acesta nu este un colaj poetic, te rog să reîncadrezi.
Poți citi ce înțelege Hermeneia prin Colaj Poetic aici: http://www.hermeneia.com/node/7327
Am avut o facilitate care permitea pe Hermeneia sa creezi impreuna cu cineva un Colaj Poetic. Deocamdata nu este activa dar fiecare poate sa posteze un colaj poetic daca il face impreuna cu un alt membru Hermeneia si este conform pricipiului pe care l-am enuntat acolo.
Ma cam urzica poemul asta... Si nu inteleg de ce impersonalul din "cum urzica sanii tai", adica de ce nu "cum ma urzica sanii tai"? Mi-ai amintit de "ploaia din ascunzatoarea pelerinei", un vers vechi, fie-i tarana usoara! Andu
Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
Imi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu
uite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
drumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
şi eu îţi mulţumesc, Virgil, deci...
mă bucur că a fost doar atât, apreciez munca pe care o depui pentru formarea site-ului. desigur o să refac şi comentariul şi textul.
succes în tot ce faci îţi doresc!
Nu cred că este nevoie să interzicem prin regulament comentariile ironice; au savoare uneori, dar în anumite limite. Aranca, te-aș ruga să le respecți pe cele dictate de respectul reciproc. Mă refer la ultimele tale două propoziții, din ultimul tău comentariu.
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
Silvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
Tam malum est tacere multum, quam malum est multum loqui. d.p.d.v. semantic, "expresia" poetică este intraductibilă; în Poezie, sunetul nu sună! este scris și, de aceea, hârtia (tastatura :) ) îi amortizează rezonanța, îl resemnifică vizual și ideatic; de fapt, cel care citește este cel-care-se-citește (pe sine, se); iată de ce începutul fiecare zile este un recipient de "zirconiu"; emiterea și receptarea este o alchimie care necesită vase rezistente la temperaturi înalte, atomo-nucleare, Poetul fiind cel care se scindeasă prin "fisiune estetică" (act artistic) în fragmente având mase de valori comparabile, însă nu identice. ca (-), personal, aș regândi primele 5 versuri din următoarele motive: a) ar fi un fel de sacrilegiu; "ar fi un fel" este o alăturare pleonastică; în plus, ceva este sau nu sacrilegiu; b) "sfâșiere a umbrei" mi se pare o metaforizare desuetă; c) "până la sânge/până la os" asemnea, îmi pare un organicism șablonard. cu respect, Vasile
orasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.
Remarc ideea vizuală a acestui poem. Citind începutul... întreb despre care "alb" e vorba în comparație. :) De altfel, cred că se poate citi în orice sens, poemul vizual de mai sus fiind secțiunea prin spirală.
Uite dom’le ce iese cȃnd poeta e inspirată. Și se jocă cu o nostalgie puțin amăruie. Și iese un text „perlat”, bine șlefuit, înfășurat în jurul bobului de nisip – „accidentul” care astfel nu mai doare. Totul ascuns apoi într-o cochilie transparent-fragilă pentru a fi gezhiocată cu infinită grijă de cititor pentru ca scoaterea miezului să nu fie simțită.
Dorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
amuzant răspunsul tău mădălina. pentru că biblia se ocupă de fapt de o grămadă de lucruri „lumești” (cum le numești tu) în timp ce probabil toate lucrurile din lume sînt în esența lor biblice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acesta nu este un colaj poetic, te rog să reîncadrezi.
Poți citi ce înțelege Hermeneia prin Colaj Poetic aici: http://www.hermeneia.com/node/7327
Am avut o facilitate care permitea pe Hermeneia sa creezi impreuna cu cineva un Colaj Poetic. Deocamdata nu este activa dar fiecare poate sa posteze un colaj poetic daca il face impreuna cu un alt membru Hermeneia si este conform pricipiului pe care l-am enuntat acolo.
pentru textul : Fetish, deîn constrast
pentru textul : Trăiește capra vecinului deUn text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu
pentru textul : absențele sunt o tristețe demulţumesc pentru citire şi observaţii.
