspătă. simți aroma cuvintelor și o exploatezi cu pricepere. încep, cumva, să te iau în serios. ps: ... deși nu-mi plac reginele!
Un text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
virgil, textul asta se doreste rece ca moartea lumii dupa inghet. cereia eu personal nu i-as da nici cea mai mica sansa de resuscitare. cel putin azi, la ora 20 si 18, ora romaniei. cine ma poate condamna ca sunt subiectiva?! la naiba, sunt artist, nu?! profesionist. dar cinism nu cred ca are. are?
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
cred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că teama de care vorbeşti, Călin, e un soldat roman care are numele autorului. Sau trebuie inventat.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deDaca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu denu dragul meu, desi evident ca se poate interpreta si asa, dar era o ironie fina la P.S.-ul lui Dorin. Cit despre mine, zimbesc mai Andule, zimbesc. A fost o vreme cind ma ametea si pe mine criza de semnificatie. Intre timp m-am mai imblinzit. Sau cel putin asa se vede de la mine. Zimbesc.
pentru textul : some rule rules some rules deSi penita cu care sa rescrii neologismele.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu deso, I guess, I should call it a success...
pentru textul : noctis deAstăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Atrag atentia, la modul principial, si nu pentru ca sa ma aflu ca ciosvalrta in varza sau ca varza in oala, data fiind pasiunea mi recenta pentru ceșcute (de aici trimiterea la ulcele, ulcior oale si oloaie) atrag atentia, spun, asupra faptului ca oricat v-ati stradui nu veti reusi sa ganditi ilogic! Stimata doamna, gandirea, zic, nu eu, ci marii logicieni si cavaleri ai Spiritului Absolut, asadar, eu nu fac acum decat un mic omagiu - departe de mine altceva, parol - zic deci ca o gandire este fie logica si atunci exista, fie ilogica si atunci nu mai e gandire! Logic! "De fapt, daca ma gandesc logic", pacat de diacritice si pacat, mare pacat de musca aia! Dar mare noroc este ca nu fu musca tze-tze!
pentru textul : Amnezie deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deAlexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
pentru textul : atât de absurd deSfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deUn text destul de „cuminte”, cu ceva stereotipii, text despre care nu poți spune că vine cu ceva deosebit.
pentru textul : Încă deExemple:
„amăgitoare tăceri”, „bocetul mării”, „gingaș zâmbet”(ultimele două sunt intens uzitate) etc.
În ultima strofă, particula „încă” situată la începutul versului forțează exprimarea, topica nu are naturalețe.
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
pentru textul : continuum explosion deIoan, mă bucură faptul că ai rezonat. Ai intuit bine mesajul. Deşi am revenit de mai multe ori pe acest text cu modificări şi corecturi, sunt sigur că mai poate fi îmbunătăţit. În consecinţă, aştept şi observaţii critice şi pertinente. Sunt binevenite oricând.
Mulţumesc pentru lectură
şi semnul de netăcere
Cu prietenie,
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, deEugen
Mulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire deRecunosc, uneori nu mai citesc ce scriu autorii pe care îi știu pentru ca să pot citi și ce scriu alții. Sîntem o funcție de timp cu limită fixă. Fără infinit aici. Alteori revin și citesc. Probabil e căutătorul de comori și vechituri din mine. Exploratorul. Un text fantastic tocmai pentru că în ciuda tehnicismelor precum sms și mașina de spălat, are poezie pînă la refuz. Ca o tragedie antică.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice demi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deerr: fără virgulă după "nivel"; explicativ
pentru textul : Simbioză decd-uri cu ceea ce a solicitat Virgil se gasesc de vanzare la Muzeul Satului din Bucuresti.
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert devoi umblati in caln sau ce? dai in unul tipa doi, ceata lu' pitigoi? ma rog, nu vad nicio urma din atitudinea mea, care sa arate o lipsa de respect fata de cineva anume de aici. perche este in italiana, e greseala mea ca nu am gasit è-ul care va stanjeneste ata de mult. e un text slab?:)) daca citesc bine poeziile de pe aici ma face sa ma simt bine ca textul meu e slab. e liber oricine sa spuna ce vrea despre textele mele, eu sunt liber sa le dau dreptate. asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite. ziua buna
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deversurile unu și doi, din penultima strofă, strică impresia de rotunzime și echilibru. le-aș înlocui/elimina. sincer, având în vedere inconstanța discursului tău, nu am crezut că poți scrie, cap-coadă, o poemă atât de proaspătă. simți aroma cuvintelor și o exploatezi cu pricepere. încep, cumva, să te iau în serios. ps: ... deși nu-mi plac reginele!
pentru textul : Helen demulțumesc, Cristina
pentru textul : concursul de poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - addendum deUn text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)
pentru textul : Inside deVirgil, Ce pot sa mai spun...Multumesc pentru apreciere.
pentru textul : Experimental denu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă devirgil, textul asta se doreste rece ca moartea lumii dupa inghet. cereia eu personal nu i-as da nici cea mai mica sansa de resuscitare. cel putin azi, la ora 20 si 18, ora romaniei. cine ma poate condamna ca sunt subiectiva?! la naiba, sunt artist, nu?! profesionist. dar cinism nu cred ca are. are?
pentru textul : jane doe dealma, deocamdata aici e o repetitie. vor urma altele, sper. Concertul merita, am incredere. multumesc din nou.
pentru textul : Concert de muzică de Paște deeu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.
pentru textul : poem elizabethan deuuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni decred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
pentru textul : Loraine dePagini