Ai citit sau citești acum poezie americană? Este un text care a reușit. Și titlului, și să fie mai bun decât alte texte ale tale. Influențe din Sandburg, un același aer puțin prăfuit de stepă și trist și oarecum ironic Așa l-am perceput. Nu e tocmai rău cum ai "umplut" spațiul "fără comentarii".

Observ târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.

text simplut si cu vreo citeva stingacii. mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers sint o dovada de neatentie sau graba. exista un anumit sentiment pastoral care ramine dar probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine.

Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă

Madim, am revenit... as promised. Ela mi-a luat-o înainte, eu vroiam doar să îți atrag atenția asupra acelui "ca să nu se vadă înauntru" (aș evita conjuncțiile compuse în poezie, la aceasta m-am referit ieri). De asemenea, poate că ai putea să încerci, după primul suflu al poeziei, să te te întrebi dacă într-adevăr toate adjectivele demonstrative îți sunt necesare. Per ansamblu, mi-a plăcut femeia aceasta fără de țipăt dar care știe că unele "dimineți și câteva acte" trebuie condamnate la moarte, și pentru care teama rămâne ultima frontieră înaintea tristeții și-a căzuților îngeri.

mulţumesc Mariana! Urări de la mulţi ani, dar cât mai fericiţi din partea mea!
Nu, nu rezultă din ceea ce am scris că femeia era acră, dacă facem o analogie puţin forţată între cele două elemente am putea crede că suferă (se acreşte, se usucă, e rasă de coajă...). Uneori oamenii mai singuri se înăcresc o leacă.
Însă acest text este cum bine ai remarcat o ţesătură obiectivă care intenţionează să creeze un mediu, o stare, un tablou semnificativ. Personajul e portretizat prin umbra sa asupra lucrurilor înconjurătoare, care devin main importante decât viaţa femeii. Am mai avut două texte de acest gen, unul e precis pe acest site, respectiv "Dungi şi buline". Acest gen de poezii acumulând imagini reflectate mai obiectiv mi-a fost insiprat de o poezie a lui Jeffrey Harrison, un poet american contemporan (ca stil), dar nu e o pastişă sau o parodie. În realitate nu ştiu care este originea reală a acestei forme de exprimare, adoptată de mai mulţi poeţi. Ştiu că pe Hermeneia nu sunt binevenite poeziile care se aseamănă cu creaţiile altor poeţi, dar dacă veţi citi din Harrison veţi vedea că diferenţa între noi e mare, iar eu am adoptat doar schiţa tabloului, nu tehnica pictorului în întregime. Aşa cum multe creaţii literare la un moment dat se înscriu în acelaşi curent estetico-filozofic.
În ce priveşte cântecul, sunt de acord cu tine Mariana. Eu am postat foarte rar videoclipuri aici. Mi-am permis doar acum de Anul Nou să postez unul din puţinele cântece care m-au emoţionat de la prima audiţie nu demult, în ciuda faptului că anii au trecut şi nu mai sunt tânără. Consider că mesajul şi melodia se potrivesc poeziei mele şi rog să mi se ierte de data aceasta :)

M-am hotărât să nu mai scriu poezie, decât despre gesturi măreţe. Voi evita volutele de mică amploare, ploile reci de toamnă, şi despărţirile... Voi omite sentimentalismele, durerea, singurătatea, lipsa poftei de mâncare, sufletul, suferinţa, melancolia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni - voi scoate din vocabular, eu, împreună cu mine şi mie.
Despre eroi promit că voi scrie tomuri întregi. Cu cât vor fi mai puţini, cu atât mai lungi, epopei, voi scrie la apocalipsă sau, măcar, la un tsunami mai mare (poate la un cutremur de peste 9 grade richter).
Într-o metropolă aglomerată, cu victime sigure şi zgârie-nori, voi scrie un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru, pentru ca sângele să se scurgă liniştit, ca măduva prin oasele metroului.
Voi scrie despre lebedele negre, despre pasărea de cenuşă, despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor; voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă, copleşitoare iubire - îmi voi căuta printre ruine prietenii, câinii lor, jocurile lor preferate... Le voi număra cicatricile, organele, visurile, speranţele...
Despre ei voi scrie. Au fost şi sunt mărunţi, fac greşeli mari, şi gesturi de mică amploare; voi scrie despre experienţa lor exotică, despre marea mirare a acelui moment în care au înţeles că au trăit în miracol atât amar de vreme fără să ştie; voi scrie despre marea trecere, marea apă, marea lăcomie, şi mica întâmplare a naşterii unei lumi intrată în cartea recordurilor ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile.
Pentru mine şi sufletul meu chinuit în care eu trăiesc alături de ei gesturi mărunte...

Adrian pentru părere, faptul că te-ai pus pe scris în subsolul textului meu înseamnă mult pentru mine, deși viziunile noastre despre poezie deocamdată diferă, dar așa și trebuie, cred eu.
Regret confuzia creată grefată pe orgoliul exagerat al domnului Nicholas. Regret că nu am scris în clar dedicația pentru că eu am scris poemul cu gândul la mica discuție avută cu Emilian Pal dar văd că domnul Nicholas s-a simțit vizat și a făcut chiar și un timetable ridicol. Pesemne că nu ai altceva mai bun de făcut deocamdată stimate domn Nicholas îți recomand mai multă relaxare, plimbare în aer liber, chiar și câteva elemente de yoga.

Mie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.

Mi-a plăcut îmbinarea dintre unele cuvinte cu valențe arhaice cu neologismele.

Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.

Chestia asta e valabilă pentru aproape toate comentariile tale, și nu numai la textele mele.

iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!

secretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro