Pt. Alma Asta chiar ca-i altceva! Nu m-asteptam! Dar, Stimata (Domnisoara/Doamna), daca curge (frumos sau altfel) e de bine. Las-o sa curga (si fara mine si fara Dvs.). Ca daca n-ar curge ar...pica! Si-ar fi...jenant (ca sa ma exprim elegant). In rest, ce mai faceti? Eu? Bine, multumesc de intrebare
Căci, deci, car’va să zică, prin urmare, pe cale de consecinţă: Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine Bulă, nu putea să facă taică-tău lucrul ăsta? Ba da, da tauru’ o face mai bine…
Şi uite-aşa, mi-am câştigat o făniţă. Că doar românu’ e născut „poiet”. „În mână c-o frezie/ ţi-am scris o poiezie”.
Mi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
Chiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
frumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
vai, ți=e milă...uneori am senzația că nu, Raluca, dar asta e altă discuție. îmi aleg subiectele cum cred, când mă va interesa părerea ta o să ți-o cer.
mă repet, parodia e un gest amical față de colegul Celestin. dar pt. asta e nevoie să fie citită fără patimă
Expresia utilizată "nu este chiar într-atît sărită de pe fix" ci sună rău pe românește. Eu rămân la opinia mea până vei reuși să mă convingi de contrariu. Îți doresc succes și lectură susținută!
ai fi reușit a transmite mai mult dacă comprimai exprimare punînd accentul pe esențial. discursul devine diluat mai ales înspre final. nu-s preaq convingătoare formulările în genul "de-atât prea multă lumină" deși din altă perspectivă privind ai putea zice că-i asumată. plus că-i abundență de "și-uri". e nevoie de concentrare. dar este o idee faină la mijloc. mai trec.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
eu nu cred ca este vorba despre o "ea" aici...iar daca ma insel, atunci din cauza titlului este. (nu mai stau sa dau citatul biblic din care provine, ar trebui sa caut si sunt convinsa ca multi il stiu mai bine decat mine).
si daca asa este, atunci trebuie sa spun ca nu-mi plac versurile de la inceputul strofei a doua. cred ca puteai gasi altceva acolo, Laurentiu. si in acest context, in acest portativ de decriptare, gasesc finalul potrivit.
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
Un poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
Virgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
Paul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
Sunt nevoit să explic puţin “tărăşenia asta”. De fapt, titlul este Fals tratat pentru sponsorizarea poeziei. Înşiruirea aceasta prozaică se vrea o alegorie a tensiunii dintre creator şi poem. “Sponsorizarea poeziei” trebuie înţeleasă ca o dimensiune obiectivă: nu sponsorizarea pentru poezie, aşa cum pragmatic s-ar putea înţelege, ci ideea că poezia însăşi sponsorizează poetul cu tăcere, iluzii, dăruire care dezrădăcinează, dar şi cu surprize inoportune, cruzime, indiferenţă.
Această idilă se consumă într-un singur sens: incitarea, poate chiar măcinarea, celui care şi-a asumat actul gratuit al scrisului.
Cam asta ar fi ideea. Nu ştiu cum aş fi putut să o redau într-un registru liric, care, să placă la cât mai mulţi cititori. Aşa mi-a ieşit. Nimeni nu e perfect.
Cu stimă, prietenie sinceră şi mulţumiri pentru lectură şi semn. Zapata
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf deExistă câteva typo, sper să le observi și să le corectezi.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani dePt. Alma Asta chiar ca-i altceva! Nu m-asteptam! Dar, Stimata (Domnisoara/Doamna), daca curge (frumos sau altfel) e de bine. Las-o sa curga (si fara mine si fara Dvs.). Ca daca n-ar curge ar...pica! Si-ar fi...jenant (ca sa ma exprim elegant). In rest, ce mai faceti? Eu? Bine, multumesc de intrebare
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deCăci, deci, car’va să zică, prin urmare, pe cale de consecinţă: Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine Bulă, nu putea să facă taică-tău lucrul ăsta? Ba da, da tauru’ o face mai bine…
Şi uite-aşa, mi-am câştigat o făniţă. Că doar românu’ e născut „poiet”. „În mână c-o frezie/ ţi-am scris o poiezie”.
pentru textul : (4) Cartea Prinţului deMi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deChiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
de la omul acela, e ca o suliţă.
