ador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
corect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
Eu nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreoadata "un fel de mesager". Cand consiliul va lua decizia, unul dintre noi(spre surprinderea ta... ORICARE), iti va comunica.
Parera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
E un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
părerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
mie, prima și ultima mi-au plăcut în mod deosebit.
în acestea două, pot să văd cum timpul și spațiul devin un singur element...
ca-n două vase comunicante.
Ştiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
Orice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
o precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
Beniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
dixit. corect gramatical dar incorectă perceptia de stil, DOREL. pentru că acel "dixit" pe care l-am pus acolo nu s-a vrut "am zis" ci un fel de "i-a zis-o" sau "zisă a fost". sau si mai simplu "zisă". desi e posibil ultima sa aiba o alta forma in latina.
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
sapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
Da, am înţeles miza textului - contrastul dintre accident şi euforia tipei sau, mai departe, dintre viaţă şi moarte. Simpatică idee, deşi nu inedită.
Sunt destule probleme care vor trebui corectate: punctuaţie, câteva diacritice, câteva litere păpate, în unele locuri, topica...
În textele literare, se recomandă ca numerele să fie redate prin litere, nu prin cifre. Dar, spun eu, nu-i capăt de ţară dacă se face prin cifre. E însă o problemă dacă redarea se face şi prin cifre, şi prin litere, aşa ca în textul tău.
De evitat " fixată în fundul maşinii din faţă", care-mi aminteşte de "faţă-n faţă cu spatele magazinului". La fel, de evitat, eminescianul/ nichitismul "îşi aşezase palma dreaptă pe umărul ei stâng". Şi ar mai fi câteva chestii, dar le găseşti tu la recitire.
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
Aranca, Comentariul dumneavoastră intuiește exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violența lumii în care trăim, dar și faptul că întreaga tensiune existențială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce privește "brendul Șandru", cred că exagerați. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră și mă feresc cât pot de imagistica lină și de calofilie. Mulțumesc pentru comentariu și pentru peniță.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii deMi-a mai spus cineva de toamna aceea, la fel. Se pare că eu chiar n-o văd. Va trebui aşadar să mă gândesc serios la suprimarea ei.
Voi avea nevoie de o radieră de anotimpuri.
pentru textul : La margine (Profetul) decorect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
pentru textul : în medalionul din piept deEu nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreoadata "un fel de mesager". Cand consiliul va lua decizia, unul dintre noi(spre surprinderea ta... ORICARE), iti va comunica.
pentru textul : opi deParera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deE un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei depărerea mea: pînă la „şi aţîţă focul cu ochii” textul este excelent. este poezie. este natural. după aceea se „îmbolnăvește” de boala aia a noastră a „poheților”, devine „metaforie”, puțin artificial, puțin forțat. but again, e doar părerea mea. așa că nu e mare tragedie.
pentru textul : Astăzi deandu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
pentru textul : întrepătrunderi demie, prima și ultima mi-au plăcut în mod deosebit.
pentru textul : Haiku deîn acestea două, pot să văd cum timpul și spațiul devin un singur element...
ca-n două vase comunicante.
congrats!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deŞtiu că uneori ai vrea să-ţi recapeţi inocenţa
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deOrice atingere înseamnă greaţa aceea rece
Reprimată în pântec
Mai porţi pe genunchi semnele exuberanţei
Fiecare cicatrice are povestea ei
Ştii bine că nu te poţi întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Să modifici trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaşte
Nu aş mai putea spune:
- Eşti femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuşi să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
pentru textul : sunt liber deo precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
pentru textul : cromozomii de fier deasta era şi intenţia mea. vă asigur. toate cele bune.
pentru textul : prostul nu e prost destul... deBeniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
pentru textul : șase creioane denici prea prea nici foarte foarte, dar mai mult nici
pentru textul : capitulare deDeasupra câmpului de stânjenei a început să ningă. Zboară liber cocorii.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePână la revedere, îmi va fi dor în fiecare zi.
dixit. corect gramatical dar incorectă perceptia de stil, DOREL. pentru că acel "dixit" pe care l-am pus acolo nu s-a vrut "am zis" ci un fel de "i-a zis-o" sau "zisă a fost". sau si mai simplu "zisă". desi e posibil ultima sa aiba o alta forma in latina.
pentru textul : domnule Labiș deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deun joc cu obiecte in care angelicul si pamantescul se intrepatrund.
pentru textul : Muzeul particular desapphire, iti multumesc pentru atentia cu care te/ai aplecat asupra poemului, insa nu ma pot lipsi de lirism. poezia in sine trebuie sa fie, in primul rand poetica, in opinia mea. desigur, voi incerca si sigur voi reveni aspura acestui poem. asa fac cu toate. dar in ceea ce priveste poetizarea lor, pentru mine este o conditie absolut necesara. dancus, multumesc de trecere. cuvintele tale imi dau curaj si incredere in ceea ce fac.
pentru textul : Decofrare deeste o încercare de tanka (la subtitlu am greşit eu) Este primul de acest gen şi nu ştiu dacă mi-a reuşit. Regulile le cunosc oarecum. Cezar
pentru textul : ascultând ploaia deexistă vreun motiv pentru care nu ai introdus acest text la categoria Haiku?
pentru textul : Haiku-uri deDa, am înţeles miza textului - contrastul dintre accident şi euforia tipei sau, mai departe, dintre viaţă şi moarte. Simpatică idee, deşi nu inedită.
Sunt destule probleme care vor trebui corectate: punctuaţie, câteva diacritice, câteva litere păpate, în unele locuri, topica...
În textele literare, se recomandă ca numerele să fie redate prin litere, nu prin cifre. Dar, spun eu, nu-i capăt de ţară dacă se face prin cifre. E însă o problemă dacă redarea se face şi prin cifre, şi prin litere, aşa ca în textul tău.
De evitat " fixată în fundul maşinii din faţă", care-mi aminteşte de "faţă-n faţă cu spatele magazinului". La fel, de evitat, eminescianul/ nichitismul "îşi aşezase palma dreaptă pe umărul ei stâng". Şi ar mai fi câteva chestii, dar le găseşti tu la recitire.
pentru textul : Concediul demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag dePastişă eminesciană.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deAranca, Comentariul dumneavoastră intuiește exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violența lumii în care trăim, dar și faptul că întreaga tensiune existențială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce privește "brendul Șandru", cred că exagerați. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră și mă feresc cât pot de imagistica lină și de calofilie. Mulțumesc pentru comentariu și pentru peniță.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton dem-aș bucura să văd și textul în limba română multumesc
pentru textul : Nous faisons l’amour dePagini