primul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
Mi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
Cristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
Mi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
Aveti dreptate, revin cam tarziu (dar niciodata nu e prea tarziu asa-i?) pentru scuzele de rigoare, Andu P.S. Pentru Nuta pe text: poezia asta este un exemplu cat se poate de tipic despre "cum nu trebuie sa fie scrisa o poezie" si voi argumenta cat ma pricep la ora asta, oarecum pe fuga. Unii oameni inca traiesc cu impresia ca poezia este o colectie de "cuvinte cosmetice". Nu, poezia este un mesaj... iar acest mesaj are un continut si un mediu de transmitere. Poezia se scrie pentru cel (cea) care o va citi. Noi ce avem aici? Poate colegii mei de site vor admite faptul ca este foarte dificil pana si sa comentezi ceva pe acest text, deoarece exprimarea este atat de intrerupta, de greoaie si de artificiala de te face sa crezi ca acest text este o clona nereusita creata doar pentru a creste populatia terrei (si asa aglomerata) cu inca un exemplar. Hai sa luam "un inger ne viseaza o singura data" - cu un efort aproape suprem de vointa sa analizam... o propozitie care ne duce cu gandul ca "totusi mai multi ingeri ne-ar putea visa de mai multe ori"? "un inger" nu este sustinut de atributul absolut necesar (in opinia mea, in acest caz) "singur" care ar salva de banalitatea interpretarii de mai sus acest vers. Deci "un singur inger ne viseaza o data". O banala inversiune, asa-i? Nu mai insist, imi cer scuze, mai spun o data ca este un poem incredibil de peltic si plec. Andu
Mulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
cami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
silviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
din nou, pentru atenția ta. Da, acolo e CUI. Corectez.
Legat de constituția longilină, e cunoscut faptul că se corelează cu bolile psihice cu ar fi schizofrenia, doream să sugerez prin aceasta doar o notă de bizar sau măcar o notă de neîncredere în personaj. Va fi o incursiune într-adevăr. Sper doar să fie una reușită. :)
Este foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
Prima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
A doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
îmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
las și semnul meu de apreciere pentru ea.
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
doar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Are din ambele caracteristici câte ceva.
Poemul e realizat din tușe simple, clare. Titlul are avantajul de a-și fi păstrat puterea și după ultima silabă a textului.
Manifest pentru că, sunt convins, întoarcerea la ” lucruri simple ” merită. Și se va impune.
Extrem de rar sunt în ultima perioadă captivat de o poezie de la cap-coadă ( pe orice suport: site, carte cu miros de scoarță, revistă, etc). Între rețete de gogonele și coduri NASA, e, mai este loc și de poezie ?
Acord o peniță pentru ambele caracteristici. Și pentru treaba bună pe care o face un bun profesionist în ale scriiturii. Să încerci să fii ”cap limpede” într-o redacție vie, dinamică, nu e chiar puțin lucru.
Va multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
primul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
Mulţumesc pentru radiografie.
Toate cele bune!
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deMi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
pentru textul : epifanie deCristina, filosofia imanentă e filosofie, iar literatura, literatură. Că ele se combină, că se intersectează până la un punct, că pot face un hibrid interesant... astea-s altă treabă. Dar a confunda, la propriu, filosofia cu literatura numai pentru a-ţi atrage un argument e un gest semidoct.