pentru textul : ars poetica ▒ deîn ce priveşte subtitlul am să studiez problema şi am să văd dacă pot să las ca subtitlul să devină facultativ
Ma cam urzica poemul asta... Si nu inteleg de ce impersonalul din "cum urzica sanii tai", adica de ce nu "cum ma urzica sanii tai"? Mi-ai amintit de "ploaia din ascunzatoarea pelerinei", un vers vechi, fie-i tarana usoara! Andu
pentru textul : Priviri deDesigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu
pentru textul : Forța majoră deinca putin
de corectat. nisip. erau doua cuvinte.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria deImi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu
pentru textul : A second life deuite ce subliniez eu din textul acesta: "într-o cameră goală poate locui viața ta, o suburbie a gheții, un lagăr de păpuși, ca o masă pentru un străin neîntinsă," si "însă dintotdeauna, ca o fereastră între iad și rai, e modul tău de a da bună dimineața, hai să zicem… la șapte fix." si ti-as spune ca s-ar putea valorfica si de sine statator in aceasta formula. dar asta e doar o idee.
pentru textul : lumea lui Viceversa deGeamul odăii e spart
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
În așchiile sticlei
orbesc lacrimi
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
pentru textul : drumul spre casă dedrumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
pentru textul : poetul I deasa-i. si despre una si despre cealalta. :o)
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deAr putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deSimbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
pentru textul : Neant deşi eu îţi mulţumesc, Virgil, deci...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demă bucur că a fost doar atât, apreciez munca pe care o depui pentru formarea site-ului. desigur o să refac şi comentariul şi textul.
succes în tot ce faci îţi doresc!
Nu cred că este nevoie să interzicem prin regulament comentariile ironice; au savoare uneori, dar în anumite limite. Aranca, te-aș ruga să le respecți pe cele dictate de respectul reciproc. Mă refer la ultimele tale două propoziții, din ultimul tău comentariu.
pentru textul : Impresii dema enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
pentru textul : pictograme (3) deSilvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
01:10
pentru textul : Spuneai deprintre atâtea și atâtea exerciții am mai făcut aici împreună încă unul
pentru textul : admirația ca senzație fizică dechiar dacă tastatura îmi mai joacă feste
mulțumesc
Tam malum est tacere multum, quam malum est multum loqui. d.p.d.v. semantic, "expresia" poetică este intraductibilă; în Poezie, sunetul nu sună! este scris și, de aceea, hârtia (tastatura :) ) îi amortizează rezonanța, îl resemnifică vizual și ideatic; de fapt, cel care citește este cel-care-se-citește (pe sine, se); iată de ce începutul fiecare zile este un recipient de "zirconiu"; emiterea și receptarea este o alchimie care necesită vase rezistente la temperaturi înalte, atomo-nucleare, Poetul fiind cel care se scindeasă prin "fisiune estetică" (act artistic) în fragmente având mase de valori comparabile, însă nu identice. ca (-), personal, aș regândi primele 5 versuri din următoarele motive: a) ar fi un fel de sacrilegiu; "ar fi un fel" este o alăturare pleonastică; în plus, ceva este sau nu sacrilegiu; b) "sfâșiere a umbrei" mi se pare o metaforizare desuetă; c) "până la sânge/până la os" asemnea, îmi pare un organicism șablonard. cu respect, Vasile
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deorasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.
pentru textul : Orașul deRemarc ideea vizuală a acestui poem. Citind începutul... întreb despre care "alb" e vorba în comparație. :) De altfel, cred că se poate citi în orice sens, poemul vizual de mai sus fiind secțiunea prin spirală.
pentru textul : crucile deExcelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deUite dom’le ce iese cȃnd poeta e inspirată. Și se jocă cu o nostalgie puțin amăruie. Și iese un text „perlat”, bine șlefuit, înfășurat în jurul bobului de nisip – „accidentul” care astfel nu mai doare. Totul ascuns apoi într-o cochilie transparent-fragilă pentru a fi gezhiocată cu infinită grijă de cititor pentru ca scoaterea miezului să nu fie simțită.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deDorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
pentru textul : nu pot detextul este simpatic. ai insa o greseala de tiparire. apoi partea a doua a primei strofe devine mult prea logic-discursiva dupa parerea mea
pentru textul : Ana Lugojana deamuzant răspunsul tău mădălina. pentru că biblia se ocupă de fapt de o grămadă de lucruri „lumești” (cum le numești tu) în timp ce probabil toate lucrurile din lume sînt în esența lor biblice.
pentru textul : om! deLaurentiu, te asteptam sa revii la Virtualia cu volumul tau!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 dePagini