vezi tu yester, (frumos suna numele tau) daca ar fi suficient sa fim sensibili, ar fi ok. :) porumbelul acela e un detaliu care salveaza putin de la frivol... e placut sentimentul de a sti ca cineva asteapta ceva de la tine, iti multumesc! Calian, mi-era putin teama de cum vei vedea tu, poate intuiam sau speram ca vei veni... in ce mi-ai spus nu e amestecul acela puternic de verde crud si albastru intens, de care mi-era teama, e doar un nesperat de frumos amestec de galben... ceva intre o rezonanta comuna si o intelegere tacita a aceluiasi adevar suspendat de limba noptii, cand spun „mi-era teama” ma refer la faptul ca, uneori trairile feminine (poetice sau nu), pot fi acuzate de exces sentimental, aici prin folosirea cuvintelor simple „noapte” „maini”, ma temeam de o acuzatie de ... ludic usor manierist iti multumesc, lucrez la un volum de versuri si ma ajuta sa stiu cat de departe sunt de drum... te astept intotdeauna cand iti permite timpul si celelalte, sa-mi spui ce nu merge.

"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!

Ma bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.

Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,

aici : http://concursulnoraiuga.wordpress.com/2009/12/15/189/#comment-39

hai, nu vrei sa inscrii si tu un text? :)

Un texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.

vladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.

iata si o varianta poate putin decontextualizata

comentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.

cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.

pentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.

pentru mine orice părere contează şi în special a prietenilor vechi, pentru că ştiu că m-au citit mereu şi atunci ei nu pot vorbi doar ca să vorbească pe textele mele, pentru că aceştia (sunt sigură că) mă cunosc bine. s-ar putea să ai dreptate, fiindcă întotdeauana din exterior lucrurile se observă altfel. în momentul acesta cel puţin, consider că elementele mele matematice formează o idee măcar, dacă nu un tot unitar.
desigur, voi analiza cele spuse de tine, peste o vreme. voi lua distanţă şi probabil voi vedea sub un alt unghi totul. mulţumesc pentru că te-ai exprimat. mă bucur mult şi pentru lucrurile care ţi-au plăcut. eterna feminitate :)!

La mulţi ani şi ţie, cu bucurii şi inspiraţie fără margini!

mulțumesc Roxana. Am rezolvat. Sper să fie bine acum.

Cred ca un om se defineste si prin oniricul lui, asa ca imi place sa explorez aceasta latura. De asemenea cred ca ceea ce nu stim despre noi ne defineste mai bine decat ceea ce stim sau vrem sa credem ca stim despre noi.

Am vazut "Edmond" si mi-a placut intr-o anumita masura pentru ca personajul avea intrebari, avea ganduri pe care nici el nu le stia ca le are si pe care le-am descoperit impreuna.

Multumesc pentru recomandarea filmului.

prima strofă face un exercițiu de logică abstractă în care se împlântă perfect întrebările celei de-a doua strofe. ultimile trei strofe însă, poartă o altă consonață. se rup de ideea primelor două strofe spre a se dărui, spre a justifica titlul. o părere.

dom-le, nu stiu cum poti sa ai atata trecere cu texte atat de alambicate si tendentioase. alambicate in sensul ca faci un amalgam de idei, adica pureci cu nunta si cu dumnezei... si tendentioase, in sensul ca profiti de idei atat de mult dezbatute, tratate si aprofundate de/a lungul timpului, incat, desi sunt sau au devenit banale, tot starnesc tulburare in inima cititorilor...!?!