"cel mai bine te prinde infailibilul si plinul de sine" - la asta nu răspund. Dar sper să fie ultima dată când îmi daţi la palmă aşa, ca o educatoare de pension.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film deMi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
pentru textul : fotografii mișcate deBun venit tuturor. Djamal
pentru textul : Îmbrățișare deNu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pentru textul : iarnă și eminescu deAveti dreptate, revin cam tarziu (dar niciodata nu e prea tarziu asa-i?) pentru scuzele de rigoare, Andu P.S. Pentru Nuta pe text: poezia asta este un exemplu cat se poate de tipic despre "cum nu trebuie sa fie scrisa o poezie" si voi argumenta cat ma pricep la ora asta, oarecum pe fuga. Unii oameni inca traiesc cu impresia ca poezia este o colectie de "cuvinte cosmetice". Nu, poezia este un mesaj... iar acest mesaj are un continut si un mediu de transmitere. Poezia se scrie pentru cel (cea) care o va citi. Noi ce avem aici? Poate colegii mei de site vor admite faptul ca este foarte dificil pana si sa comentezi ceva pe acest text, deoarece exprimarea este atat de intrerupta, de greoaie si de artificiala de te face sa crezi ca acest text este o clona nereusita creata doar pentru a creste populatia terrei (si asa aglomerata) cu inca un exemplar. Hai sa luam "un inger ne viseaza o singura data" - cu un efort aproape suprem de vointa sa analizam... o propozitie care ne duce cu gandul ca "totusi mai multi ingeri ne-ar putea visa de mai multe ori"? "un inger" nu este sustinut de atributul absolut necesar (in opinia mea, in acest caz) "singur" care ar salva de banalitatea interpretarii de mai sus acest vers. Deci "un singur inger ne viseaza o data". O banala inversiune, asa-i? Nu mai insist, imi cer scuze, mai spun o data ca este un poem incredibil de peltic si plec. Andu
pentru textul : la marginea ochiului care visează delasă că vine ea, dacă nu la ceas măcar la un grătar, btw, mai întoarce friptanele... :)
pentru textul : Aşteptare deMulțumesc și eu pentru feedback, comentatorilor și cititorilor, precum și lui Dorin pentru amabilitate. Se pare că mai e de lucrat, Bianca are dreptate. Voi ține cont de sfaturile voastre.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc decami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
pentru textul : pictograme (1) desi... sa fim seriosi, nu ai ai nici o tangenta cu poezia !!!!!!!!!!!
pentru textul : povestea soldatului de fier dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb deVă mulţumesc tuturora pentru timpul acordat şi comentarii.
pentru textul : Fanii lui Cristos deCu adânc respect Mihai. T.
un poem candid. poate as mai lucra la sintaxa apreciez in mod deosebit imaginea mirilor din strofa a 2-a
pentru textul : Niciun semn de la tine desilviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
pentru textul : rugă dinspre pământeni dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deAlma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod dedin nou, pentru atenția ta. Da, acolo e CUI. Corectez.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deLegat de constituția longilină, e cunoscut faptul că se corelează cu bolile psihice cu ar fi schizofrenia, doream să sugerez prin aceasta doar o notă de bizar sau măcar o notă de neîncredere în personaj. Va fi o incursiune într-adevăr. Sper doar să fie una reușită. :)
Este foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
pentru textul : Har şi talent dePrima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
pentru textul : Există loc de mai bine deA doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi deAr fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
pentru textul : poetul III deSunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
pentru textul : frunze de nuc deîmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă delas și semnul meu de apreciere pentru ea.
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
pentru textul : scrâşnet dedoar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Are din ambele caracteristici câte ceva.
Poemul e realizat din tușe simple, clare. Titlul are avantajul de a-și fi păstrat puterea și după ultima silabă a textului.
Manifest pentru că, sunt convins, întoarcerea la ” lucruri simple ” merită. Și se va impune.
Extrem de rar sunt în ultima perioadă captivat de o poezie de la cap-coadă ( pe orice suport: site, carte cu miros de scoarță, revistă, etc). Între rețete de gogonele și coduri NASA, e, mai este loc și de poezie ?
Acord o peniță pentru ambele caracteristici. Și pentru treaba bună pe care o face un bun profesionist în ale scriiturii. Să încerci să fii ”cap limpede” într-o redacție vie, dinamică, nu e chiar puțin lucru.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deVa multumesc. In general sunt foarte reticent la modificari, dar analizez intotdeauna parerile oamenilor bine intentionati si sunt deschis la orice sugestie. O duminica faina.
pentru textul : Groparul orb deremarc o aceeași lungime de undă. Un motiv suplimentar să fiu încântat de vizita ta. Un plus de optimism că nu sunt chiar atât de confuz.
pentru textul : Despre trădare deCu drag,
Marinela, interesant acest poem al tau... Mi-a placut concentrarea... Ai incercat sa elimini cuvintele in plus si sa insisti pe cateva idei centrale... Cred ca pe alocuri ti-a iesit, de aceea te felicit... cu drag petre
pentru textul : Plagiate de sirenele mării dePagini