imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
Si mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
Recitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
Poemul tău e reușit până la lozul câștigător, apoi, după cum și tu spui, pierzi, însă pierzi inspirație poetică și finalizezi simplist. Dacă ai mai lucra finalul, ai mai adăuga imagini, ai continua ideea, ar rezulta un poem. Până acum, e o jumătate. Mult succes.
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
poate vreo chestie cumva ca-n Podurile din Madison County, altfel eu scriu destul de ferit. sunt constienta ca am gasit oameni speciali aici, dar la fel stiu ca poeziile astea sunt okish pentru ca uneori au un strigat al lor si nu pentru ca ar trebui pastrate. ce pretuiesc cu adevarat e sentimentul pe care mi-l da cate un mesaj ca al tau. vorbe si nu.
stiu si ca spun prea multe, dar am invatat ca e tehnica cea mai buna pentru ca oamenii sa-si piarda rapid interesul si-apoi esti... liber! (soparla, vezi?):o)
cristina
bun comentariul, asa-i. e un colaj, nu duce niciunde, singura trimitere pe care am facut-o cu fiecare strofa a fost la titlu si la sentimentul ala pe care ti-l da. sunt poezii care nu fac sens fara titlu, e una din acelea. ai un bun ochi de critic, voiam sa-ti spun ca de cate ori ai tintit chiar am vazut pointul. :o) multumesc.
textul are si poezie si poveste dar e mult prea "construit" pe alocuri si cu acele formule "ex catedra" la care autorul ar fi trebuit sa renunte de mult (zic eu). nu cred ca sint prea reusite formularile "ochii fardați" - obrajii pot fi fardati, ochii doar machiati, "țigările din gură se arcuiau de dorință" - mi se pare putin cam aiurea sau comic, "pulsatie erectilă a inimii" - nu stiu daca adjectivul e chiar potrivit aici, nu imi pot imagina cum o pulsatie a inimii poate fi erectila, oricit am incercat sa imi exersez imaginatia tot a ramas ceva fortat, "flirtul apropierii trupești" - suna de-a dreptul amuzant, "transpirația lor mirosea a grefă" - cum poate sa miroase o grefa va ramine o enigma pentru mine, poate mergea mai bine grapefruit, "nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" - pur si simplu m-a trezit brutal la realitate, deci care va sa zica era acolo un tip dur si gras care nu lasa mustele sub 18 ani sa intre pe ring, hai sa fim seriosi - suna aiurea total. finalul insa are farmec prin valoarea cinematografica
Asa, de dragul dialogului. Eu vorbeam de denotativitatea textului in cauza, denotativitate tributara unei logici "clasice", aristitelice. Si nu despre formatia de baza si despre meseria autoarei. Dar, pentru ca tot a venit vorba, poate ca formatia si meseria ii joaca, uneori, feste. Cat despre Khayyam (mea culpa, i-am scris gresit numele in com-ul anterior) referirea mea la el a vizat rigoarea (matematica a) textelor sale care insa le "deschide" spre multiple conotatii. Iar cand am vorbit de Ion Barbu nu m-am referit la ceea ce percep, de regula, cititorii, i.e. "un virtuos al cuvintelor rimate" ( si ritmate, as adauga) ci la "Spatiul Barbilian" din matematica care, prelungit in textele poetice le ofera aici deschidere conotativa. Ce sa-i faci si aici este vorba de "formatia" autorului, dar exploatata poetic in alt mod. Dar pe tema asta este mult de discutat. Rogu-te, totusi, sa faci urmatorul exercitiu: incearca sa redai discursiv textul Orianei si vezi ce-ti iese.
ultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
ca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
alma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
amintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
In altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
cam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
În afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei dede fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
cam așa ceva am încercat să cuprind, Mariana. :)
e mult spus „încercat”, pentru că s-a scris singur și repede.
mulțumecs pentru versul lui Pillat, nu-l știam și e splendid!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deIonut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir deSi mai e ceva, o atentionare pe care am primit-o de la un cititor al site-ului. Cam aiurea sa apara avertizari de genul asta pe articole de pe prima pagina. Mai tii minte faza cu "trasul de urechi in public", cum imi ziceai acu' vreo doi ani, ca fac sub un text al lui Madim? Si eu doar comentasem textul. Insa tu chiar "tragi de urechi" un editor al site-ului tau. Cam aiurea, sincer. Aiurea pentru site, distractie gratis pentru ceilalti.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deRecitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri deeste posibil sa intru in posesia acestui volum?
pentru textul : Un an + pe Hermeneia dePoemul tău e reușit până la lozul câștigător, apoi, după cum și tu spui, pierzi, însă pierzi inspirație poetică și finalizezi simplist. Dacă ai mai lucra finalul, ai mai adăuga imagini, ai continua ideea, ar rezulta un poem. Până acum, e o jumătate. Mult succes.