pentru textul : ...dacă debun poemul, mă mir că nu sînt comentarii!
frumos si condensat. introducerea iubitei in text e insa superflua. cred ca daca e reprezentat un cadru de sfarsit de vara/inceput de toamna, era mai bine spus:
aerul nu mai păstrează formele verii
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare.
parerea mea.
pentru textul : hainele largi ale răsăritului devai, ți=e milă...uneori am senzația că nu, Raluca, dar asta e altă discuție. îmi aleg subiectele cum cred, când mă va interesa părerea ta o să ți-o cer.
pentru textul : din poezie scapă cine poate demă repet, parodia e un gest amical față de colegul Celestin. dar pt. asta e nevoie să fie citită fără patimă
Expresia utilizată "nu este chiar într-atît sărită de pe fix" ci sună rău pe românește. Eu rămân la opinia mea până vei reuși să mă convingi de contrariu. Îți doresc succes și lectură susținută!
pentru textul : risipita deai fi reușit a transmite mai mult dacă comprimai exprimare punînd accentul pe esențial. discursul devine diluat mai ales înspre final. nu-s preaq convingătoare formulările în genul "de-atât prea multă lumină" deși din altă perspectivă privind ai putea zice că-i asumată. plus că-i abundență de "și-uri". e nevoie de concentrare. dar este o idee faină la mijloc. mai trec.
pentru textul : nihil sine deo dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
eu nu cred ca este vorba despre o "ea" aici...iar daca ma insel, atunci din cauza titlului este. (nu mai stau sa dau citatul biblic din care provine, ar trebui sa caut si sunt convinsa ca multi il stiu mai bine decat mine).
pentru textul : inima dimprejur tăiată desi daca asa este, atunci trebuie sa spun ca nu-mi plac versurile de la inceputul strofei a doua. cred ca puteai gasi altceva acolo, Laurentiu. si in acest context, in acest portativ de decriptare, gasesc finalul potrivit.
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul desi eu ce-ar trebui sa-ti raspund? si de ce-mi spui dvs.?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deIalin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul de"-păi nu prea am ce să-ți povestesc. uneori mi se pare că locuiesc în interiorul unui clopot în spațiul acela imaterial care face aerul să vibreze". Mai sunt și altele, la fel de remarcabile, care pot fi citate. Ilustrare practică a teoriei tale cu 'nivelurile de comunicare'. Ți-am promis că te voi urmări până-n pânzele albe. Aștept să reluăm discuția despre "cheia" aia pe care o căutăm. Stejarul
pentru textul : Laura deciteodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deTu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor denu am citit sau vazut Bee Season. e una din multele mele lipsuri probabil. dar iata si un avantaj: daca o citeam poate nu mai scriam asta
pentru textul : cuvintele sînt deCe bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate de"Freud" în loc de "Ferud"...:) şi "celea sunt" în loc de "acelea sumt"...în rest rămîne cum am stabilit...:)
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deIncantata de trecere si de comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Priveghi deUn poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
pentru textul : apostasia deîncă ai diacritice puse greșit în text
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deNicidecum Virgil pentru mine "de atmosfera" este ceva superior (asa, ca insasi atmosfera :-), ceva in genul muzicii lui Barry White de exemplu. Andu
pentru textul : mate blues deVirgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePaul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deSunt nevoit să explic puţin “tărăşenia asta”. De fapt, titlul este Fals tratat pentru sponsorizarea poeziei. Înşiruirea aceasta prozaică se vrea o alegorie a tensiunii dintre creator şi poem. “Sponsorizarea poeziei” trebuie înţeleasă ca o dimensiune obiectivă: nu sponsorizarea pentru poezie, aşa cum pragmatic s-ar putea înţelege, ci ideea că poezia însăşi sponsorizează poetul cu tăcere, iluzii, dăruire care dezrădăcinează, dar şi cu surprize inoportune, cruzime, indiferenţă.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deAceastă idilă se consumă într-un singur sens: incitarea, poate chiar măcinarea, celui care şi-a asumat actul gratuit al scrisului.
Cam asta ar fi ideea. Nu ştiu cum aş fi putut să o redau într-un registru liric, care, să placă la cât mai mulţi cititori. Aşa mi-a ieşit. Nimeni nu e perfect.
Cu stimă, prietenie sinceră şi mulţumiri pentru lectură şi semn. Zapata
Djamal,
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român dePagini