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deIdee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deDe Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
pentru textul : Unde? deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). deraluca
poate vreo chestie cumva ca-n Podurile din Madison County, altfel eu scriu destul de ferit. sunt constienta ca am gasit oameni speciali aici, dar la fel stiu ca poeziile astea sunt okish pentru ca uneori au un strigat al lor si nu pentru ca ar trebui pastrate. ce pretuiesc cu adevarat e sentimentul pe care mi-l da cate un mesaj ca al tau. vorbe si nu.
stiu si ca spun prea multe, dar am invatat ca e tehnica cea mai buna pentru ca oamenii sa-si piarda rapid interesul si-apoi esti... liber! (soparla, vezi?):o)
cristina
bun comentariul, asa-i. e un colaj, nu duce niciunde, singura trimitere pe care am facut-o cu fiecare strofa a fost la titlu si la sentimentul ala pe care ti-l da. sunt poezii care nu fac sens fara titlu, e una din acelea. ai un bun ochi de critic, voiam sa-ti spun ca de cate ori ai tintit chiar am vazut pointul. :o) multumesc.
pentru textul : de dincolo detextul are si poezie si poveste dar e mult prea "construit" pe alocuri si cu acele formule "ex catedra" la care autorul ar fi trebuit sa renunte de mult (zic eu). nu cred ca sint prea reusite formularile "ochii fardați" - obrajii pot fi fardati, ochii doar machiati, "țigările din gură se arcuiau de dorință" - mi se pare putin cam aiurea sau comic, "pulsatie erectilă a inimii" - nu stiu daca adjectivul e chiar potrivit aici, nu imi pot imagina cum o pulsatie a inimii poate fi erectila, oricit am incercat sa imi exersez imaginatia tot a ramas ceva fortat, "flirtul apropierii trupești" - suna de-a dreptul amuzant, "transpirația lor mirosea a grefă" - cum poate sa miroase o grefa va ramine o enigma pentru mine, poate mergea mai bine grapefruit, "nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" - pur si simplu m-a trezit brutal la realitate, deci care va sa zica era acolo un tip dur si gras care nu lasa mustele sub 18 ani sa intre pe ring, hai sa fim seriosi - suna aiurea total. finalul insa are farmec prin valoarea cinematografica
pentru textul : Loraine deerata: oamenii
pentru textul : naufragiu deAsa, de dragul dialogului. Eu vorbeam de denotativitatea textului in cauza, denotativitate tributara unei logici "clasice", aristitelice. Si nu despre formatia de baza si despre meseria autoarei. Dar, pentru ca tot a venit vorba, poate ca formatia si meseria ii joaca, uneori, feste. Cat despre Khayyam (mea culpa, i-am scris gresit numele in com-ul anterior) referirea mea la el a vizat rigoarea (matematica a) textelor sale care insa le "deschide" spre multiple conotatii. Iar cand am vorbit de Ion Barbu nu m-am referit la ceea ce percep, de regula, cititorii, i.e. "un virtuos al cuvintelor rimate" ( si ritmate, as adauga) ci la "Spatiul Barbilian" din matematica care, prelungit in textele poetice le ofera aici deschidere conotativa. Ce sa-i faci si aici este vorba de "formatia" autorului, dar exploatata poetic in alt mod. Dar pe tema asta este mult de discutat. Rogu-te, totusi, sa faci urmatorul exercitiu: incearca sa redai discursiv textul Orianei si vezi ce-ti iese.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deultimul vers, "inutile furtuni" desi e ales ca sa dea oarecare sens, nu rimeaza cu "mîini". ca sa pastrezi muzicalitatea bine slefuita pana acolo, trebuie sa cauti ceva construit imprejurul lui pîini. cateva exemple:
iar in noi infloresc
dureros de anapoda
pîini.
sau:
constelaţii de pîini, vulnerabile pîini, etcetera.
parerea mea.
pentru textul : pregătim laș o scăpare-n scenariu deo poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
alma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
pentru textul : lasă, lasă deamintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală deun poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica. pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează dePoezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
pentru textul : Anotimp deIn altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
pentru textul : Rămân gol deMașenka, Adrian, Ioana, vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură! într-adevăr, din acest poem poate va rămânea cândva finalul... poate nici el...
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură decam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
pentru textul : Eșafod de"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
pentru textul : rețeaua de inutil de"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
onorat, domnule profesor ! acesta sunt ...
pentru textul : risipă de nori de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly deÎn afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
pentru textul : astăzi astăzi dePagini